ICCJ. Decizia nr. 5640/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5640/2010
Dosar nr. 1091/117/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 27 februarie 2007, reclamanţii M.A.N. şi M.A.A. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând anularea dispoziţiilor nr. X şi nr. Y, ambele din 23 ianuarie 2007, precum şi obligarea părţii adverse la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în natură sub forma restituirii terenului situat în Cluj Napoca, str. G., nr. 11, combinat cu alte servicii.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au susţinut că:
- prin Decretul nr. 402/1979 le-au fost expropriate două imobile situate în Cluj Napoca, str. D., unul la nr. 32 (teren de 644 m.p., casă de locuit şi anexe), iar celălalt la nr. 40 (grădină de 644 m.p.);
- ulterior exproprierii, autorităţile le-au repartizat o casă cu grădină, amplasată pe str. G., nr. 11;
- în anul 1997 au cumpărat casa (conform Legii nr. 112/1995), dar grădina a rămas în patrimoniul statului, care iniţial le-a păstrat calitatea de chiriaşi, obligându-i ca pentru această suprafaţă să încheie contract de închiriere ce se reînnoia anual;
- după achiziţionarea casei au solicitat în mod repetat (cu începere din 1997) atribuirea grădinii din str. G., nr. 11, în schimbul uneia din grădinile expropriate dar autorităţile locale nu le-au soluţionat aceste cereri şi, în anul 2001, au concesionat altei persoane (A.M.D.) terenul pe care îl deţineau în calitate de chiriaşi;
- deoarece luarea acestei măsuri a fost abuzivă şi nelegală, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a retras ulterior dreptul de concesiune, astfel că în compensarea imobilelor expropriate, care nu sunt susceptibile de restituire în natură, pot primi grădina închiriată;
- deşi la expropriere au primit despăgubiri doar pentru pomii din grădina situată pe str. D., nr. 32, şi gardul împrejmuitor, într-una din dispoziţiile contestate s-a consemnat, nereal, că s-ar fi acordat despăgubiri şi pentru teren.
Pe parcursul procesului, reclamanţii au precizat (la 02 mai 2007) că dispoziţiile contestate trebuie anulate şi ca urmare a încălcării art. 36 alin. (2)-(3) din Legea nr. 10/2001, iar atribuirea în compensare a terenului închiriat este impusă de jurisprudenţa Curţii Europene, care în numeroase speţe împotriva României a apreciat că Fondul Proprietatea nu funcţionează într-o manieră corespunzătoare; totodată, la 21 aprilie 2008, reclamanţii şi-au extins acţiunea faţă de Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 154 din 18 martie 2009, a admis în parte acţiunea şi:
- a anulat dispoziţia nr. X/2007, i-a obligat pe pârâţi să ofere reclamanţilor, în compensare pentru terenul situat în Cluj Napoca, str. D., nr. 40A, având valoarea de 764.500 RON, terenul de 540 m.p., situat în Cluj Napoca, str. G., nr. 11, având valoarea de 661.100 RON, şi a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri băneşti de 103.400 RON, corespunzător diferenţei de valoare;
- a anulat parţial dispoziţia nr. Y/2007, în sensul că a stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri băneşti pentru imobilul (casă şi teren) situat în Cluj Napoca, str. D., nr. 32, la valoarea de 930.000 RON, din care se deduce valoarea actualizată a despăgubirilor de 23.823 RON.
S-a reţinut că:
- reclamanţii au fost proprietari ai imobilelor situate în Cluj Napoca, str. D., la nr. 32, (casă cu suprafaţa totală de 126,9 m.p. şi 664 m.p. teren) şi nr. 40 (teren de 664 m.p.), ambele expropriate prin Decretul nr. 402/1979;
- pentru imobilul de la nr. 32, reclamanţii au primit despăgubiri (în total 40.907 RON), a căror valoare actualizată se ridică, potrivit expertizei, la 21.823 RON;
- ulterior exproprierii, casa reclamanţilor a fost demolată, iar în prezent, ambele terenuri care au aparţinut acestora sunt ocupate de blocuri;
- prin notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat ca pentru unul din cele două terenuri de câte 664 m.p. expropriate să primească în compensare terenul de 540 m.p., situat în Cluj Napoca, str. G., nr. 11, adresă la care se află şi casa pe care au cumpărat-o conform Legii nr. 112/1995;
- deoarece imobilele notificate nu pot fi restituite în natură, aflându-se într-o zonă sistematizată, Primarul Municipiului Cluj Napoca a propus, prin ambele dispoziţii contestate, acordarea de despăgubiri ce se vor stabili conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite de reclamanţi la expropriere;
- terenul vizat prin cererea de compensare este aferent construcţiei ce aparţine reclamanţilor, face parte din domeniul privat al Municipiului Cluj Napoca şi nu a fost revendicat, iar la 05 septembrie 2005, Consiliul Local şi A.M.D. au reziliat, de comun acord, contractul de concesiune care avea ca obiect acest imobil;
- potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea de circulaţie a terenurilor situate în str. G., nr. 11, şi str. D., nr. 40, precum şi a imobilului din str. D., nr. 32, se ridică la 661.100 RON, 764.500 RON şi, respectiv 930.900 RON;
- pârâţii se opun compensării dar această măsură este conformă art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi, totodată, asigură, în parte, reparaţia echitabilă, efectivă şi în termen rezonabil a reclamanţilor pentru lipsa de folosinţă a terenului de 664 m.p., preluat prin expropriere;
- respectarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană şi a jurisprudenţei Curţii Europene impune recunoaşterea îndreptăţirii reclamanţilor la despăgubiri băneşti pentru imobilul nesusceptibil de restituire în natură, corespunzător valorii sale de circulaţie, chiar dacă această valoare depăşeşte limita stabilită prin O.U.G. nr. 81/2007.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, prin decizia nr. 18 din 27 ianuarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţi şi pârâţi. În referire la apelurile pârâţilor s-a reţinut că:
- anularea dispoziţiei nr. X/2007 referitoare la imobilul din str. D., nr. 40A, este corectă deoarece terenul atribuit în compensare nu a fost revendicat, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură Legea nr. 10/2001 permite o asemenea măsură reparatorie, iar despăgubirile primite de reclamanţi la expropriere (2,25 RON/m.p.) se vor deduce din diferenţa de 103.400 RON;
- instanţa de fond nu putea refuza administrarea probei solicitate de reclamanţi, respectiv efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului din str. D., nr. 32, dar valoarea stabilită de expert este provizorie, valoarea finală urmând a fi determinată de Comisia Centrală, în condiţiile prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pârâţii Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, precum şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca au declarat (separat) recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor apeluri, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii.
În motivarea recursurilor întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., toţi recurenţii au susţinut că:
- potrivit art. 11 alin. (8) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură a imobilului preluat abuziv de stat, entitatea notificată poate opta între diferitele măsuri reparatorii în echivalent prevăzute alternativ de acel act normativ;
- a afişat lunar că nu dispune de bunuri imobile care să poată fi atribuite în compensare, iar prin notificare au fost solicitate în primul rând despăgubiri şi, doar subsidiar, compensarea cu terenul din str. G., nr. 11;
- soluţia compensării este contrară art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că instanţele nu au avut în vedere despăgubirile primite de reclamanţi la expropriere, de 2,25 RON/m.p.;
- practic, măsura compensării echivalează cu înstrăinarea unei părţi din domeniul privat ala statului, încălcând astfel prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional al Convenţiei Europene;
- faţă de prevederile cuprinse în art. 16 din Titlului VII al Legii nr. 247/2005, expertiza efectuată în cauză era inutilă şi, oricum, respectarea principiului contradictorialităţii impunea ca stabilirea despăgubirilor să se realizeze în contradictoriu cu entitatea competentă, respectiv Comisia Centrală.
Reclamanţii au solicitat, prin întâmpinare, respingerea ambelor recursuri, susţinând că:
- de protecţia Convenţiei Europene nu beneficiază unităţile administrative sau alte organisme ale statului, ci doar persoanele fizice;
- folosesc, în calitate de chiriaşi, terenul atribuit în compensare.; care face parte din domeniul privat al Municipiului Cluj Napoca, este nesistematizat şi se află în jurul casei ce le aparţine din anul 1997, iar această măsură reparatorie va genera economii la bugetul de stat;
- evaluarea celuilalt imobil este conformă jurisprudenţei Curţii Europene şi a fost realizată cu respectarea pct. 10.8-10.9 din H.G. nr. 250/2007, iar potrivit pct. 16.5 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1095/2005, chemarea în judecată a Comisiei Centrale şi A.N.R.P. ar fi fost prematură.
Criticile formulate de recurenţi sunt nefondate deoarece:
- potrivit art. 1 alin. (2) şi art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în cadrul măsurilor reparatorii prin echivalent, compensarea cu alte bunuri sau servicii (condiţionată, bineînţeles, de acordul persoanei îndreptăţite), are prevalentă faţă de acordarea de despăgubiri;
- or, în speţă, reclamanţii au solicitat chiar prin notificare să le fie atribuit în compensare terenul pe care îl deţin în calitate de chiriaşi, iar situaţia juridică a acestui imobil permite acordarea unei asemenea măsuri;
- scăderea pretinselor despăgubiri de 2,25 RON/m.p. pentru terenul expropriat din str. D., nr. 40, (a căror primire efectivă, de către intimaţii reclamanţi, nu a fost dovedită) constituie o problemă legată de plata diferenţei de 103.400 RON;
- evaluarea imobilului expropriat din str. D., nr. 32, este conformă jurisprudenţei Curţii Europene şi s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar eventuala încălcare a principiului contradictorialităţii poate fi invocată doar de entităţile interesate, respectiv Comisia Centrală sau/şi A.N.R.P.
Aşa fiind, conform art. 312. alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Cluj Napoca, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, şi Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 18 A din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5643/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5636/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
