ICCJ. Decizia nr. 5589/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5589/2010
Dosar nr. 548/117/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 255 din 9 mai 2008, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.R. şi G.D.R. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 224/A din 18 septembrie 2008.
Împotriva acestei ultime decizi au declarat recurs reclamanţii, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 5 decembrie 2008.
La 13 mai 2009, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 5 august 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 13 mai 2009, data suspendării judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi până la 5 august 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit nici un act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B.R. şi G.D.R. împotriva deciziei nr. 224/A din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5401/2010. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5393/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
