ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 670/2010
Dosar nr. 5547/105/2007
Şedinţa publică din 14 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
La 7 septembrie 2007 reclamanţii R.E.A.A. şi F.A. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. solicitând stabilirea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 413,69 mp, expropriat prin HG nr. 812/2007 care a modificat şi complectat HG nr. 1546/2006, în sensul de a li se plăti 75 lei /mp.
În motivarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 198/2004 şi art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, reclamanţii au susţinut că nu sunt de acord cu oferta de despăgubire făcută de expropriator deoarece s-au avut în vedere preţurile din primul trimestru al anului 2006, iar de atunci şi până în prezent preturile au crescut foarte mult şi că expertul evaluator nu a avut în vedere câştigul nerealizat de pe urma investiţiilor ce pot fi efectuate pe acest teren.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 261 din 25 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi, în consecinţă, a obligat pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. să achite reclamanţilor suma de 26041,79 lei conform raportului de expertiză topo întocmit de expertul A.F.
S-a reţinut că terenul proprietatea reclamanţilor a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, respectiv construirea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, oferindu-li-se reclamanţilor despăgubiri în sumă de 14895,29 lei, calculată la 3 Euro/mp. S-a mai reţinut că în urma expertizei efectuate în cauză, valoarea reală a imobilului şi a prejudiciului cauzat proprietarilor este de 26041,79 lei, calculată la un preţ mediu de 18 Euro/mp stabilit în raport de preţul pieţei libere la momentul efectuării expertizei, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 25 din 2 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât şi l-a obligat să plătească intimaţilor suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că pentru aprecierea corectă a despăgubirilor este necesară efectuarea unei expertize de către o comisie de experţi astfel, că în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ. s-a procedat la completarea probatoriilor, dispunându-se efectuarea unei noi expertize.
În raport de concluziile acesteia s-a constatat că soluţia primei instanţe este corectă deoarece:
- apelantul-pârât a oferit pentru terenul expropriat un preţ de 36 lei/mp, în timp ce pretenţiile reclamanţilor au fost iniţial de 75 lei/mp, pentru ca ulterior, prin concluziile scrise formulate la fond să solicite un preţ cuprins între 18-21 Euro/mp.
- doi experţi, respectiv inginerii S.F. şi C.C. au stabilit un preţ de 22 Euro/mp la 19 ianuarie 2009,
- al treilea expert inginerul M.I. a stabilit la aceiaşi dată, un preţ de 12 lei/mp,
- în raport de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care stabileşte limitele minime şi maxime ale despăgubirilor, preţul de 18 Euro/mp este cel real.
- dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost corect aplicate reclamanţii nerealizănd prin despăgubirile acordate de instanţă o îmbogăţire fără justă cauză,
- dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 au fost corect aplicate cată vreme nu s-a făcut dovada că persoanele expropriate au depus o cerere pentru consemnarea şi ridicarea sumei de 14895.29 lei, oferită de pârât.
Pârâtul a declarat recurs prin care a solicitat în principal modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate şi în subsidiar, modificarea în parte a deciziei, doar în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 11.146,50 Ron, ce reprezintă diferenţa dintre despăgubirea consemnată 14895,29 Ron şi valoarea despăgubirilor stabilită de instanţă 26.041,79 Ron.
In motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul a susţinut că instanţa de apel:
- a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 deoarece la stabilirea despăgubirilor, trebuia să se ţină cont de preţul de tranzacţionare,
- în mod greşit a ţinut cont de varianta propusă de expertul M.I., făcând astfel o greşită aplicare şi interpretare a art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33.1994.
- a interpretat greşit art. 5 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 198/2004 prin reţinerea că pârâtul nu poate fi obligat doar la diferenţa dintre valoarea reala a despăgubirilor şi valoarea despăgubirilor consemnate, deoarece textele menţionate nu instituie o interdicţie în acest sens.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanţa are obligaţia de a compara rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Aceste prevederi legale nu au fost greşit interpretate sau aplicate de instanţa de apel.
Aşa cum rezultă din conţinutul rapoartelor de expertiză efectuate de inginerii S.F. şi C.C. în faza de judecată a apelului, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, s-a aplicat metoda comparaţiei care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piaţa imobiliară.
In consecinţă, rezultă din aceste rapoarte de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însuşit de instanţă, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere preţurile practicate pe piaţa liberă a terenurilor din zone similare cu cea supusă exproprierii.
Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, iar susţinerea că instanţa de apel ar fi ignorat conţinutul raportului de expertiză efectuat de inginerul M.I. din care rezultă o altă valoare a tranzacţiilor efectuate pe piaţa imobiliară, nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci se constituie în obiecţiuni la adresa raportului de expertiză, probă administrată de instanţa de apel. Insă, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce ţin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care permiteau instanţei de recurs să cenzureze modul în care instanţa de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Referitor la greşita neobligare a pârâtului la diferenţa rezultată prin scăderea din suma datorată drept despăgubire a sumei deja consemnată şi pusă la dispoziţia intimaţilor-reclamanţi, acest aspect vizează faza de executare a deciziei pronunţate de instanţa de apel, neinfluenţând legalitatea deciziei recurate.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr.25 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 703/2010. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 631/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
