ICCJ. Decizia nr. 609/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 609/2010
Dosar nr. 19362/3/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea la data de 8 mai 2007 sub nr. 2953/94/2007 SC W. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC P.C.I. SRL pronunţarea unei hotărâri care să constate, prin compararea titlurilor că reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 4703,47 mp situat în Otopeni tarla 1 parcela 3/3/17 – înscris în C.F. nr. 1174 Otopeni cu număr cadastral 1600.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că a dobândit acest teren de la E.C. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverinţa nr. 1026/1992 şi procesul-verbal de punere în posesie nr. 1026/1994 emis de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/2991 a comunei Otopeni, judeţul Ilfov.
Prin acte succesive, translative de proprietate, terenul s-a aflat în proprietatea mai multor persoane, pentru că în anul 2002 în baza actului de adjudecare din 14 noiembrie – al executorului bancar I.S. imobilul să intre în proprietatea numiţilor G.R.N. şi G.I. - atribuindu-i-se nr. cadastral 1600 – fiind înscris în C.F. prin încheierea de intabulare nr. 1147 din 19 februarie 2002.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3690 din 19 decembrie 2002, dreptul de proprietate în privinţa terenului în litigiu a intrat în patrimoniul SC A. SRL, care şi-a intabulat dreptul în C.F. nr. 1174 Otopeni în temeiul încheierii nr. 1367 din 24 februarie 2003 al Oficiului de cadastru şi Publicitate imobiliară Ilfov.
SC W. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 încheiat cu SC A. SRL a dobândit proprietatea terenului în litigiu în suprafaţă de 4703,47 mp, intabulându-şi dreptul de proprietate în C.F. nr. 1774 - în temeiul încheierii nr. 10344 din 8 martie 2006 emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov.
Întrucât titlul autorilor reclamantului este mai vechi, fiind transcris în C.F., reclamanta a solicitat a se constata că dreptul său de proprietate prevalează aceluia al societăţii pârâtei în condiţiile în care ambele titluri de proprietate provin de la acelaşi autor, C.E. în calitate de succesoare a lui P.D., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC P.C.I. SRL a precizat că a dobândit dreptul de proprietate în privinţa terenului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat 2501 din 15 septembrie 2005 al Biroului Notarului Public D.G. şi G.G. intabulat în C.F. nr. 2780 nr. cadastral 2810 în temeiul încheierii nr. 58213 din 7 octombrie 2005.
Pârâta a apreciat la rândul său, că titlul său este preferabil aceluia al reclamantei întrucât s-a aflat în posesiunea terenului încă de la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, posesia sa fiind utilă în sensul art. 1846 - 1849 C. civ., în această perioadă edificând un gard şi o fundaţie. Totodată, pârâta a solicitat în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996 - republicată, să se dispună rectificarea încheierilor nr. 10344 din 8 martie 2006 şi 97720 din 20 noiembrie 2006 prin care au fost admise cererile reclamantei de intabulare în C.F. Otopeni nr. 1600 a dreptului de proprietate asupra terenului de 4703,47 mp proprietatea societăţii pârâte şi notarea suprapunerii numărului cadastral 1600 pe terenul cu nr. cadastral 2810 în sensul respingerii acestor cereri.
La 20 noiembrie 2007 SC W. SRL a formulat în temeiul concluziilor expertizei topo, o cerere precizatoare, arătând că solicită în temeiul art. 480-481 C. civ., prin compararea titlurilor obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 4959 mp situat în Otopeni, tarla 1 parcela 313/17 înscris în C.F. nr. 1174 Otopeni cu nr. cadastral 1600.
Prin sentinţa civilă nr. 2136 din 22 aprilie 2008 Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi şi-a declinat competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată deoarece împuternicirile avocaţiale ale apărătorilor reclamantului nu sunt semnate de acesta precum şi excepţia de nulitate a contractului de vânzare cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 încheiat de societatea reclamantă cu SC A. SRL pentru cauza ilicită şi fraudă la lege, deoarece reclamanta a încheiat cu societatea vânzătoare un antecontract la aproximativ două săptămâni după dobândirea de către această a imobilului în litigiu, înscrierea în C.F. prin încheierea nr. 60165/2005. Prin încheierea nr. 10344 din 803/2006 prin care se înscrie dreptul de proprietate dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 nu se radiază interdicţiile încheierii nr. 60165 din 4 octombrie 2005. În plus, imobilul proprietatea SC P.C.I. SRL a fost vândut în cunoştinţă de cauză.
La termenul din 26 ianuarie 2009 societatea W. SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, în timp ce societatea pârâtă a precizat că excepţia nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 nu are caracter de cerere reconvenţională ci are doar caracter de apărare, şi doar cererea de rectificare a încheierilor de intabulare are caracter de cerere reconvenţională.
Prin sentinţa nr. 149 din 2 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea SC W. SRL şi a obligat pârâta SC P.C.I. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 4703,47 mp situat în Otopeni având nr. cadastral 1600 identificat prin raportul de expertiză 7950 din 5 noiembrie 2007 ca fiind în suprafaţă reală de 4959, cu loturi şi vecinătăţi conform raportului de expertiză precizat prin răspunsul la obiecţiuni.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale precum şi cererea reconvenţională privind rectificarea încheierilor nr. 10.344 din 8 martie 2006 şi 97729 din 20 noiembrie 2006, prin care au fost admise cererile societăţii reclamante de înscriere a drepturilor sale în cartea funciară.
S-a reţinut prin sentinţă că societatea W. SRL a dobândit imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 de la SC A. SRL terenul fiind intabulat conform încheierii nr. 10344 din 8 martie 2006.
SC A. SRL a cumpărat la rândul său acelaşi imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 3690 din 19 decembrie 2002 de la vânzătorii G.R.N. şi G.I., intabularea pe numele cumpărătoarei făcându-se prin încheierea nr. 1367 din 24 februarie 2003.
Vânzătorii G. dobândiseră dreptul de proprietate în privinţa terenului prin actul de adjudecare nr. 89248 din 14 noiembrie 2002 – drept de proprietate intabulat prin încheierea nr. 11471 din 19 decembrie 2002.
Adjudecarea s-a realizat în urma executării contractului de ipotecă nr. 552/1 din 23 noiembrie 1995 prin care proprietarii N.V. şi N.M. garantează cu acest teren un credit obţinut de la B. SA. Proprietarii N.V. şi N.M. au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3733 din 31 mai 1995 de la vânzătorii M.G.D. şi M.A.M.
M.G.D. a dobândit terenul în suprafaţă de 9700 mp situată în tarlaua 1 parcela 3/3 Otopeni, din care face parte şi terenul în litigiu, dezmembrată ulterior, prin cumpărare de la C.E. – proprietară în temeiul adeverinţei nr. 1026/1992 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 1026/1996 emis pe numele aceleiaşi persoane şi titlul de proprietate nr. 19277 din 19 mai 1995. Pârâta SC P.C.I. SRL a dobândit terenul de 4704,88 mp situat în Otopeni Ilfov, tarla 1 parcela 3/3/27 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2501 din 15 septembrie 2005 de la vânzătoarea B.M.V., iar înscrierea dreptului de proprietate în C.F. pe numele cumpărătoarei s-a făcut prin încheierea nr. 58213 din 7 octombrie 2005.
Vânzătoarea B. dobândise la rândul său imobilul în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3467 din 17 noiembrie 2004 de la SC M.A.I. SRL iar această societate dobândise dreptul de proprietate, prin contractul autentificat la nr. 1570 din 28 august 1996 şi transcris sub nr. 7066 din 29 august 1996 de la vânzătoarea C.E. - proprietară în baza titlului nr. 19277 din 19 mai 1995.
S-a reţinut din succesiunea actelor de vânzare-cumpărare, că proprietatea iniţială a terenului C.E. a înstrăinat acelaşi teren de două ori, prima dată în baza adeverinţei de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie, lanţul înstrăinărilor continuând până la SC W. SRL şi a doua oară după trimiterea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, lanţul înstrăinărilor continuând până la SC C.I. SRL.
Întrucât titlurile de proprietate provin de la acelaşi autor C.E. în cadrul acţiunii în revendicare instanţa a dat prioritate titlului mai vechi - înscris şi acesta merge pe lanţul înstrăinărilor şi autorilor succesiunii, care aparţin reclamantei, autorul M.G.D. dobândind dreptul de proprietate de la autoarea comună C.E. la data de 20 septembrie 1994, dată la care a fost transcris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni.
Titlul pârâtei este ulterior aceluia al reclamantei fiind şi transcris ulterior, întrucât mergând pe lanţul înstrăinărilor se constată că autoarea pârâţilor SC M.A. SRL a dobândit de la aceeaşi autoare C.E. la data de 29 august 1996, când au fost efectuate şi formalităţile de publicitate imobiliară.
Tribunalul a înlăturat teza societăţii pârâte în conformitate cu care titlurile de proprietate provin de la autori diferiţi şi a concluzionat că acestea provin de la acelaşi autor C.E., acordând prioritate aceluia care a dobândit - mergând pe lanţul înstrăinărilor, primul de la acelaşi autor comun.
Tribunalul a reţinut netemeinicia excepţiei de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare nr. 76 din 15 februarie 2006 încheiat între SC A. SRL ca vânzător şi societatea W. SRL - deoarece interdicţia de înstrăinare şi ipotecare, impusă de SC A. SRL - nu constituie o fraudă la lege, şi nu afectează valabilitatea contractului – prin care s-au adus la îndeplinire obligaţiile asumate de părţi în mod reciproc, deoarece interdicţiile impuse vânzătoarei prin antecontract, operau numai până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
În cauză nu operează nici motivul de nulitate privind vânzarea bunului altuia, deoarece vânzătoarea SC A. - deţinea un titlu valabil asupra imobilului, iar faptul că societatea pârâtă avea şi ea un titlu asupra aceluiaşi imobil se reglementează prin compararea titlurilor - regula incidentă în revendicare.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, legată de calitatea sa de posesor, deoarece această calitate ar fi putut reprezenta un criteriu doar în situaţia în care titlurile proveneau de la autori diferiţi.
Prin Decizia civilă nr. 355 A din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul SC P.C.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 149 din 2 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel analizat întocmai instanţei de fond cele două şiruri de vânzări privind unul şi acelaşi teren, proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane C.E., primul lanţ al vânzătorilor având la bază adeverinţa de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie, iar cel de-al doilea titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
În speţă curtea a înlăturat susţinerile potrivit cărora titlurile de proprietate provin de la autori diferiţi, ci dimpotrivă ele provin de la aceeaşi autori - situaţie în care se ţine seama de prioritatea înscrierii.
Numai în situaţia în care niciuna din părţi nu şi-ar fi îndeplinit formalitatea intabulării în C.F. s-ar fi putut da eficienţă titlului celei mai vechi - ceea ce în speţă nu se discută de vreme ce îndeplinirea formalităţilor de intabulare a fost îndeplinită în ambele lanţuri de înstrăinare, iar părţile şi-au dobândit dreptul de proprietate de la acelaşi autor.
În aceste condiţii soluţia doctrinară şi practică a comparării titlurilor provenind de la acelaşi autor dă eficienţă titlului ce provine de la autorul al cărui drept este preferabil, sacrificându-se atât vechimea titlului cât şi regula „in pari causa, melior est causa possidentis" doar în varianta inaplicabilă în speţă, soluţie ce se întemeiază pe principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are.
În speţă, a concluzionat instanţa de apel nu are relevanţă posesia invocată de societatea pârâtă, pentru a fi incident primul principiu, acela al vechimii titlului, întrucât o astfel de analiză s-ar putea realiza numai în cazul în care niciuna din părţi nu ar avea titlu şi ar exista un conflict al posesorilor.
În recursul declarat şi nemotivat în drept SC P.C.I. SRL critică Decizia nr. 355 A/906/2009 a Curţii de Apel Bucureşti prin aceea că în mod greşit s-a considerat că titlurile de proprietate provin de la acelaşi autor C.E., deoarece lanţul vânzărilor succesive care a pornit de la C.E. pe tulpina intimatei SC W. SRL a fost întrerupt de vânzarea forţată la licitaţie publică începută de creditorul SC B. SA împotriva garanţilor N.V. şi M., care s-a finalizat prin actul de adjudecare nr. 89248 din 14 noiembrie 2002 în favoarea numiţilor G.R. şi I., care şi-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. prin încheierea nr. 11471 din 9 decembrie 2002.
Al doilea lanţ al înstrăinărilor de pe aceeaşi tulpină a început prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3690 din 19 decembrie 2002 prin intermediul căruia G.R. a vândut dreptul de proprietate asupra terenului SC A. SRL iar acesta din urmă către SC W. SRL în baza titlului supus comparării şi reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 76/2006 intabulat în C.F. prin încheierea nr. 10344 din 8 martie 2006.
În ceea ce priveşte SC P.C.I. SRL - lanţul înstrăinărilor nu a fost întrerupt şi a fost finalizat prin dobândirea de către societatea pârâtă a dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2501 din 15 septembrie 2005 şi înscris în C.F. prin încheierea nr. 58213 din 7 octombrie 2009.
Ca urmare, cele două instanţe au greşit atunci când au constatat că în speţă nu se poate vorbi de două titluri de proprietate provenind de la autori diferiţi situaţie în care a dat eficienţă titlului mai întâi transcris.
- Chiar în cazul în care şirul vânzărilor s-a considera că nu a fost întrerupt, având în vedere numărul mare al înstrăinărilor în ambele situaţii şi dezmembrabile, fiecare din părţile litigante a dobândit dreptul de proprietate de la vânzători diferiţi, astfel că nu mai operează situaţia comparării titlurilor provenind de la acelaşi autor, astfel că instanţa este datoare să acorde preferabilitate vechimii titlurilor, posesiei mai bine caracterizate şi momentului înscrierii titlurilor în C.F.
În consecinţă, înscrisul probator al dreptului de proprietate trebuie completat cu dovada că toţi autorii care au înstrăinat anterior bunul au fost ei înşişi adevăraţii proprietari, deoarece numai în acest fel ultimul act de dobândire poate fi considerat pe deplin valabil, probă imposibil de făcut.
În compararea titlurilor de proprietate va avea eficienţă cel care a dobândit dreptul de la adevăratul proprietar – potrivit principiului că nimeni nu poate transmite mai mult decât are.
În speţă titlurile societăţilor în litigiu provin de la autori diferiţi SC P.C.I. SRL a dobândit proprietatea de la B.M. iar reclamanta de la SC A. SRL şi neputându-se stabili titlul preferabil apreciază cele trei reguli: posesia mai bine caracterizată, vechimea titlului şi regula care consfinţeşte că nu se poate transmite un drept pe care nu îl deţii.
- Chiar dacă s-ar considera că titlurile părţilor provin de la acelaşi autor - trebuie să se ia în consideraţie că titlul reclamantei a avut la bază adeverinţa provizorie de proprietate nr. 1026/1992 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 1026/1994 spre deosebire de titlul societăţii pârâte care are la bază titlul de proprietate nr. 19277 din 19 mai 1995 emis Elenei Constantin de Comisia Judeţeană Ilfov.
- Chiar în considerarea unui autor comun - trebuie să se ia în consideraţie prioritatea transcrierii şi în această situaţie dreptul societăţii pârâte primează deoarece a fost transcris prin încheierea nr. 8213 din 7 octombrie 2005 spre deosebire de acela al societăţii reclamante transcris prin încheierea nr. 10344 din 8 martie 2006.
Recursul este nefondat.
Susţinerile recursului potrivit cărora lanţul vânzărilor s-a întrerupt prin vânzarea terenului aparţinând numiţilor N.V. şi N.M. de către B., în calitate de creditor prin actul de adjudecare nr. 89248 din 14 noiembrie 2002 către G.R. şi soţia sa şi concluzia că ar fi intervenit un al doilea lanţ al înstrăinărilor este eronată. Acest concept al întreruperii vânzării este juridic deoarece transmiterea proprietăţii în temeiul altui act decât vânzare-cumpărare, în speţă prin adjudecare are semnificaţii doar procedurale dar nu substanţiale în privinţa dreptului transmis şi restrânge nepermis modalitatea transmiterii proprietăţii.
Este de asemenea de observat că societatea recurată se contrazice în susţinerile sale de vreme ce în motivele de recurs se referă la proprietarul iniţial al terenului C.E.(M.) afirmând că lanţul vânzărilor succesive a pornit de la aceasta fie în calitate de deţinătoare a adeverinţei de proprietate şi a procesului verbal de punere în posesie, fie în calitate de deţinătoare a titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană Ilfov.
În mod corect a apreciat instanţa că titlul SC W. este mai bine caracterizat decât al recurentei.
Părţile au dobândit imobilul de la acelaşi autor C.E. - căreia în 1992 i s-a eliberat adeverinţa nr. 1026/1992 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 1026/1994 - emise de Comisia comunei Otopeni de aplicare a Legii nr. 18/1992 în calitate de moştenitoare a lui P.D. Ulterior pe numele acesteia s-a emis de Comisia Judeţeană Ilfov titlul de proprietate nr. 19277 din 19 mai 1945.
În temeiul primelor două acte, C.E. a vândut suprafaţa de teren de 9700 mp către M.D. şi M.A.M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5333/2009 1994 şi transcris sub nr. 5294 din 20 septembrie 1994 - după care aceştia au dezmembrat terenul în două parcele, una în suprafaţă de 4703,47 mp iar cea de-a doua în suprafaţă de 4996,62 mp. A urmat lanţul vânzărilor către N.V. şi N.M. a terenului de 4703,47 mp, adjudecat pentru valorificarea silită a creanţei B. prin actul de adjudecare nr. 89248 din 14 noiembrie 2002, de G.R., care la rândul său l-a vândut SC A. SRL de la care societatea reclamantă W. l-a cumpărat prin actul autentic nr. 76 din 15 februarie 2006 şi l-a transcris în C.F. la nr. 1174 din 8 martie 2006, în temeiul încheierii nr. 10344 din 18 martie 2006.
Cel de-al doilea lanţ al vânzărilor a operat după ce C.E. a dobândit titlul de proprietate nr. 19277 din 19 mai 1995 emis de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru terenul de 9700 mp pe care deja îl vânduse, procedând la vânzarea pentru a doua oară a terenului către SC M.A.I. SRL prin contractul autentificat sub nr. 1570 din 28 august 1996 ş i transcris sub nr. 7066 din 29 august 1996, după care urmează succesiv vânzarea aceluiaşi teren de SC M.A. SRL către B.M. Această cumpărătoare după dezmembrarea terenului de 9700 mp în două parcele de 4945 mp şi 4704 mp, procedează la vânzarea aceleiaşi parcele pe care SC P.C.I. SRL prin actul autentic nr. 2501 din 15 septembrie 2005 - dată la care s-a făcut şi intabularea.
Se poate lesne observa în cauză că părţile litigante, dobândind de la aceeaşi persoană care a vândut acelaşi imobil de două ori, prioritatea dreptului este conferită aceluia care şi-a notat mai întâi dreptul. Fiind vorba de existenţa a două lanţuri de vânzări, prioritatea notării dreptului în cartea funciară, se raportează la autorul primar care şi-a notat mai întâi dreptul în speţă M.G. şi M.A.M., primul cumpărător al terenului aparţinând E.C. Acesta şi-a notat proprietatea la data de 20 septembrie 1994 sub nr. 5294, spre deosebire de primii cumpărători din cel de al doilea lanţ al vânzărilor SC M.A.I. SRL care a perfectat contractul nr. 1570 la 28 august 1996 şi-a notat dreptul de proprietate la aceeaşi dată - sub nr. 7066.
Aşadar în mod just instanţele au reţinut că titlul autorilor societăţii reclamante este mai vechi şi că a fost mai întâi notat în cartea funciară decât acela al autorilor societăţii pârâte. Valoarea informativă a notării dreptului de proprietate în privinţa unuia şi aceluiaşi bun provenind în lanţul vânzărilor de la acelaşi proprietar era suficientă pentru autorul societăţii pârâte SC M.A. SRL pentru a se abţine de la cumpărare, astfel că existenţa culpei acestuia prin omisiune s-a perpetuat în şirul vânzărilor şi s-a reflectat în final în disputa dreptului de proprietate a părţilor din prezenta cauză.
În condiţiile în care proprietatea provine de la acelaşi proprietar, care a procedat la vânzarea unuia şi aceluiaşi bun la mai multe persoane, problema vechimii titlului de proprietate trebuie raportată la autorul fiecărui cumpărător în cazul lanţului de vânzări, iar vechimea titlului disociată de prioritatea intabulării dreptului, rămâne lipsit de relevanţă. Nici posesia utilă de care s-a prevalat recurenta nu prezintă semnificaţie în condiţiile în care dreptul provine de la acelaşi proprietar, în caracterizarea titlurilor supuse comparării şi nici în aplicarea principiului potrivit căruia „nemo plus iuris ad alium transferre, quam ipse habet".
Pentru considerentele expuse, şi întrucât instanţele prin hotărârile pronunţate s-au încadrat în exigenţele de legalitate impuse cauzei în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.C.I. SRL împotriva deciziei nr. 355 A din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5674/2010. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
