ICCJ. Decizia nr. 6614/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6614/2010
Dosar nr. 18755/3/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 117 A din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1259 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 50 alin. (3) Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice.
Aceste prevederi legale au aplicabilitate, pentru identitate de raţiune, şi în situaţia când împotriva cumpărătorilor de la stat - foşti chiriaşi, s-a admis o acţiune în revendicare ce a lipsit de efecte titlul pârâţilor. Mai mult, textul menţionat nu vorbeşte expres despre anularea contractului de vânzare-cumpărare al dobânditoiilor în temeiul Legii nr. 112/1995 ci despre „desfiinţarea" acestuia, fără o distincţie cu privire la cauză.
Prin aceste dispoziţii legale Ministerului Finanţelor Publice i s-a conferit, în virtutea legii, o legitimare procesuală pasivă specială, distinctă de calitatea de parte în contractul desfiinţat şi care nu derivă din această convenţie, ci dintr-o prevedere expresă şi specială a unui act normativ reparator.
2. Recursul
2.1. Motive
Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
În mod greşit s-a considerat că Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte restituirea preţului la valoarea de piaţă a apartamentului în temeiul art. 1337 C. civ..
Întrucât Ministerul Finanţelor Publice nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti şi T.I.. Potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părţile contractante, neputând nici profita şi nici dăuna unui terţ.
În situaţia evingerii cumpărătoarei, prin deposedarea acesteia de imobilul pe care 1-a deţinut în baza contractului de vânzare-cumpărare, trebuia să fie instituită obligaţia de garanţie pentru evicţiune a vânzătoarei Primăria Municipiului Bucureşti. În acest caz, are loc o tulburare de drept prin fapta unui terţ, de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicţiune totală a vânzătorului, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, prin mandatar SC C. SA.
Ministerul Finanţelor Publice poate fi obligat la restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi anume în ipoteza în care aceste contracte au fost anulate irevocabil.
Preţul de piaţă al imobilului nu poate fi acordat decât atunci când contractele de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
2.2. întâmpinarea
Intimata S.E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Reclamanta a cumpărat apartamentul de la stat iar ulterior, cel care a fost proprietarul iniţial al apartamentului şi-a revendicat bunul pe care statul îl vânduse.
În legătură cu imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 există o normă derogatorie ce stabileşte că Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia să plătească preţul.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 50 alin. (2) Legea nr. 10/2001, cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
Alin. (21) al textului arată că cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
Conform art. 50 alin. (3), restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (21) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) Legea nr. 112/1995.
Drept urmare, legiuitorul nu face distincţie, în stabilirea legitimării procesuale pasive în litigiile având ca obiect restituirea preţului plătit de chiriaşii cumpărători ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate, după cum „desfiinţarea" este o consecinţă a anulării contractului ori a ineficientei sale în urma admiterii acţiunii în revendicare.
Faptul că aceasta este concepţia legiuitorului rezultă şi din prevederile art. 20 alin. (21) Legea nr. 10/2001 potrivit cu care, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, chiriaşii care au cumpărat cu bună-credinţă imobilele în care locuiau şi ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate, fie ca urrmve a unei acţiuni în anulare, fie ca urmare a unei acţiuni în revendicare, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că problema legitimării procesuale pasive se apreciază diferenţiat după cum se cere restituirea preţului actualizat ori restituirea preţului de piaţă al imobilelor faţă de redactarea clară a textelor enunţate.
În fine, în respectarea principiului disponibilităţii, în condiţiile art. 129 alin. final C proc. civ. instanţele s-au pronunţat asupra obiectului dedus judecăţii de către reclamant. împrejurarea că în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept temei de drept şi art. 1337 C. civ., nu înseamnă că obiectul cererii l-a constituit răspunderea vânzătorului pentru evicţiune, câtă vreme din motivare rezultă că s-a urmărit aplicarea prevederilor art. 501 Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 117A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 6121/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6573/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
