ICCJ. Decizia nr. 5695/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5695/2010
Dosar nr. 3549/85/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, la data de 19 octombrie 2009, reclamantul I.N.E.P. din cadrul M.A.I. a solicitat instanţei să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia a pârâtului P.C.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei Terni la 18 septembrie 2009.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 972 din 2 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a intrat regulamentar în Italia, la 12 septembrie 2009, fiind expulzat la 13 septembrie 2009, întrucât a călătorit fără a avea bilet de tren.
In speţă, instanţa de fond a apreciat că, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
S-a reţinut că aplicarea unor măsuri restrictive a dreptului fundamental la libera circulaţie se realizează, dacă acestea sunt necesare pentru asigurarea securităţii naţionale, menţinerii ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, pentru aplicarea acestora fiind necesar a se respecta principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii, în speţă măsura restrângerii dreptului la circulaţie nefiind în acord cu gravitatea faptei pentru care s-a dispus măsura de către autorităţile italiene.
Împotriva sentinţei Tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a susţinut că, în conformitite cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1367/2009 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, I.N.E.P. este obligat să înainteze dosarul instanţei competente, autorităţile judecătoreşti urmând a pronunţa o decizie privind interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi din Italia, pe o perioadă determinată.
Apelantul-reclamant arată că pârâtul a încălcat o interdicţie anterioară de intrare pe teritoriul statului italian şi a muncit ilegal în acest stat, că a fost returnat şi s-a reîntors, atitudine ce aduce atingere relaţiilor bilaterale dintre acest stat şi România şi critică ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1367/2009 şi a Decretului Prefecturii Provinciei Terni.
Se invocă prevederile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE în condiţiile în care, prin Decretul emis de autorităţile italiene împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancţiunea executării pedepsei privative de libertate.
Prin Decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de I.E.P.A.B.D. din M.A.I., în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată şi completată.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de apel nu a avut în vedere că aceasta ; făcut dovada imposibilităţii de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, măsura anulării apelului ca netimbrat, nefiind corect aplicată.
Au fost reiterate criticile din apel referitoare la ignorarea prevederilor obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1367/2009 centru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia şi a Decretului Prefecturii Provinciei Terni.
S-a susţinut de către recurentă că, în raport de situaţia concretă a pârâtului, care a săvârşit pe teritoriul Italiei o faptă antisocială, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul acelui stat, se impune pentru a se asigura securitatea națională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, recurenta-reclamantă D.E.P.A.B.D. învederând, în motivele sale de recurs, că aplicarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie, reprezintă garanția respectării acestor valori.
Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
Astfel cum rezultă din conţinutul cererii formulată de D.E.P.A.B.D., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la 6 ianuarie 2010, este de observat că reclamanta a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru, după data de 1 februarie 2010.
Această cerere a fost motivată de apelanta-reclamantă, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din HG nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea D.E.P.A.B.D., publicată în Monitorul Oficial nr. 802/25.11.2009, această instituţie nu a devenit operaţională din punct de vedere financiar.
Hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar, de anulare a apelului ca netimbrat este nelegală, cererea de amânarea a cauzei pentru acest motiv, fiind greşit respinsă de instanţa de apel, cu ignorarea situaţiei obiective, determinată de înfiinţarea D.E.P.A.B.D., constituită prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P. şi C.N.A.B.D.E.P. care s-au desfiinţat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 6/1997 privind plata taxei judiciare de timbru nu au fost corect aplicate, în raport de motivul invocat de recurentă, urmare reorganizării I.N.E.P., conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din HG nr. 1367/2009, întrucât patrimoniul acestuia a fost preluat de D.E.P.A.B.D., iar citarea reclamantei cu obligaţia de a timbru legal apelul nu s-a realizat corect, pe numele D.E.P.A.B.D. care a preluat atribuțiile fostului I.N.E.P.
Ca atare, constatând incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I. împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5774/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5691/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
