ICCJ. Decizia nr. 5759/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5759/2010
Dosar nr. 2656/301/2010
Şedinţa din 1 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Constată că la data de 14 decembrie 2009 petentul P.A.M., în calitate de executor bancar în cadrul Corpului executorilor bancari ai SC B. SA, s-a adresat Judecătoriei Craiova, solicitând încuviinţarea executării silite a contractului de credit din 7 septembrie 2007 încheiat între creditorul SC B. SA şi debitorul I.L.
Prin încheierea nr. 405 din data de 22 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 32075/212/2009, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a contractului de credit din 7 septembrie 2007 – în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că aparţine Judecătoriei sector 3 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de executorul bancar P.A.M., întrucât debitorul I.L. îşi are domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe, respectiv în municipiul Bucureşti, sector 3, precum şi prevederile art. 5 C. proc. civ. care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de domiciliu a debitorului.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 2 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2656/301/2010 (dosar de executare nr. 1226/ES/2010), Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.
S-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a dispus trimiterea cauzei către instanţa ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, cea de-a doua instanţă a reţinut că, în materia executării silite, sunt aplicabile dispoziţii speciale cu privire la competenţă şi nu regulile generale de competenţă (art. 5 C. proc. civ.), în baza cărora Judecătoria Craiova s-a declarat necompetentă.
S-a învederat faptul că, dispoziţiile art. 3731 alin. (2) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării silite instanţei de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu, iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
S-a concluzionat, din coroborarea celor două texte, că în materia executării silite, competenţa de soluţionare a cererilor formulate de către creditori în cadrul executării silite, aparţine judecătoriei în circumscripţia teritorială unde se va face executarea, iar, pe de altă parte, s-a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, terţul - poprit fiind SC R.I. SRL cu sediul în municipiul Craiova, judeţul Dolj, astfel încât, şi din această perspectivă, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a unui contract de credit bancar aparţine instanţei de executare, care este Judecătoria Craiova.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova, avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3733 alin. (1) şi (2), precum şi dispoziţiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că – hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc dincircumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Coroborând aceste dispoziţii legale, se va reţine faptul că, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu aparţine instanţei de executare, această instanţă fiind cea în care urmează a se efectua executarea.
În acelaşi timp, prin cererea de încuviinţare formulată de executorul bancar al SC B. SA, respectiv P.A.M., aceasta a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora – poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Se constată astfel, că prima instanţă, Judecătoria Craiova, a făcut o greşită aplicare a legii reţinând că sunt incidente, în cauză, dispoziţiile de drept comun, respectiv prevederile art. 5 C. proc. civ., prin care se stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de domiciliu a debitorului, întrucât, fiind vorba de o cerere adresată în cadrul executării silite (Cartea a V-a – despre executarea silită - Codul român de procedură civilă), sunt aplicabile dispoziţiile specifice din materia executării silite, dispoziţii nominalizate mai sus care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de executare, aceasta fiind instanţa în circumscripţia teritorială unde se va face executarea, respectiv Judecătoria Craiova unde îşi are sediul şi terţul-poprit, respectiv SC R.I. SRL Craiova.
Se va mai reţine şi faptul că, atâta timp cât cererea de încuviinţare a executării silite prin poprire a fost solicitată de executorul judecătoresc de la sediul terţului-poprit, respectiv asupra veniturilor obţinute de debitorul I.L. de la SC R.I. SRL care îşi are sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Craiova, această din urmă instanţă a fost legal sesizată, iar odată investită aceasta nu mai putea să se desizeze.
Faţă de cele arătate, se va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite prin poprire formulată de executorul judecătoresc P.A.M. din cadrul Corpului executorilor bancari ai SC B. SA, în contradictoriu cu debitorul I.L. – în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul SC B. SA în contradictoriu cu debitorul I.L. - în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5883/2010. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5774/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
