ICCJ. Decizia nr. 5582/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5582/2010
Dosar nr. 1436/1/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea formulată în Dosar nr. 647/59/2008 al Curţii de Apd Timişoara, având ca obiect o contestaţie în anulare, contestatoarea H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din O.U.G. nr. 114/2009, în raport de dispoziţiile art. 108 alin. (3) şi (4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2) şi (5), art. 1 alin. (1)-(5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (3), art. 82 alin. (2) şi art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţia României, revizuită şi republicată.
Prin încheierea din 09 februarie 2010, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apd Timişoara a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut că sesizarea Cuiţii Constituţionale este admisibilă doar atunci când norma a cărei neconstituţionalitate se invocă are legătură cu cauza.
Contestatoarea nu a dovedit existenţa acelui drept subiectiv concret încălcat în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, în condiţiile în care excepţia invocată vizează aspecte care ţin de finanţarea instanţelor de judecată.
La data de 008 februarie 2010, contestatoarea a declarat recurs împotrivi „eventualei încheieri motivate de respingere a sesizării Curţii Constituţionale”.
Invocând la modul general dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurenta a arătat, în esenţă, că excepţia are legătură cu cauza, deoarece separaţia puterilor în stat trebuie respectată.
Recursul declarat este inadmisibil, urmând a fi respins faţă de cele ce succed:
În cauză, la data de 08 februarie 2010, anterior pronunţării încheierii din 09 februarie 2010, prin care Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, contestatoarea a declarat recurs cu o zi înainte ca instanţa să se pronunţe, împotriva „eventualei” încheieri de respingere a cererii sale.
Se constată, aşadar, că la data la care contestatoarea a exercitat calea de atac, nu exista o soluţie a instanţei de judecată, susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ceea ce înseamnă că faţă de niciuna din părţile din dosar nu se născuse dreptul procesual de a beneficia de o cale de atac.
Prin urmare, reclamanta nu putea exercita un drept eventual, împotriva unei „eventuale” încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Constituţionale.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat se va privi ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC C.A.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierii din 09 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C.A.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5626/2010. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 5585/2010. Civil. Expropriere. Revizuire -... → |
|---|
