ICCJ. Decizia nr. 5983/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5983/2010
Dosar nr. 505/2/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauza de faţa, constată urrmtoarde:
Prin cererea îmegjstrată la data de 7 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 91/122/2006, contestatorul Ş.G.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primăria oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, prin care s-a respins notificarea nr. 16 din 12 octombrie 2001, formulată de petenţii Ş.I.A. şi V.Ş., solicitând instanţei anularea dispoziţiei şi obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 13884 m.p., situat în oraşul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 394 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis contestaţia formulată de Ş.G.A.; a anulat Dispoziţia nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu; a respins excepţia de tardivitate şi l-a obligat pe Primarul oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu să emită dispoziţie motivată de restituire în natură a imobilului teren, cu suprafaţa de 13884, situat în oraşul Bolintin Vale, învecinat cu DJ 601, teren primărie, proprietate particulară, actualmente amenajat ca „târg orăşenesc", respectiv terenul liber şi prin echivalent pentru suprafaţa ocupată de construcţii autorizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1945, Ş.A. (A.F.G.) a înstrăinat V.D., suprafaţa de 50 arii din proprietatea vânzătorului situată pe raza localităţii Bolintin Vale.
Potrivit borderoului exploataţiilor agricole şi proprietăţilor din Bolintin Vale, întocmit în anul 1948, Ş.A. este înscris cu proprietatea de 6,2437 ha teren, alături de D.C. şi E., cu o proprietate totalizând 12,4875 ha teren.
Prin titlul de proprietate nr. 55545/1996, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6,75 ha teren, situat pe raza oraşului Bolintin Vale, din care 6,37 ha teren arabil în extravilan şi 3800 mp teren arabil în intravilan, pentru Ş.I.A.
Prin decizia civilă nr. 941/2000, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus anularea sus-menţionatului titlu de proprietate în ceea ce priveşte suprafaţa de 1,50 ha, situată în extravilan, tarlaua 29/1.
Prin hotărârea nr. 125/2006 a Comisiei locale de fond funciar, s-a respins cererea formulată de T.Ş.E., L., Ş.N., Ş.G.A. şi S.E.L., în calitate de succesori ai defunctului Ş.A., pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut defunctului, situate în intravilan şi extravilan, pe raza localităţii Bolintin Vale, cu argumentarea că defunctul a formulat cerere în anul 1991, că acesta nu a figurat în registrul agricol pe anii 1959 - 1960, că în urma contestaţiei defunctului, Comisia Judeţeană a aprobat înscrierea cu suprafaţa de 5,25 ha teren, iar, ulterior, s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate, până la limita suprafeţei de 6,08 ha teren, în anul 1996 emiţându-se titlul de proprietate nr. 55545/1996 şi procedându-se la punerea acestuia în posesie.
Din referatul anexat hotărârii Comisiei locale, se reţine aprecierea Comisiei că, deşi s-a solicitat restituirea vechiului amplasament al terenului, conform Legii nr. 247/2005, defunctul a acceptat amplasamentele oferite, prin semnarea procesului - verbal de punere în posesie, renunţând în mod tacit la atribuirea vechiului amplasament.
Conform adresei, Ş.I.A. a fost informat de primăria oraşului Bolintin Vale, în ceea ce priveşte situaţia vechiului amplasament al proprietăţii, că terenul este amenajat ca târg săptămânal, că nu se cunoaşte modalitatea de preluare în proprietatea statului şi că terenul aparţinea domeniului public de interes local, oferindu-i-se fostului proprietar teren în compensare.
Prin notificarea formulată la data de 9 octombrie 2001, în baza Legii nr. 10/2001, Ş.I.A. şi V.S., în calitate de moştenitori ai defuncţilor proprietari Ş.A. şi D.V., au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 13884 m.p., situat pe raza localităţii Bolintin Vale, actualmente amenajat ca târg săptămânal, anexând notificării acte de proprietate, lucrare de expertiză tehnică de specialitate, acte de stare civilă şi certificat de moştenitor.
Conform raportului de expertiză tehnică de specialitate, privind acţiunea formulată de Ş.I.A., s-a identificat fostul amplasament amenajat ca „târg săptămânal", trecut în domeniul public de interes local, în baza Hotărârii consiliului local nr. 23/1999, teren pe care, în perioada 1995 - 2000, Primăria oraşului Bolintin Vale a efectuat o serie de investiţii: instalaţie electrică, mese betonate pentru comercializate produse, alei balastate.
Prin Dispoziţia nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul oraşului Bolintin Vale, s-a respins notificarea formulată de Ş.I.A. şi V.S., cu motivarea că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a constatat că s-a recunoscut fosta proprietate a autorului reclamantului, amplasată pe raza oraşului Bolintin Vale, preluată fără titlu în proprietatea statului, cu privire la care s-a solicitat restituirea dreptului de proprietate. În anul 1996 s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 6,75 ha teren arabil extravilan, rezultând, din borderoul proprietăţilor din anul 1948, că suprafaţa totală deţinută în proprietate a fost de 12,4875 ha, din care 6,2437 ha pe numele Ş.I.A., respectiv, din registrul agricol, că fostul proprietar D.C. a figurat cu suprafaţa de 8,22 ha teren, în anul 1951.
A mai constatat că în anul 1999, Ş.I.A. a solicitat lămuriri asupra vechiului amplasament al proprietăţii, răspunzându-i-se că terenul este amenajat ca târg săptămânal şi nu se cunoaşte modalitatea de preluare în proprietatea statului; de asemenea că s-a emis deja un titlu prin care s-a oferit teren în compensare pe alt amplasament.
Rezultă, prin urmare, că beneficiarul titlului de proprietate nu a acceptat măsura de atribuire a amplasamentului în extravilan, ca şi compensare pentru fosta proprietate, mai mult, că prin hotărâre judecătorească, titlul a fost anulat în ceea ce priveşte suprafaţa propusă, la cererea altor persoane îndreptăţite.
Mai rezultă că notificarea adresată în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi respinsă, cu argumentul neincidenţei dispoziţiilor acestei legi, precum şi respingerea cererii moştenitorilor fostului proprietar, formulată în condiţiile Legii nr. 18/1991, de atribuire a vechiului amplasament, cu consecinţa că, în ceea ce priveşte fosta proprietate de 13884 mp, identificată ca fiind amplasată pe raza oraşului Bolintin Vale, nu s-a ajuns la restituire.
Argumentele de respingere a notificării sunt nelegale faţă de împrejurarea dovedirii că fosta proprietate imobiliară a fost preluată de stat fără titlu, nereieşind că a intrat în patrimoniul CAP, spre a face aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991, că terenul nu este evidenţiat în categoria terenurilor intrate în patrimoniul statului, în conformitate cu prevederile legale şi înregistrat în sistemul de evidenţă funciară, conform art. 8 - 25 şi 35 din Legea nr. 18/1991, reieşind în mod cert că măsura anterioară de oferire a unui amplasament extravilan nici nu a fost agreată de fostul proprietar şi, mai mult, a fost anulată prin hotărâre judecătorească.
Argumentul inadmisibilităţii restituirii, pe considerentul afectării imobilului, nu susţine refuzul de restituire, deoarece, în condiţiile pretenţiei de restituire, formulată şi reiterată începând cu anul 1991 şi până în 2001, o măsură administrativă de declarare a imobilului ca aparţinând domeniului public nu poate fi opusă îndreptăţirii fostului proprietar la restituire.
Prin cernea îmegstrata pe rolul Tribunalului Giurgiu, la data de 22 iunie 2006, sub nr. 1496/2006, contestatorii Ş.N. şi T.Ş.E.L. au formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria Bolintin Vale, contestaţie împotriva Dspoziţiei nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul Oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, solicitând instanţei admiterea contestaţiei şi dispunerea restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 13884 m.p., situat în oraşul Bolintin Vale, pe care, în prezent, funcţionează târgul local săptămânal.
Prin sentinţa ciula nr. 298 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu (fără a se conexa cele două cereri aflate pe rolul aceleiaşi instanţe), a admis cererea formulată de reclamanţii Ş.N. şi T.Ş.E.L., a anulat Dspoziţia nr. 221 din 10 martie 2006, emisă de Primarul Oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, obligând intimatul să emită dispoziţie motivată pentru restituirea imobilului teren, cu suprafaţa de 13884 m.p., situat pe raza oraşului Bolintin Vale, ce se învecinează cu DJ 601, teren primărie, teren societate comercială, actualmente amenajat ca târg orăşenesc, respectiv în natură pentru terenul liber şi prin echivalent pentru partea de teren ocupată de construcţii.
Împotriva acestor sentinţe au declarat apeluri reclamanţii.
În apel s-au conexat cele două dosare, iar prin Decizia civila nr. 550/ A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civila şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi Ş.N. şi T.Ş.E.L. împotriva sentinţei civile nr. 298 din 12 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ş.G.A. şi cu apelanta-pârâtă Primăria Oraşului Bolintin Vale - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar.
S-a admis apelul conex formulat de apelanta-pârâtă Primăria Oraşului Bolintin Vale - Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar împotriva sentinţei civile nr. 298 din 12 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1496/2006 şi împotriva sentinţei civile nr. 394 din 23 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 91/122/2006.
S-au schimbat, în parte, sentinţele apelate.
A fost obligată pârâta Primăria Oraşului Bolintin Vale - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea contestatorilor Ş.N., T.Ş.E. şi Ş.G.A., constând în despăgubiri, în condiţiile Legii speciale nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 8884 m.p., teren situat în oraşul Bolintin Vale, jud. Giurgiu, identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de către expert L.D.U.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului în litigiu, Curtea a reţinut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert U.L.D., s-a stabilit faptul că terenul în suprafaţă de 13884 m.p. (suprafaţa din acte, suprafaţa din măsurători fiind de 15664,65 m.p.) este situat în cvartalul 7 şi pe acesta se află târgul local săptămânal al oraşului Bolintin Vale.
Referitor la existenţa elementelor de sistematizare, experta a precizat că pe suprafaţa delimitată prin raportul de expertiză se află stâlpi de înaltă tensiune pe care se sprijină cabluri, energia electrică fiind folosită doar pentru aprovizionarea târgului, nu există canalizare şi reţele cu gaz, iar alimentarea cu apă este efectuată prin tuburi din propilenă de la un puţ cu hidrofor executat în curtea A.D.P. Bolintin Vale. In ceea ce priveşte construcţiile, doar o parte din acestea sunt executate din BCA, având un caracter permanent, altele având caracter provizoriu.
Astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local nr. 26 din 25 octombrie 2002, târgul înscris la poziţia 115 în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Bolintin Vale, în suprafaţă de 13.000 m.p., face parte din domeniul public, acest inventar, ce constituie anexa nr. 3, fiind însuşit de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M.Of. nr. 679 bis din 13 septembrie 2002 (filele 41 - 44 dosar nr. 1496/2006).
În acelaşi sens, este şi adresa din 25 februarie 2008, emisă de Primăria Oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, prin care se comunică instanţei că terenul în litigiu, în suprafaţă de 13000 m.p., situat în oraşul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, respectiv locul de desfăşurare a târgului săptămânal este proprietatea Consiliului Local Bolintin Vale, administrat de S.A.D.P. Bolintin Vale şi aparţine domeniului public al acestui oraş, fiind atestat prin H.C.L. nr. 26 din 20 mai 2002, publicată în M. Of. al României nr. 679 bis/2002, Partea I, la poziţia 115 (fila 77 Dosar nr. 505/2/2007, vol. I).
Curtea a reţinut, de asemenea, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, atunci când a dispus restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren de 13884 m.p., în favoarea contestatorilor Ş.G.A., Ş.N. şi T.Ş.E.L., câtă vreme, prin notificarea formulată, ce a declanşat procedura administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001, Ş.l.A. a solicitat restituirea în natură numai a unei părţi din această suprafaţă totală, respectiv a suprafeţei de 8884 m.p., suprafaţa de 5.000 m.p. fiind solicitată de către petentul V.Ş., moştenitorul lui D.V., care a dobândit acest teren prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 577 din 22 august 1945 (fila 101 Dosar nr. 505/2/2007).
Or, constatând că terenul în suprafaţă de 8884 m.p. face parte din domeniul public de interes local al oraşului Bolintin Vale, pe suprafaţa acestuia, fiind construit un târg săptămânal, ce serveşte interesul comunităţii locale, dar şi că acest teren este situat în intravilanul acestei localităţi, astfel încât, nu sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea a apreciat că se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, în favoarea apelanţilor contestatori Ş.N. şi T.Ş.E.L. şi a intimatului contestator Ş.G.A., pentru suprafaţa menţionată, teren situat în oraşul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară, întocmit de către expert L.D.U.
În pronunţarea acestei soluţii, Curtea a luat în considerare dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care trebuie interpretate, în sensul că sintagma amenajări de utilitate publica are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale, iar, prin teren liber, restituibil în natură, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existenţa sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de mare calibru).
În acelaşi sens, analizând motivul de apel, prin care se invocă, de către apelanţii contestatori, netemeinicia sentinţei apelate, din perspectiva incidenţei art. 494 C. civ., Curtea a apreciat că acest motiv reprezintă o veritabilă schimbare a cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, ceea ce este inadmisibil în apel, în considerarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra apelului exercitat de apelanta pârâtă Primăria - Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar, prin care s-a invocat, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate, a calităţii de moştenitor, că terenul solicitat a fost deja reconstituit şi că acesta aparţine domeniului public al oraşului Bolintin Vale, Curtea a apreciat că se impune admiterea acestui apel, numai în considerarea apartenenţei terenului solicitat la domeniul public de interes local al oraşului Bolintin Vale, toate celelalte motive de apel fiind nefondate prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, calitatea de moştenitori legali a reclamanţilor apelanţi Ş.G.A., Ş.N. şi T.Ş.E.L., după defunctul Ş.I.A., tatăl acestora, decedat la data de 6 februarie 2004, conform certificatului de deces, eliberat la 7 februarie 2004, de către Primăria Sectorului 4 Bucureşti, a fost stabilită prin certificatul de calitate de moştenitor din 5 martie 2004 şi certificatul suplimentar de calitate de moştenitor din 28 mai 2004, ambele emise de B.N.P.A. M.P. şi T.S.B.
În ceea ce priveşte existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul autorului reclamanţilor apelanţi, instanţa a reţinut că acesta a fost recunoscut de însăşi Primăria oraşului Bolintin Vale, în adresa din 15 decembrie 1991, prin care a susţinut că terenul solicitat a fi reconstituit de Ş.I.A., a fost deţinut de tatăl acestuia înainte de colectivizare, acesta fiind înscris, ca titular, în registrul agricol.
Apelanta-intimată Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar de pe lângă Primăria Oraşului Bolintin Vale nedepunând înscrisuri, prin care să facă dovada trecerii legale în proprietatea statului a terenului ce a format obiectul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a înlăturat prezumţia de proprietate, ce funcţionează în favoarea apelanţilor reclamanţi, iar motivul respingerii notificării nu a fost acela al inexistenţei dreptului de proprietate, ci al incidenţei dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, considerându-se că terenul face parte din extravilanul oraşului Bolintin Vale, argument ce a fost combătut prin înscrisurile şi expertiza administrată în cauză.
Irrpotma deciziei curţii de apel au dedarat şi rmtiwt recurs, în termen legal, redarmnţii Ş.G.A., Ş.N. şi T.Ş.E.L.
Criticile formulate prin motivele de recurs pot fi structurate, în esenţă, astfel:
- Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar nu avea calitate procesuală activă pentru a putea formula apel împotriva sentinţelor pronunţate de Tribunalul Giurgiu, context în care, se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestei apelante-pârâte în cauză.
- Decizia pronunţată de curtea de apel este dată cu încălcarea prevederilor art. 21 şi 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu poate fi obligată Comisia locală de fond funciar să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile Legii speciale nr. 247/2005.
- Au fost încălcate prevederile art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice, în sensul că terenul în litigiu nu face parte din categoria celor enumerate de textul din normele metodologice, nerezultând în ce mod este afectat de amenajări de ordine publică.
- În mod greşit instanţa de apel a obligat comisia să emită dispoziţie de acordare a despăgubirilor pentru suprafaţa de 8.884 m.p., în condiţiile în care, suprafaţa identificată conform raportului de expertiză judiciară – L.D.U. - are 10664,65 m.p. şi nu 8.884 m.p., cum greşit a reţinut instanţa.
- Un ultim aspect criticat se referă la faptul că nu rezultă, din probatoriul administrat, că vreuna dintre construcţiile din BCA existente pe teren, ar avea autorizaţie legală de construire sau că, primăria ar fi făcut investiţii pe această suprafaţă de teren.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi având în vedere motivele de nelegalitate, în mod expres şi limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a constat următoarele:
Criticile formulate prin motivele de recurs, se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenţii-reclamanţi, respectiv „Când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comisiei Locale pentru aplicarea legii fondului funciar Bolintin Vale, pentru formularea apelului în cauză, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, faţă de împrejurarea relevată de către această apelantă-pârâtă, în sensul că, în cadrul Primăriei comunei Bolintin Vale există o singură comisie care soluţionează, atât cererile privind Legea nr. 18/1991, cât şi cererile privind Legea nr. 10/2001, situaţie necontestată de către niciuna dintre părţile litigante.
Pe de altă parte, apelul a fost declarat de către Primăria - Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Bolintin Vale - şi a fost semnat de către Primar, alături de secretar şi consilier juridic, primii doi, fiind şi cei care au semnat Dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, contestată în prezenta cauză.
Relativ la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 şi 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu poate fi obligată Comisia să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează să o înlăture, constatând că parte în litigiul de faţă este Primăria oraşului Bolintin Vale, în calitate de pârâtă, iar în raportul juridic dedus judecăţii această pârâtă a fost obligată să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, în favoarea contestatorilor, astfel cum rezultă, în mod expres, din dispozitivul deciziei recurate.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor (.)", precum şi a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din lege, potrivit cu care, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată să răspundă prin decizie sau prin dispoziţie motivată.
Or, în speţă, notificarea înregistrată sub nr. 160/2001, a fost adresată Primăriei oraşului Bolintin Vale şi soluţionată prin Dispoziţia nr. 221 din 10 martie 2006 emisă de Primarul oraşului Bolintin Vale, în cauză figurând entitatea astfel învestită.
În ceea ce priveşte critica privind încălcarea prevederilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 şi a art. 10.3 din Normele metodologice, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o apreciere corectă asupra regimului juridic al terenului solicitat a fi restituit şi anume, ca făcând parte din domeniul public de interes local al oraşului Bolintin Vale, pe suprafaţa acestuia, fiind amenajat un târg săptămânal, ce deserveşte interesul comunităţii locale.
În speţă, s-a făcut o interpretare corectă a sintagmei „amenajări de utilitate publică", la care fac trimitere normele legale mai sus menţionate, prin aceasta avându-se în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv, suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii.
Pe terenul în litigiu se află amenajat târgul săptămânal ce deserveşte interesul comunităţii locale şi, faţă de concluziile finale ale expertizei judiciare efectuate în cauză, pe acesta se află stâlpii din reţeaua electrică pe care se sprijină cabluri, construcţii executate din BCA având un caracter permanent (caracterul permanent al construcţiilor este dat de autorizaţia de construire), precum şi o construcţie care găzduieşte panoul electric.
Prin urmare, terenul în litigiu nu este teren liber şi restituibil în natură, în sensul Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanţa de apel făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legii speciale la situaţia de fapt stabilită în speţă.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la suprafaţa de teren pentru care recurenţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi la masuri reparatorii în echivalent, Înalta Curte constată că autorul recurenţilor-reclamanţi Ş.I.A. a notificat restituirea în natură doar a suprafeţei de 8.884 m.p. din întregul teren de 13.884 m.p., restul de 5000 m.p. aparţinând altui proprietar, anume V.Ş. (fila 99 Dosar nr. 505/2/2007).
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de apel a stabilit dreptul la despăgubiri al recurenţilor reclamanţi în raport, doar, de această suprafaţă de teren solicitată de autorul lor.
Ultima critică, referitoare la neexistenţa autorizaţiilor de construire pentru construcţiile din BCA, Înalta Curte urmează să o înlăture cu motivarea că vizează interpretarea probatoriului deja administrat, ceea ce implică practic reanalizarea situaţiei de fapt, control de netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc. civ. şi care, nu intră în atribuţiile instanţei de recurs.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Ş.G.A., Ş.N. şi T.Ş.E.L. împotriva Deciziei nr. 550/ A din 03 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6004/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5909/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
