ICCJ. Decizia nr. 6121/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6121/2010
Dosar nr. 15246/3/2007
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a comercială sub nr. 42810/3/2006, reclamanta M.C., în calitate de autoare a titlului „Cu lăutarii după mine" şi de titulară a mărcii „Cu lăutarii după mine" a chemat în judecată pe pârâţii D.l. şi SC M.P.M. SRL, solicitând obligarea pârâţilor să înceteze promovarea şi vânzare a albumului pe care l-au produs sub titlul „Cu lăutarii după mine", precum şi organizarea de spectacole şi emisiuni de divertisment audio/video sub acest titlu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sub titlul „Cu lăutarii după mine", creat de aceasta, în perioada 2003-2005 a realizat şi difuzat pe postul de televiziune E.T. o misiune muzicală şi că, sub acelaşi titlu, a realizat şi un album de muzică lăutărească în colaborare cu Casa de Producţie Oltenia S.M.P., după care în anul 2005 a susţinut un concert de muzică lăutărească la festivalul „Cerbul de Aur" de la Braşov, susţinând tot sub acelaşi titlu şi un spectacol în anul 2007 în Anglia, că acest titlu a devenit emblematic pentru reclamantă iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat acest titlu ca marcă la O.S.I.M., aşa cum rezultă din certificatul de înregistrare marcă din 31 octombrie 2005 în baza Deciziei nr. 213080 emisă de O.S.I.M., că pârâtul D.I. în colaborare cu pârâta SC M.P.M. SRL, a realizat un album de muzică folclorică cu acelaşi titlu, că albumul său este promovat şi a fost pus în vânzare de această casă de producţie, că în perioada următoare acesta va concerta atât în ţară cât şi în străinătate iar spectacolele vor avea acelaşi titlu ca şi cel care a fost înregistrat la O.S.I.M., arătând şi că pârâtul a evoluat în emisiuni de divertisment sub acest titlu, că, faţă de această situaţie, reclamanta a notificat la data de 21 noiembrie 2006 pe pârâta SC M.P.M. SRL, în sensul de a înceta să promoveze acest album cât şi organizarea de spectacole, sub acest titlu, că abuzul părţilor de a produce, promova şi vinde un album sub acest titlu, cât şi de a organiza spectacole, cauzează reclamantei importante prejudicii de ordin patrimonial şi moral, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 8/1996 şi ale Legii nr. 84/1998.
Prin cererea precizatoare şi de completare a acţiunii, înregistrată în 21 martie 2007, M.C. a solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune materiale reprezentând echivalentul în lei a sumei de 20.000 de euro şi daune morale în cuantum de 10.000 de euro, pentru folosirea fără drept a mărcii „Cu lăutarii după mine". (63.600 lei şi 31.800 lei-fila 65).
Prin încheierea din şedinţa publică de la 1 martie 2007, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială în Dosarul nr. 42810/3/2006, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională, cauza fiind înregistrată la data de 03 mai 2007 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 15246/312007.
La 23 mai 2005 SC M.P.M. SRL (faţă de precizarea şi completarea acţiunii principale), a formulat întâmpinare, la acelaşi termen fiind depusă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.R.P. SRL, având ca obiect anularea înregistrării mărcii şi radierea acesteia.
La 31 mai 2007, s-a înregistrat cererea de completare a motivelor de anulare a mărcii (disp. art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998).
Cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în principiu formulată de SC C.R.P. SRL. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului D.l., admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale a SC M.P.M. SRL.
La termenul din 25 octombrie 2007, s-a încuviinţat completarea acţiunii cu chemarea în judecată, ca pârâtă a SC C.R.P. SRL.
Prin cererea de chemare în garanţie înregistrată în 14 noiembrie 2007, SC C.R.P. SRL a chemat în garanţie pe D.l., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 95.400 lei cu titlu de despăgubiri, în situaţia în care se va admite acţiunea principală.
În motivare a arătat că aceasta, în calitate de producător, a încheiat cu pârâtul D.l. contractul nr. 123 din 06 noiembrie 2006, obiectul acestuia constând în angajarea exclusivă de către artistul interpret – l.D. - către producător - SC C.R.P. SRL pentru înregistrarea, în sens de prima fixare, reproducerea şi difuzarea pieselor muzicale menţionate în Anexa contractului şi interpretate de către AI (artist interpret), care asigură şi serviciile de producţie aferente pieselor muzicale din Anexa I la contract.
Prin sentinţa civilă nr. 1214 din data de 26 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, ecţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiate acţiunea, cererea de intervenţie în interes propriu şi cererea de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 159/ A din 14 octombrie 2009, a admis apelurile declarate de intervenienta SC M.P.M.E. SRL şi pârâtul D.l. împotriva sentinţei, a schimbat-o în parte şi a admis cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie; s-a anulat înregistrarea mărcii „Cu lăutarii după mine" şi a certificatului de înregistrarea a acestuia, nr. 64274 emis de O.S.I.M. pe numele reclamantei M.C.; a fost obligat O.S.I.M. la radierea mărcii menţionate anterior din Registrul Naţional al Mărcilor, au fost menţinute celelalte dispoziţii; s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Curtea a constatat fondate apelurile declarate de intervenientă şi pârât şi nefondat apelul declarat de reclamantă, pentru considerentele următoarele.
Apelurile formulate de către pârâtul-reclamant D.I. şi intervenientă vizează aceleaşi aspecte, care ţin de nulitatea înregistrării mărcii în cauză, şi conţin în linii generale aceleaşi motive, urmând a fi analizate simultan.
Aşa cum a rezultat din certificatul de înregistrare nr. 64274/2005 depus de către reclamanta M.C. la dosarul cauzei, aceasta are înregistrată marca «Cu lăutarii după mine» doar pentru clasele şi serviciile Q 38: Difuzare emisiune TV şi Q 41 Servicii de divertisment, realizare emisiune TV.
Curtea a constatat fondat motivul de apel întemeiat pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 84/1998, având în vedere că marca în cauză, "Cu lăutarii după mine", este formată din combinarea unor cuvinte cu rolul de a rezuma obiectul serviciului în cauză. Marca în cauză ar trebui să distingă emisiuni de divertisment având ca specific participarea unor orchestre de lăutari şi interpretarea unor cântece lăutăreşti. Altfel, dacă s-ar folosi pentru emisiuni care nu ar avea nicio legătură cu muzica lăutărească, ar fi o marcă deceptivă, adică ar fi susceptibila de a induce în eroare pe consumatori asupra calităţii serviciului.
Revenind la emisiunile în care să fie prezentată în special muzică lăutărească, trebuie văzut dacă marca în cauză "Cu lăutarii după mine", este distinctivă, adică este de natura să fie percepută de publicul vizat ca identificând şi diferenţiind bunurile produse de reclamanta pârâtă de bunurile altor producători, care fac parte din aceeaşi categorie şi care sunt identificate prin aceleaşi semne.
"Lăutarii" este un semn uzual, raportat la emisiunile care au la bază participarea unor orchestre de lăutari şi interpretarea unor cântece lăutăreşti. Rămâne de stabilit dacă adăugarea sintagmei "după mine", de asemenea compusă din cuvinte uzuale, este de natură să identifice şi să diferenţieze emisiunea produsă de reclamanta pârâtă de emisiunile, având acelaşi specific lăutăresc ale altor producători.
Se apreciază că şi sintagma "după mine" alăturată cuvântului „lăutarii" îl poate reprezenta pe oricare alt producător, astfel că nu se consideră că acest semn compus este de natură a identifica şi diferenţia emisiunea cu specific de muzică lăutărească produsă de reclamanta pârâtă de acelaşi tip de emisiuni ale altor producători, toţi fiind din perspectiva aceluiaşi public însoţiţi de lăutari.
În ceea ce priveşte faptul că, deşi formată din cuvinte uzuale marca în cauză, înregistrată în ianuarie 2005 la O.S.I.M. ar fi devenit distinctivă, publicul identificând-o pe reclamantă cu această marcă, întrucât aceasta, în perioada 2003-2005 ar fi realizat şi difuzat pe postul de televiziune E.T. o emisiune muzicală cu acest nume, ar fi realizat un album de muzică lăutărească şi ar fi susţinut un concert de muzică lăutărească la festivalul „Cerbul de Aur" de la Braşov şi un spectacol în anul 2007 în Anglia, acest titlu a devenind emblematic pentru reclamantă, iar din data de 31 ianuarie 2005 a înregistrat acest titlu ca marcă la O.S.I.M., Curtea a constatat nefondate aceste susţineri, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada faptului că publicul vizat ar asocia produsul/serviciul "Cu lăutarii după mine", cu reclamanta, şi astfel, această denumire ar fi devenit aptă de a identifica produsele reclamantei în raport cu ale concurenţei, conform art. 5 alin. ultim din Legea nr. 84/1998.
Această dovadă ar fi putut fi făcută prin prezentarea unor studii de piaţă, campanii publicitare intense, creşterea vânzărilor.
Nu poate fi ignorat faptul că această alăturare de cuvinte, "Cu lăutarii după mine", avea deja un renume, fiind cunoscută de către publicul de gen ca titlu al unei melodii declarate de petrecere interpretată de G.P., iar mai înaintea lui de către I.V. Ca atare reclamanta ar fi trebuit să probeze faptul deosebit de dificil al transferului de identificare de la aceştia către propria persoană.
În raport de aceste aspecte şi de natura, precum şi elementele din care se compune marca în discuţie, s-a apreciat lipsa distinctivităţii, semnele neputând fi percepute de publicul vizat ca identificând şi diferenţiind bunurile produse de reclamantă de bunurile altor producători, care fac parte din aceeaşi categorie şi care sunt identificate prin aceleaşi semne.
În ceea ce priveşte apelul declarat de către reclamantă, acesta este nefondat pe de o parte raportat la considerentele expuse anterior care au dus la anularea înregistrării mărcii, înregistrare care constituia principalul teniei al formulării pretenţiilor materiale şi morale, a căror temeinicie se încerca a fi justificată prin acest apel, în baza art. 35, 36 din Legea nr. 84/1998.
Pe de altă parte, făcând abstracţie de considerarea ca întemeiată a cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie referitoare la nulitatea înregistrării mărcii, apelul apare tot ca nefondat, pentru următoarele motive.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M.P.M. SRL admisă prin încheierea de şedinţă din 04 octombrie 2007 de către prima instanţă, Curtea a constatat că este legală având în vedere că la dosar a fost depus contractul de cesiune şi editare încheiat de către intervenienta în cauză cu pârâtul reclamant referitor la albumul în cauză, nefăcându-se vreo dovadă în sensul că SC M.P.M. SRL ar fi avut vreo obligaţie în acest sens. Faptul că a fost menţionat pe album acest nume din eroare nu îi conferă calitate procesuală pasivă, raportat Ia obiectul litigiului.
Referitor la acţiunea în contrafacere, în mod corect a reţinut Tribunalul că nu s-au făcut dovezi în sensul cerut de dispoziţiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998, adică al renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de care pârâţii să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu studii de piaţă că activitatea desfăşurată sub marca înregistrată, difuzare emisiune TV şi servicii de divertisment, realizare emisiune TV, este una notorie, şi că activitatea pârâţilor de înregistrare şi comercializare a unui album muzical cu acest titlu, profită de această notorietate sau că ar cauza reclamantei prejudicii.
Nu este credibilă susţinerea în sensul că atunci când cumpărătorul vede un album eu titlul „Cu lăutarii după mine" este sigur că acesta conţine piese interpretate de către reclamantă, atât timp cât, aşa cum s-a menţionat anterior aceasta nu a făcut dovada notorietăţii mărcii şi a identificării acesteia cu reclamanta. în aceste condiţii, atunci când o persoană cumpără un album se uită în principal la numele interpretului, şi în subsidiar, legat de acesta, la titlul albumului. Reclamanta nu poate susţine în mod întemeiat că pârâtul în cauză ar fi vreun necunoscut care ar profita de renumele mărcii sale, care de altfel nu a fost dovedit.
Simpla participare la realizare de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub acest nume nu face această dovadă. Dacă ar fi aşa atunci în favoarea celor care au lansat anterior şlagărul având acest nume s-ar putea reţine această marcă, ceea ce nu s-a reţinut în speţă.
Astfel, nu se poate reţine că pârâţii ar fi profitat de renumele mărcii înregistrată de către reclamantă pentru altă clasă de produse decât discuri acustice (clasa care priveşte activitatea pârâţilor).
În ceea ce priveşte prejudiciul, reclamanta susţine că aceasta este în legătură cu vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă înregistrată, iar nu în legătură cu clasele la care se referă marca în discuţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.C., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la acţiunea în contrafacere, în mod greşit Curtea susţine că Tribunalul Bucureşti ar fi reţinut corect în sentinţa civilă nr. 1214 din 26 iunie 2008 că „nu s-au făcut dovezi în sensul cerut de dispoziţiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998, adică a renumelui mărcii pentru clasele de produse înregistrate, de către pârâţi să fi profitat prin producerea albumului, reclamanta neprobând, cu studii de piaţă că activitatea desfăşurată sub marca înregistrată.este una notorie şi că activitatea pârâţilor, profită de această notorietate."
Marca verbală exclusivă „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată după ce timp de 3 ani consecutiv a folosit această denumire în cadrul spectacolelor de divertisment organizate şi difuzate săptămânal pe postul de televiziune, cu acoperire la nivel naţional, E.T., având loc o „ocupare" prin folosire intensă şi difuzare la nivel naţional a acestui slogan ca fiind denumirea sub care recurenta desfăşura activitatea artistică prin postul de televiziune E.T. - post de televiziune cu acoperire la nivel naţional. Mai mult, postul în cauză a difuzat emisiunea săptămânal, timp de trei ani consecutiv, ceea ce semnifică faptul că emisiunea de divertisment a avut o mare audienţă.
Recurenta şi-a continuat activitatea artistică sub aceeaşi denumire, organizând spectacole muzicale în toată ţara, la care au participat un număr foarte mare de persoane, făcând cunoscut cântecele interpretate de aceasta sub aceeaşi denumire, editând şi comercializând, în mii de exemplare, în ţară şi în diaspora, un CD în colaborare cu casa de discuri O.S.M. - a cărui copertă se află depusă la dosarul instanţei - şi a participat cu un spectacol sub aceeaşi denumire la festivalul Cerbul de Aur de la Braşov - festival care a fost de asemenea urmărit la nivel naţional prin transmisie televizată.
Aşa fiind este evident că anterior înregistrării mărcii recurenta a folosit intens acest „semn", publicul de gen cunoaşte foarte bine „produsul" artistic şi putea identifica cu uşurinţa şi „ producătorul" acestuia tocmai datorita „folosirii" (această „folosire" fiind şi o condiţie esenţială a existenţei valabile a unui semn-marcă), fiind îndeplinite dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998, referitoare la marca notorie.
În acest text de lege nu se cere existenţa unui „ studiu de piaţă" sau a oricărui alt tip standard de dovadă a notorietăţii, iar în drept dovada se poate face în mod valabil şi cu ajutorul prezumţiilor simple, precum în cauza de faţă.
În dreptul roman o ierarhie a probelor astfel încât un „ studiu de piaţa" să fie mai puternic decât prezumţia ce rezultă în urma unui fapt notoriu.
Nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile instanţei de apel potrivit cărora „ simpla participare la realizarea de emisiuni, spectacole, lansare de album muzical sub acest nume nu face acesta dovada( a notorietăţii, n.n.)".
Este evident că „realizarea de emisiuni", „participarea la spectacole" şi „ lansarea unui album muzică" presupune „ larga cunoaştere a „emisiunii", „spectacolului", „albumului", precum şi celui/celei care „produce" emisiunea/spectacolul/albumul.
Prin „larga cunoaştere" determinată de „folosirea" timp îndelungat, anterior a denumirii-semnului în discuţie practic s-a realizat şi transferul, în conştiinţa publicului, a „transferului de identificare" a acestei denumiri de la cei care l-au folosit anterior - aşa cum se susţine de către intimaţi - respectiv de la G.P. si, mai departe, de la I.V., folosirea de către aceştia a acestei denumiri făcându-se cu peste 50 de ani înainte ca recurenta să folosească această denumire în cadrul creaţiei sale artistice.
Prin respingerea acţiunii reclamantei instanţa de fond a golit de conţinut noţiunea de marcă astfel cum este definită de lege şi astfel cum doctrina juridică i-a stabilit funcţiile, ignorându-se, totodată, susţinerile şi dovezile administrate de aceasta.
Marca permite diferenţierea produselor şi serviciilor care sunt identice sau similare şi, în anumite condiţii, chiar diferite. Diferenţierea se realizează prin informaţiile pe care marca le oferă comparatorului despre originea produselor. In acest fel se asigură individualizarea produselor existente pe piaţă şi se poate stabili de către consumatori originea produselor sau serviciilor oferite consumului.
Este suficient ca publicul sa stabilească o legătură între semn şi marcă, chiar dacă nu le confundă pentru ca titularul mărcii să fie îndreptăţit să solicite încetarea folosirii semnului asemănător (n.n.).
Fiind îndeplinite condiţiile stabilite de prevederile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998 cu privire la existenţa mărcii, existenţa renumelui acesteia, existenta unui produs comercializat sub un semn identic cu acela al mărcii de renume, lipsa acordului său în folosirea acestui semn-marcă de către intimaţi, precum şi intenţia clar a legii de a proteja marca de acţiunea ilicită a terţilor.
Chiar dacă este adevărat că I.D. este bine cunoscut publicului din ţară pentru creaţia sa artistică, este la fel de bine cunoscut că dacă două produse artistice aparţinând la doi artişti sunt prezentate sub aceeaşi denumire, publicul, în mod inevitabil se află în stare de confuzie, chiar dacă cei doi artişti şi creaţiile lor muzicale sunt diferite, iar cei care, în mod uzual se înscriau în rândul publicului său pot fi atraşi, involuntar, spre produsul (CD-ul în cazul de faţă) comercializat de intimaţi de vreme ce CD-ul intimaţilor foloseşte „semnul" identic cu cel pentru care acesta a obţinut protecţia mărcii. Ori nu se poate susţine că această confuzie nu este posibilă, de vreme ce semnul folosit este identic, iar, pe de altă parte chiar I.D. a participat ca invitat al său la emisiunile transmise sub semnul în discuţie pentru care el a obţinut înregistrarea ca marcă.
Folosirea abuzivă de către intimaţii I.D. şi SC M.P.M. SRL şi S.C M.P.E. SRL a acestei mărci prin producerea, promovarea, punerea în vânzare a unui album muzical cu denumirea «Cu lăutarii după mine» precum şi susţinerea de concerte şi emisiuni, au cauzat recurentei prejudicii.
Un alt motiv de nelegalitate se invocă a fi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC M.P.M. SRL.
Câtă vreme există recunoaşterea expresă a intimatului D.I. ca CD-ul intitulat „Cu lăutarii după mine" a fost în colaborare cu casa de producţie M.P.M.
Recurenta arată că, instanţa de apel în mod greşit a admis cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie, dispunând anularea înregistrării mărcii deoarece a fost interpretată greşit cerinţa prevăzută de art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 în privinţa distinctivităţii mărcii, deoarece ca marcă înregistrată are caracter distinctiv şi publicul reuşeşte să identifice creaţia sa artistică sub acest semn faţă de creaţia artistică a altor producători de emisiuni de divertisment având ca specific participarea unor orchestre de lăutari şi interpretarea unor cântece lăutăreşti, tocmai pentru ca anterior înregistrării mărcii a avut loc o apropriere a acestui „semn" de către aceasta, astfel cum s-a învederat anterior.
Intimata SC M.E. SRL, prin întâmpinarea formulată în condiţiile art. 308 alin. (2) C. civ. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul D.I., prin concluziile orale învederează inadmisibilitatea recursului pentru că se tinde la reaprecierea probelor. De fapt se invocă nulitatea căii extraordinare de atac, pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele limitative prevăzute de art. 304 C. proc. civ. apreciere ce nu poate fi reţinută câtă vreme se invocă aplicarea greşită a legii şi se dezvoltă critici referitoare la notorietatea şi distinctivitatea mărcii „Cu lăutarii după mine" precum şi la calitatea procesuală pasivă a casei de producţie M.P.M.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a temeiurilor de drept aplicabile în cauză reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Pentru anularea mărcii se invocă lipsa de distinctivitate - art. 5 lit. b) şi c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi conflictul cu o marcă notorie - art. 6 lit. d) din aceeaşi lege.
Caracterul distinctiv al mărcii nu rezultă din semnul în sine, ci din percepţia lui ca atare de către public, marca aflându-se în relaţie cu produsul/serviciul şi cu publicul, această relaţie determinând validitatea mărcii.
Marca în litigiu, „Cu lăutarii după mine" a fost înregistrată pentru clasele 38 - difuzare emisiune TV şi 41- servicii de divertisment, realizare emisiune TV.
Combinaţia de cuvinte aleasă trebuie să fie aptă să deosebească produsul/serviciile între ele, din punct de vedere al sursei de provenienţă, să permită consumatorului mediu avizat să asocieze produsul cu semnul, să atribuie produsul sau serviciul respectiv unei întreprinderi determinate.
„Cu lăutarii după mine" este o expresie comună, devenită uzuală, folosită în aproape toate producţiile cu muzică de gen şi chiar de consumatorul tradiţional al muzicii lăutăreşti, în momente de destindere, nefiind aptă să identifice şi să diferenţieze emisiunea produsă de reclamantă de alţi producători de emisiuni cu specific lăutăresc.
Recurenta susţine că marca a devenit distinctivă prin folosinţă întrucât publicul o asociază cu numele său deoarece în perioada 2003-2005 a realizat o emisiune cu acest nume, un album de muzică lăutărească şi mai multe concerte, printre care la festivalul „Cerbul de Aur" şi în Anglia.
Numai că semnul/denumirea nu poate dobândi caracter distinctiv prin folosirea directă decât dacă publicul ajunge să-i recunoască efectiv capacitatea de a identifica originea unui produs sau serviciu.
Or, această distinctivitate trebuia probată prin intermediul mijloacelor specifice domeniului: prezentarea unor studii de piaţă, campanii de publicitate intense, creşterea vânzărilor, ş.a. Este irelevantă împrejurarea că legea nu identifică expres asemenea mijloace de probă, cât timp ele sunt unanim acceptate în doctrină şi jurisprudenţă, dat fiind particularitatea domeniului şi, implicit a speţei; publicul ţintă să asocieze produsul cu numele artistei şi nu cu oricare alt concurent pe piaţă ori cu al autorului melodiei cu acelaşi nume I.V. ori al interpretului G.P., a căror memorie este păstrată în mintea consumatorului mediu avizat aflat la o vârstă matură.
Referitor la acţiunea în contrafacere, în sensul art. 35 lit. c) instanţa superioară de fond a reţinut corect absenţa probatoriului adecvat obiectului cererii introductive de instanţă.
Astfel, reclamanta avea obligaţia să facă dovezi privind renumele mărcii, că activitatea desfăşurată sub marca înregistrată este una notorie de care pârâţii să fi profitat sau că ar cauza reclamantei prejudicii.
Activitatea celor doi actori pe piaţa muzicii lăutăreşti din perspectiva discurilor acustice, este distinctă în mintea consumatorului întrucât genul acesta de produs se alege în primul rând funcţie de numele interpretului şi apoi de titlul albului.
Cât priveşte prejudiciul, în mod corect s-a reţinut că reclamanta a arătat că este în legătură cu vânzările legate de propriul album, pentru care nu are marcă înregistrată, iar nu în legătură cu clasele la care se referă marca.
O ultimă critică se referă la greşita soluţionare a excepţiei referitoare la calitatea procesuală pasivă a SC M.P.M. SRL.
Critica este vădit nefondată câtă vreme producătorul albului „Cu lăutarii după mine" al lui I.D. este SC C.R.P. SRL ce deţine contractul de cesiune şi editare nr. 122 din 6 noiembrie 2006, albumul fiind produs sub marca M.P.M. Reclamanta nu a justificat care ar fi drepturile şi obligaţiile SC M.P.M. SRL, ce îi determină calitatea procesuală în cauză.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Intimatul D.I., având calitatea de parte câştigătoare în proces ar fi fost îndrituit la acordarea cheltuielilor de judecată necesare şi efectiv făcute în această etapă procesuală.
Înscrisurile depuse, osebit de faptul că sunt aproape ilizibile, cu suprascriere în partea referitoare la suma plătită apărătorului, nu emană de la intimat, ci de la o fundaţie, fără indicarea numărului de contract de asistenţă juridică.
Cum nu au fost făcute dovezi referitoare la efectivitatea suportării cheltuielilor de judecată solicitate, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva Deciziei civile nr. 159/ A din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât D.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6112/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6614/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
