ICCJ. Decizia nr. 5883/2010. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5883/2010
Dosar nr. 2368/1/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2368/1 din 17 martie 2010 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuienţii B.F., B.I. şi B.G. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 160/R din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosar nr. 1995/250/2007, care este potrivnică deciziei nr. 673 din 5 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosar nr. 5399/C/2002.
În drept, s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuienţii învederează că străbunica lor S.A. a fost proprietară a unui imobil situat în localitatea Petriş, judeţ Arad, compus din teren şi a unei case cu două încăperi situată pe parcela în suprafaţă de 990 mp.
Prin donaţia din 11 octombrie 1929 bunicul lui B.I.P., defunctul B.I., a devenit coproprietar împreună cu antecesorii lui N.I. (I.F.) şi prin re transcriere, ulterior cu soţia acestuia I.E., asupra imobilului situat la adresa de mai sus.
În vederea înzestrării nepotului său orfan, B.I. (bunicul) a edificat pe parcelă, în baza autorizaţiei de construcţie din 20 august 1972, emisă de fostul Consiliu Popular al Comunei Petriş, o nouă casă de locuit compusă din camere, antreu, debara şi pivniţă, precum şi alte două corpuri de clădire, reprezentând garaj şi anexe gospodăreşti, edificate în temeiul autorizaţiei de construcţie din 27 iulie 1973, nemişcător, care a primit număr administrativ.
Din cauza interdicţiilor acelor timpuri, de a deţine în proprietate simultan două locuinţe, noile construcţii de pe parcelă nu au putut fi intabulate de către proprietarii lor, aceste parcele figurând permanent, până în anul 2007 ca teren intravilan viran în condiţiile în care familia revizuienţilor şi-au achitat toate obligaţiile fiscale aferente imobilului şi calităţii de proprietar, imobilul de la nr. administrativ constituind şi domiciliul lor, astfel cum este definit de către art. 13 din Decretul nr. 331/1954.
Datorită unei creanţe faţă de un terţ revizuienţii i-au garantat ½ din imobil, garanţie ce s-a stins la 5 martie 1997, situaţie constatată prin hotărâre judecătorească.
În aceste condiţii, intimatul B.B. începe executarea silită imobiliară împotriva revizuienţilor (şi nu a debitorului), adjudecându-şi dreptul asupra casei şi terenului, hotărârea judecătorească fiind totuşi ulterior anulată.
Intimatul B.B. a cumpărat întreg imobilul din Petriş, cota de ½ din imobil prin contract de vânzare-cumpărare, încheiere de autentificare din 23 mai 2000, de la numitul N.I., iar cealaltă cotă de ½ prin cumpărare la licitaţie publică, în baza procesului verbal de licitaţie din 12 iulie 2000 şi a actului de adjudecare din 14 mai 2001.
De la data cumpărării intimatul nu a reuşit să intre în posesia imobilului o perioadă de aproape 10 ani.
Pentru a intra în posesia imobilului a solicitat evacuarea revizuienţilor din imobilul din Petriş, dar prin Decizia nr. 2673 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a hotărât că „atâta timp cât construcţia nu este înscrisă în CF nu poate fi invocată calitatea de proprietar în privinţa construcţiei, pentru a putea cere evacuarea".
În speţă, se solicită revizuirea a două hotărâri pretinse a fi potrivnice.
Prin Decizia civilă nr. 160R din 24 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins recursul declarat de pârâţi B.F., B.I. şi B.G. împotriva deciziei nr. 300/A din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Arad.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri s-au avut în vedere următoarele aspecte:
După un prim ciclu procesual, Judecătoria Lipova, prin sentinţa civilă nr. 274 din 20 martie 2008, a respins excepţia invocată de pârâţi (revizuienţii din prezenta cauză) privind inadmisibilitatea acţiunii în evacuare, a uzucapiunii de 30 de ani şi autoritatea de lucru judecat şi a admis acţiunea reclamantului B.B., sens în care a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Petriş, judeţ Arad, înscris în CF Pietriş, compus din casă cu număr administrativ, casă şi două anexe cu număr administrativ şi terenurile aferente în suprafaţă de 990 mp., respectiv 1.980 mp.
S-a reţinut că reclamantul este proprietarul tabular al caselor cu numărul administrativ, asupra cotei de ½ dobândite în anul 2000 prin cumpărare şi cu acelaşi titlu pentru cealaltă cotă de ½ în aceeaşi modalitate.
Apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins, cu motivarea că reclamantul este proprietar tabular, avându-se în vedere că nu există autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., deoarece la data soluţionării acţiunii în evacuare, prin sentinţa civilă nr. 936/2001 a Judecătoriei Lipova, Bochis Bujor nu avea calitate de proprietar asupra casei.
Soluţia s-a menţinut şi în recurs.
Instanţa de recurs a constatat, printre altele, ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată, cu motivarea că în cealaltă cauză care a avut ca obiect tot evacuarea, soluţionată irevocabil de către Curtea de Apel Timişoara, i-a fost respinsă cererea de evacuare reclamantului B.B. pentru motivul că în anul 2006, când s-a soluţionat cauza, imobilul cu numărul administrativ nu era înscrisă în Cartea funciară pe numele său.
Prin Decizia civilă nr. 26673 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, a fost admis recursul declarat de revizuienţii B.F., B.I. şi B.G. împotriva deciziei 407 din 11 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Arad în contradictoriu cu reclamantul B.B.
A fost modificată în tot Decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 936 din 13 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Lipova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul B.B. împotriva pârâţilor, pentru evacuare, ca neîntemeiată.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, printre altele, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că atâta timp cât construcţia nu este înscrisă în CF, ea nu a putut fi transmisă prin vânzare reclamantului, care nu putea invoca la acel moment calitatea sa de proprietar cu privire la acel imobil pentru a cere evacuarea pârâţilor (revizuienţii din cauză).
Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile reglementate la pct. 1 - 9 ale aceluiaşi text.
Pct. 7 al acestui text reglementează revizuirea, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, este adevărat că prin cele două hotărâri, considerate potrivnice de revizuienţi, au fost soluţionate irevocabil cererea de evacuare formulată de intimatul B.B., privind pe revizuienţii din cauză, evacuare solicitată din imobilul aflat la numărul administrativ.
În această situaţie, se constată că procesele s-au purtat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi s-a urmărit aceeaşi cauză. Cu toate acestea există diferenţă între cele două hotărâri, deoarece în prima cauză intimatul B.B., reclamant la acea dată, nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului din care solicita evacuarea pârâţilor (revizuienţi din cauză), imobilul nefiind înscris în cartea funciară pe numele său, ceea ce a dus la respingerea acţiunii.
Ulterior, intimatul s-a intabulat în cartea funciară, făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care a cerut evacuarea pârâţilor şi pentru a putea intra în posesia bunului său, aspect care a impus admiterea acţiunii de evacuare, soluţie menţinută prin Decizia nr. 160R din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, a cărei revizuire s-a solicitat în cauză.
Instanţa care a pronunţa această hotărâre cu ocazia judecării cauzei a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, soluţionată în sensul arătat mai sus.
Distinct de cele arătate, această instanţă reţine că hotărârea suspusă revizuirii nu evocă fondul.
Înconsecinţă, pentru considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuieţii B.F., B.I. şi B.G. urmează să fie respinsă, iar în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea revizuienţilor la plata sumei de 445 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului B.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii B.F., B.I. şi B.G. împotriva deciziei nr. 160/R din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondată.
Obligă revizuienţii B.F., B.I. şi B.G. să plătească intimatului B.B. 445 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6008/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5759/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
