ICCJ. Decizia nr. 5996/2010. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5996/2010
Dosar nr. 518/1/2001
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 234 din 16 octombrie 2000, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 15 decembrie 1999 a Tribunalului Constanţa, fiind obligaţi pârâţii să restituie reclamantelor L.E.S. şi N.L., în compensare, un teren în oraşul Constanţa, în suprafaţă de 151 mp de aceeaşi categorie de folosinţă ca cel situat la intersecţia Bd. M. şi str. T.
Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 aprilie 2002, judecata recursului a fost suspendată în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea intimaţilor reclamanţi în cauză.
Măsura suspendării judecăţii a fost menţinută prin încheierea din Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006, în urma repunerii cauzei pe rol din oficiu, pentru verificări.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2010, urmare repunerii cauzei pe rol, conform rezoluţiei din 04 mai 2010, Înalta Curte a invocat excepţia perimării cererii de recurs, rămânând în pronunţare cu privire aceasta.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde suspendarea judecăţii recursului, pe temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a dispus la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2002.
În cadrul verificărilor efectuate, urmare repunerii cauzei pe rol din oficiu la data de 4 mai 2010, intimatele reclamante L.E.S. şi N.L. au depus la dosar, în copie, sentinţa civilă nr. 2684 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Constanţa, cu menţiunea irevocabilă, prin care s-a finalizat procedura administrativă iniţiată în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a notificării nr. 265 din 30 mai 2001 comunicată prin B.E.J. D.V., cu privire la imobilul situat în municipiul Constanţa, la intersecţia Bd. M. şi str. M.T. nr. 78 B, jud. Constanţa.
Cum de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului, până la data de 4 mai 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării cererii de recurs.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr. 234 din 16 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5993/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5990/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
