ICCJ. Decizia nr. 6342/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 3424/62/2007 la data de 29 nurtie 2007, reclamanții M.E. prin mandatar M.F.G., M.F.G. și M.R.P.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Orașul Predeal și Primarul Orașului Predeal, anularea dispoziției din 7 februarie 2007, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Predeal, înscris în C.F. Brașov și să se respecte stăpânirea materialelor asupra acestui imobil.
în motivarea cererii se arată că la data de 18 iunie 1937 O.G. în calitate de cumpărător și I.C. în calitate de vânzător au încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind terenul situat în Predeal înscris în C.F. Brașov. Terenul a figurat în C.F. pe numele G.C. și nici vânzătorul I.C., fiul acestuia, nici cumpărătorul O.G. nu s-au înscris în C.F. Terenul a fost posedat în mod public de O.G. și soția V.G. fiind preluat abuziv de stat care s-a înscris în C.F. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 M.R.P.M. (decedat, succesorii, fiind reclamanții din cererea de chemare în judecată) în calitate de unic moștenitor al V.G. a adresat intimatei o notificare solicitând restituirea în natură a imobilului. Notificarea a fost respinsă cu motivarea că în cartea funciară anterior statului nu figura O.G. ci G.C. Au mai arătat reclamanții că decesul antecesorului lui I.C. (G.C.) precum și perfectarea actului de vânzare-cumpărare dintre I.C. și O.G. au avut loc anterior intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 379 din 29 iunie 2007 Tribunalul Brașov a respins ca nefondată contestația în contradictoriu cu intimatul Orașul Predeal reprezentat legal de Primar iar față de intimatul Primarul Orașului Predeal contestația a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență că, nu s-a făcut dovada, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, că titularul notificării sau antecesorul său a deținut proprietatea la data preluării abuzive a imobilului ce face obiectul notificării. S-a avut în vedere faptul că neînscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară de către autorul constatatorilor face ca proprietarul inițial al imobilului de la care statul l-a preluat să fie numitul G.C., iar nu autorul contestatorilor. S-a mai reținut de asemenea că, invocarea prescripției achizitive ca mod de dobândire a dreptului de proprietar excede cadrului legal reglementat de Legea nr. 10/2001 la fel ca și compararea titlurilor.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii ce a fost respins prin decizia nr. 177/2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
împotriva acestei decizii au dedarat recurs contestatorul care a fost admis prin decizia nr. 1058/2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. în considerentele deciziei s-a reținut că dreptul de proprietate invocat în baza Legii nr. 10/2001 poate fi invocat prin orice înscris constatator, printr-un act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ și care generează o prezumție relativ de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. S-a mai reținut în decizia de casare că, actul de vânzare-cumpărare și decesul lui G.C. au avut loc anterior intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938 și că imobilul a fost posedat în mod public de O.G. și soția sa. Potrivit Decretului-Lege nr. 115/1938 drepturile reale puteau fi dobândite numai prin înscrierea lor în cartea funciară. Deși autorul reclamanților nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară totuși moștenitorii săi au calitatea de persoane îndreptățite câtă vreme legea de reparație permite ca dovada dreptului de proprietate să se facă inclusiv cu înscrisuri sub semnătură privată.
Trimisă spre rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. 3424/62/2007.
Prin decizia civilă nr. 122 din 27 octombrie 2009 instanța de rejudecare a admis apelul, a schimbat sentința și pe fond a admis contestația împotriva dispoziției din 7 februarie 2007 emisă de intimată și a dispus emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. Brașov sau de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent. S-a păstrat dispoziția de respingere contestației în contradictoriu cu Primarul Orașului Predeal.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Recurenții contestatori au solicitat restituirea în natură a imobilului ca o consecință a anulării deciziei nr. 138 emisă de Orașul Predeal, iar instanța de apel a dispus doar obligarea unității deținătoare la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
- Obiectul recursului îl constituie doar dispunerea restituirii în natură a imobilului situat în Predeal înscris în C.F. Brașov.
- în mod greșit nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului cu mențiunea că Statul Român nu a dobândit niciodată calitatea de proprietar deoarece o preluare fără titlu nu conduce la transferul dreptului de proprietate.
- S-au încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care imobilele preluate abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, iar numai în caz excepțional se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
- Imobilul supus analizei este un teren liber de construcții în suprafață de 500 mp identificat și localizat cu precizie prin adresă, număr top și număr de înregistrare în cartea funciară.
- Instanța de apel a învestit în mod nelegal intimata cu emiterea unei decizii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii, iar răspunsul negativ al intimatei de restituire în natură al imobilului îndreptățește instanța să se pronunțe în mod direct cu privire la acest aspect.
- în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, înalta Curte constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat, anularea dispoziției din 7 februarie 2007 și restituirea în natură a imobilului situat în Predeal, înscris în C.F. Brașov.
în primul ciclu procesual s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru stabilirea pe deplin a situației juridice a imobilului supus analizei.
în rejudecarea cauzei, instanța de apel prin soluția pronunțată, a dispus anularea dispoziției emisă de intimată obligând-o pe aceasta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului supus analizei sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Soluția pronunțată este în parte nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității părții, potrivit cu care părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecății) și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Prin modalitatea de soluționare a cauzei, au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) din C. proc. civ. (judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cauzei) și reprezintă de fapt o reinvestire a pârâților cu soluționarea notificării formulată de reclamanți.
Or, în cauza pendinte, pârâtul a soluționat notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, emițând în acest sens dispoziția din 7 februarie 2007.
Hotărârea pronunțată, este nelegală și prin faptul că, s-au încălcat astfel, dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Așadar, susținerile recurenților în sensul că, "lipsa stabilirii de către instanță a unui termen pentru emiterea unei noi decizii de restituire în natură, conduc la caracterizarea ca improbabilă a soluționării pe cale administrativă, într-un termen rezonabil, a cauzei", sunt fondate având în vedere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în acest sens se circumscriu și motivele de recurs care susțin că, soluționarea cererii reclamanților este supusă astfel "arbitrariului intimatei".
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 modificată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Cum, în cauza pendinte s-a clarificat situația juridică a imobilului supus analizei, în sensul că este liber, cererea reclamanților având ca obiect numai restituirea în natură a imobilului, instanța de judecată respectând și principiul restituirii în natură a imobilelor precum și jurisprundența în această materie, era obligată să se pronunțe direct asupra restituirii în natură a bunului solicitat.
Prin decizia în interesul legii nr. 20/2007, s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificate, imobilele preluate în mod abuziv de stat, se restituie în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul supus analizei în suprafață de 500 mp identificat în C.F. Brașov (suprafața de teren necontestată ca întindere) este liber și drept urmare sunt aplicabile speței dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nicidecum și dispozițiile art. 1 alin. (2) din aceeași lege cum greșit a concluzionat instanța de apel.
Procedând altfel, s-au încălcat atât dispozițiile procedurale cât și dispozițiile legii speciale, privind restituirea în natură, a imobilelor, fiind incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Așadar, înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul, a casat în parte decizia și a dispus restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 500 mp identificată în C.F. Brașov. S-au menținut restul dispozițiilor deciziei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6337/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6328/2010. Civil → |
|---|
