ICCJ. Decizia nr. 5643/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5643/2010
Dosar nr. 1999/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cazuei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 24/A din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 390 din 22 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 461/91/2008.
S-a reţinut că prin acţiunea adresată Tribunalului Vrancea, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român, plata sumei de 3 miliarde RON pentru lipsa de folosinţă a imobilelor şi 1,5 miliarde RON cu titlu de daune morale.
Din probele administrate, instanţa fondului a reţinut că reclamantul este persoană îndreptăţită spre a fi despăgubit pentru imobilele preluate în mod abuziv, valoarea despăgubirilor urmând să fie stabilită potrivit standardelor internaţionale.
În apel, reclamantul a formulat o cerere nouă prin care a solicitat obligarea intimatelor la plata despăgubirilor pentru imobilele preluate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., care prevăd că în calea de atac a apelului nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Împotriva acestei decizii a dedarat recurs redarmrtd F.D.M.
La termenul de judecată din 28 octombrie 2010, în şedinţă publică, s-a învederat faptul că la data de 29 septembrie 2010 s-au înregistrat la Înalta Curte, motivele de recurs intitulate inform „Întâmpinare”.
Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că acesta nu a fost motivat în termenul legal, procedural, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra acestei chestiuni, instanţa supremă a reţinut nulitatea recursului de faţă, pentru considerentele ce succed:
Recurentul-reclamant F.D.M. era ţinut să motiveze recursul înăuntrul termenului legal de recurs, adică în 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, termen prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, deşi hotărârea instanţei de apel a fost comunicată apelantului reclamant F.D.M. la data de 04 februarie 2010, acesta nu a motivat recursul declarat la aceeaşi dată (de 04 februarie 2010), conform cererii scrise, decât la data de 24 septembrie 2010, deci cu mult peste termenul legal, procedural, de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, motive care să afecteze hotărârea pronunţată de Curtea de apel, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să-l constate nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul F.D.M. împotriva deciziei nr. 24A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5660/2010. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5640/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
