ICCJ. Decizia nr. 5988/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5988/2010
Dosar nr. 5693/95/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 01 iulie 2009, reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu şi primarul Municipiului Târgu-Jiu, F.C., a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 234 mp, situat în intravilanul localităţii Târgu-Jiu, arătând că acest teren nu mai este de utilitate publică.
In motivarea acţiunii, neîntemeiate în drept, reclamantul a arătat că după apariţia Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea acestui teren, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că a fost proprietar pentru suprafaţa de 552 mp şi că la aceea dată centrala termică amplasată pe terenul cuvenit era în stare de funcţionare, motiv pentru care a acceptat propunerea autorităţii publice locale de a fi despăgubit conform legii speciale, prin A.N.R.P. Bucureşti.
Ulterior, această centrală a fost dezafectată, descompletată de toate utilajele metalice, fapt pentru care nu se mai justifică menţinerea terenului în domeniu public.
Pârâţii Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, arătând că, imposibilitatea restituirii în natură a terenului a fost tranşată definitiv şi irevocabil de către instanţele de judecată.
Astfel, s-a arătat că prin dispoziţia nr. 318 din 24 mai 2005 a fost respinsă cererea formulată de reclamant cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 228,15 mp din Târgu-Jiu, dispoziţie care fost modificată de instanţele de judecată, în sensul că, s-a constatat îndreptăţirea reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafaţa de teren de 552 mp din Târgu-Jiu, prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 martie 2006 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 468 din 07 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă prin Decizia nr. 72 din 10 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 5 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 5693/95/2009 s-a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut ca nefondată acţiunea, întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat, iar restituirea terenului în natură ar echivala cu o dublă reparaţie pentru acest bun şi totodată, nu s-a făcut dovada ca acea construcţie care afecta terenul a fost demolată, ci doar că nu mai are funcţionalitatea anterioară.
Prin Decizia nr. 33 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia a I- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
- în cauză nu s-a făcut nici o dovadă privind schimbarea regimului juridic al suprafeţei de teren în litigiu,
- reclamantul a urmat deja procedura Legii nr. 10/2001 care s-a finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 113/2006, definitivă şi irevocabilă prin care s-a stabilit cu puterea de lucru judecat, că este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafaţa de 552 mp,
- faptul că până în prezent, apelantul nu a primit efectiv despăgubirile prin echivalent, nu poate constitui temei juridic pentru încălcarea puterii de lucru judecat, aceasta putând conduce la o dublă despăgubire pentru acelaşi bun.
La data de 2 aprilie 2010, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat recursul declarat de reclamant, prin care s-a solicitat desfiinţarea hotărârilor anterioare, înlăturarea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
In motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că:
- există autoritate de lucru judecata doar cu privire la calitatea sa de persoană îndreptăţită la restituirea terenului în suprafaţă de 552 mp, deoarece scopul acţiunii de faţă este altul, faţă de cel la data la care s-a derulat procedura contencioasă şi înainte de punerea în executare a procedurii de despăgubire s-a creat o situaţie juridică nouă prin faptul că suprafaţa de 234 mp a devenit posibilă de restituit în natură,
- nu avea cum să solicite administrarea de probe pentru a dovedi noua situaţie a terenului, deoarece la fond cauza a fost soluţionată în raport de excepţia autorităţii de lucru judecat,
- prin respingerea acţiunii s-a încălcat principiul repunerii în situaţia anterioară deposedării abuzive şi practica CEDO.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 martie 2006 a Tribunalului Gorj s-a stabilit în mod irevocabil că terenului în litigiu aparţine domeniului public, în funcţie de care s-a constatat dreptul recurentului la măsuri reparatorii prin echivalent.
In raport de această situaţie de fapt, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că modalitatea de reparaţie pentru imobilul revendicat a intrat sub puterea lucrului judecat.
Pentru verificarea excepţiei autorităţii de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C. civ. respectiv: părţi, obiect şi cauză.
Cât priveşte cel de al treilea element – cauza, trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
Or, în cererile de chemare în judecată, formulate de reclamant cauza o constituie deţinerea abuzivă a bunului ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, în mod legal s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, instanţa neîncălcând principiul repunerii în situaţia anterioară preluării abuzive, deoarece dreptul reclamatului la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu a fost contestat.
Aşa fiind, pentru cele menţionate, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.V. împotriva deciziei nr. 33 din 09 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia ala civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5991/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5987/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
