ICCJ. Decizia nr. 5935/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5935/2010
Dosar nr. 4245/121/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 5 noiembrie 2004, Ş.G.G. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 998, 999, 1000-1003 C. civ. şi în contradictoriu cu A.V.A.S., obligarea pârâtei la plata prejudiciilor cauzate prin fapta sa ilegală, abuzivă şi discreţionară, estimate la suma de 561.491 euro.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 23 din 12 ianuarie 2006, a anulat ca netimbrată acţiunea având ca obiect pretenţii.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 149/ A din 11 mai 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Prin decizia nr. 10206 din 11 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunţată în apel. A casat decizia atacată şi a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi.
S-a reţinut de către Înalta Curte că respingând apelul tară a se pronunţa asupra cererii de acordare a asistenţei judiciare, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 124 alin. (6) C. proc. civ., dând în acest sens o soluţie nelegală cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de cod.
Nu s-a observat astfel că a fost întemeiată critica apelantului în sensul că solicitarea sa de scutire de plata taxei de timbru, formulată în temeiul art. 74 C. proc. civ., a fost respinsă prin practicaua sentinţei civile atacate fără ca instanţa să ofere motivarea impusă de art. 261 pct. 5 din cod şi fără să fie analizată în conţinut şi în ceea ce priveşte probele anexate în susţinere.
Rejudecând în fond, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 195 din 3 februarie 2009, a admis în parte acţiunea civilă pentru pretenţii formulată de reclamantul Ş.G.G. împotriva pârâtei A.V.A.S. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale ca neîntemeiat. A obligat pârâta la plata către stat a sumei de 376,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar pentru care reclamantul a beneficiat de scutire. A obligat pârâta la plata sumei de 500 lei cu tidu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit procesului verbal din data de 10 februarie 2003 încheiat de A.P.A.P.S. Sucursala Regională Sud Est privind desfăşurarea şedinţei de deschidere a documentelor de participare organizată pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionat de A.P.A.P.S. la SC S. SA, singurul ofertant, respectiv reclamantul Ş.G.G. nu a îndeplinit cumulativ criteriile de precalificare, în sensul că pentru cel de-al doilea criteriu nu a prezentat nici un document, astfel încât nu a fost acceptat pentru a participa la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acţiuni.
S-a constatat că prin sentinţa nr. 8827/COM/2003, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de Ş.G.G. în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. Regionala Sud Est şi a reţinut nelegalitatea condiţiei de precalificare a reclamantului la negocierea cu oferte finale îmbunătăţite şi irevocabile, privind cifra de afaceri de cel puţin 1,5 milioane dolari SUA anual, constatându-se şi nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003. A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acceptarea acestuia la negocieri.
Potrivit încheierii din 28 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, reclamantul a renunţat la judecata apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului.
În acţiunea prezentă, în dovedirea pretenţiilor sale privind prejudiciul material pretins, reclamantul a depus la dosar contracte de împrumut, încheiate în scopul cumpărării pachetului de acţiuni scoase la vânzare de SC S. SA.
Tribunalul a reţinut însă că pretenţiile reclamantului reprezentând contravaloarea dobânzilor achitate pentru respectivele împrumuturi sunt nefondate, întrucât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Astfel, la momentul contractării împrumuturilor menţionate, reclamantul avea cunoştinţă despre criteriul de precalificare privind cifra de afaceri, care fusese menţionat în anunţul publicat în ziar, în aceste condiţii, instanţa constatând că acesta s-a împrumutat asumându-şi riscul unei eventuale respingeri de la negocieri pentru neîndeplinirea respectivului criteriu.
Nu s-a putut reţine de către tribunal existenţa unei legături de cauzalitate între fapta pârâtei de a prevedea criteriul menţionat de precalificare şi faptul că reclamantul a contractat nişte împrumuturi cu dobândă pentru a participa la negocieri pentru cumpărarea pachetului de acţiuni.
Totodată, s-a constatat că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantului, întrucât acesta ar fi achitat dobânzile pentru împrumuturile contractate, chiar şi în situaţia în care ar fi fost acceptat la negocieri şi ar fi cumpărat acţiunile scoase la vânzare de pârâtă, tribunalul reţinând, în mod subsidiar, şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada certă a achitării dobânzilor pretinse prin acţiunea de faţă.
S-a reţinut, de asemenea, că sentinţa nr. 8827/COM/2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât în actualul cadru procesual nu se poate stabili care ar fi fost rezultatul negocierilor dintre părţi şi dacă în final s-ar fi încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni cu reclamantul.
Instanţa a mai constatat că nici sub aspectul cuantumului prejudiciului pretins cu titlu de profit nerealizat nu există vreun element de certitudine, apreciind că nu se pot face speculaţii asupra eventualei evoluţii economice a SC S. SA, dacă reclamantul ar fi cumpărat acţiunile scoase la vânzare de pârâtă.
Sub aspectul daunelor morale, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantului sunt întemeiate în parte.
Astfel, prin sentinţa nr. 8827/COM/2003 a Tribunalului Constanţa s-a reţinut că neacceptarea reclamantului în vederea continuării procedurii a avut drept consecinţă imposibilitatea parcurgerii etapelor în vederea obţinerii ofertei finale, îmbunătăţită şi irevocabilă şi a celei privind selectarea.
Faţă de această situaţie, tribunalul a reţinut că prin fapta pârâtei de a impune o condiţie nelegală de precalificare s-a adus atingere dreptului reclamantului de a participa la procedura respectivă, iar în acest mod, partea a fost supusă unei anumite suferinţe, unor sentimente de frustrare şi nelinişte, având în vedere că acesta se implicase în întocmirea documentaţiei şi îşi făcuse anumite planuri şi speranţe sub aspectul activităţii sale profesionale şi situaţiei financiare.
Din actele dosarului ataşat a rezultat că la data de 27 iunie 2003, anterior promovării acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4622/COM/2003 al Tribunalului Constanţa, A.P.A.P.S. a publicat un nou anunţ de vânzare a aceluiaşi pachet de acţiuni, în respectivul anunţ nemaifiind prevăzute criteriile de precalificare din anunţul din data de 23 decembrie 2002.
În raport de aceste aspecte, instanţa a apreciat că suma de 5.000 lei acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este de natură a răspunde cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Galaţi, Secţia civilă, prin decizia nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010.
S-a reţinut de instanţa de apel că soluţia tribunalului este pe deplin justificată, situaţia de fapt fiind corect stabilită, în concordanţă cu probele administrate în cauză, în raport de care s-au aplicat corect dispoziţiile legale incidente în speţă.
Astfel, deşi reclamantul a susţinut că s-ar fi adus atingere autorităţii de lucru judecat faţă de soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, acesta a ignorat faptul că prin respectiva hotărâre s-a statuat doar cu privire la nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003 referitor la desfăşurarea şedinţei de deschidere a documentelor de participare organizată pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionate de fosta A.P.A.P.S. la SC S. SA, şi anume s-a constatat nelegalitatea condiţiei de precalificare la negocieri cu oferte finale, respectiv cifra de afaceri de cel puţin 1,5 milioane dolari SUA şi aceasta faţă de calitatea de persoană fizică a cumpărătorului.
Atâta timp cât prin sentinţa invocată drept premisă pentru obligarea pârâtei la despăgubiri materiale nu s-a dispus şi cu privire la obligarea aceleiaşi pârâte de a-l accepta pe reclamant la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acţiuni, corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt întrunite elementele esenţiale antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei.
Mai mult, deşi anterior promovării acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4622/2003 al Tribunalului Constanţa, pârâta a publicat un nou anunţ de vânzare a aceluiaşi pachet de acţiuni în care nu mai exista condiţia cifrei de afaceri, reclamantul nu a înţeles să-şi manifeste dorinţa de participare, prin depunerea documentaţiei respective.
Faptul că, deşi contestă condiţia de precalificare, reclamantul a înţeles să contracteze o serie de împrumuturi financiare anterior negocierilor respective, nu poate fi interpretat în sensul producerii acestuia, de către pârâtă, a unor prejudicii materiale - dobânzi sau profit nerealizat.
S-a reţinut totodată că instanţa de fond a apreciat corect că frustrarea generată de refuzul participării la precalificare (prin impunerea unei condiţii nelegale) justifică acordarea unor daune morale, în cuantumul corect stabilit.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs reclamantul
După prezentarea situaţiei de fapt a cauzei, recurentul a arătat că este un fapt dovedit, probat şi rămas în puterea lucrului judecat (a se vedea sentinţa nr. 8827/COM/2003 a Tribunalului Constanţa) că fapta A.P.A.P.S. Regionala Sud-Est Constanţa este ilicită, discriminatorie şi sancţionabilă în consecinţă. Astfel, pârâta a săvârşit această ilegalitate în deplină cunoştinţă de cauză, pentru a-şi crea posibilitatea de a proceda abuziv şi discriminatoriu după bunul plac.
Prin această faptă ilicită şi discriminatorie, este vădit lezat dreptul legitim al recurentului de a dobândi acţiuni, cu consecinţele ce decurg, respectiv producerea de daune morale şi materiale.
A considerat că au fost încălcate de către pârâta A.V.A.S. atât legislaţia naţională în materie, respectiv Legea nr. 137/2002, H.G. nr. 557/2003, O.G. nr. 88/1997, C. com. şi C. civ., cât şi Constituţia României, dar şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
A precizat în continuare că nu avea niciun motiv să participe la o nouă licitaţie atâta timp cât practic o câştigase pe cea din data de 10 februarie 2003 când a fost singurul cumpărător prezent şi care îndeplinea toate condiţiile legale.
Recurentul a criticat decizia pronunţată în apel sub aspectul nemotivării acesteia, arătând că nu s-au indicat în concret probele pe care s-a sprijinit afirmaţia instanţei potrivit căreia soluţia tribunalului este pe deplin justificată.
A considerat că între fapta ilicită şi producerea prejudiciilor (daunelor) persoanei vătămate există o strânsă legătură de cauzalitate şi a redat considerente ale sentinţei nr. 8827/2003 a Tribunalului Constanţa.
Totodată s-a arătat că actul dedus judecăţii a fost greşit interpretat de către instanţa de apel.
Astfel, nu se poate susţine că „dacă o instanţă nu a putut să o oblige pe A.V.A.S. să continue negocierile" din motivele arătate (nu au fost parcurse etapele preliminare, care la cazul în speţă s-au redus şi nu mai erau aplicabile, fiind un singur ofertant), înseamnă că respectiva instituţie este şi absolvită de consecinţele faptei sale ilegale, abuzive şi discreţionare săvârşită în deplină cunoştinţă de cauză cu intenţia directă şi vădită de a-şi atinge scopuri nelegale, fapta existând şi producând efecte. îndepărtarea nelegală de la negocieri a reclamantului nu a mai permis acestuia să-şi pună în aplicare investiţia conform planului de afaceri de redresare a societăţii, plan care a necesitat un efort financiar substanţial producându-i recurentului grave prejudicii materiale şi morale, din vinovăţia exclusivă a pârâtei.
În continuare, s-au adus critici legate de schimbarea completului de judecată, încălcându-se astfel principiul continuităţii, precum şi de nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi prin care s-a respins aprobarea suplimentului de expertiză, arătându-se că instanţa de apel nu a răspuns pertinent acestor critici.
Scursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea celor ce succed.
Rezumând motivele de recurs, se reţine că pe lângă aspectele de fapt prezentate, singurele critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc. civ. sunt cele care vizează nemotivarea hotărârii recurate şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a actului dedus judecăţii.
Nu poate fi însă primită critica recurentului privind nemotivarea deciziei atacate în ceea ce priveşte încălcarea autorităţii de lucru judecat faţă de soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanţa.
Astfel, după cum a reţinut corect şi instanţa de apel, prin respectiva hotărâre, deşi s-a constatat nelegalitatea condiţiei de precalificare a reclamantului cu oferte finale, îmbunătăţite şi irevocabile, referitoare la cifra de afaceri precum şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003, s-a respins cererea recurentului de obligare a A.V.A.S. la acceptarea sa la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acţiuni de 69,982% din capitalul social al SC S. SA.
În raport de acestea, hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa nu poate fi invocată de recurent drept premisă pentru obligarea intimatei - pârâte la despăgubiri materiale, neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina A.V.A.S.
Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune civilă care se aplică în cazul săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, având un caracter reparator. Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a unor condiţii, respectiv: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul şi existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită.
Or, în speţă, nu se poate vorbi de întrunirea cumulativă a condiţiilor menţionate.
Astfel, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, se reţine că faptul că recurentul a încheiat contracte de împrumut în vederea cumpărării pachetului de acţiuni la SC S. SA nu poate fi interpretat în sensul producerii acestuia, de către pârâtă, a unor daune materiale constând în dobânzi, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel. La momentul contractării împrumuturilor, recurentul avea cunoştinţă despre criteriul de precalificare privind cifra de afaceri, asumându-şi astfel riscul unei eventuale respingeri de la negocieri pentru neîndeplinirea acestuia.
În ceea ce priveşte profitul nerealizat, se reţine că recurentul a încercat dovedirea acestuia prin planul de afaceri pe care 1-a întocmit în cadrul ofertei pentru cumpărarea acţiunilor, însă în lipsa unor alte probe, nu se poate previziona asupra eventualei evoluţii economice a SC S. SA, în situaţia cumpărării de către parte a acţiunilor scoase la vânzare.
Referitor la îndeplinirea celorlalte condiţii, se constată că o faptă ilicită este contrară normelor juridice şi regulilor de convieţuire socială, având ca rezultat, de regulă şi încălcarea unui drept subiectiv al unei persoane, dar în unele situaţii şi atingerea unor interese legitime ale unei persoane.
Or, în speţă, se reţine că acestea au fost avute în vedere de instanţa de fond la stabilirea daunelor morale, prin aplicarea criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de recurent, care trebuie însă subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă.
Prin urmare, nu poate fi vorba de nemotivarea deciziei atacate, în sensul neindicării în concret a probelor pe care se sprijină.
Nu se poate reţine nici critica privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a actului dedus judecăţii, cum susţine recurentul, încadrabilă în dispoziţiile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situaţia în care instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Or, în speţă, A.V.A.S. nu poate fi obligată la despăgubiri materiale pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin fapta sa datorită neîntrunirii condiţiilor prevăzute de C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală şi nu din cauza interpretării eronate de către instanţa de apel a actului dedus judecăţii.
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de apel nu a răspuns pertinent criticilor privitoare la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată şi la nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, întrucât schimbarea completului de judecată poate fi explicată prin modificarea compunerii acestuia la începutul unui nou an, iar prin încheierea prin care s-a respins suplimentul de expertiză s-a arătat că efectuarea acestuia nu este necesară în raport de concluziile raportului de expertiză şi de răspunsul la obiecţiunile formulate.
Se reţine, de asemenea, că toate celelalte susţineri cuprinse în recurs vizează, aşa cum s-a arătat, motive care nu pot fi încadrate în criticile de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care nu vor fi analizate.
Pentru cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ş.G.G. împotriva Deciziei nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5959/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5771/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
