ICCJ. Decizia nr. 6589/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6589/2010
Dosar nr. 66/43/2009
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor K.M., V.J. şi K.S.; a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.A., S.D.T. şi S.L. şi continuată de reclamanţii S.D.T. şi S.L., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâţii K.M., V.J., B.K. şi K.S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală activă; a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.A., S.D.T. şi S.L. şi continuată de reclamanţii S.D.T. şi S.L., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâţii S.M. şi S.C. şi pe cale de consecinţă: pârâţii au fost obligaţi să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra apartamentului (fost) nr. 6 din imobilul situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. 90203 Târgu Mureş, A+1 nr. top 1161/2, 1163/1/1 compus din spaţiu comercial cu suprafaţa de 72,54 mp, un antreu în suprafaţă de 7,67 mp, o cameră de 4,50 x 5 m şi un depozit la subsol cu suprafaţa de 46,8 mp; a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii S. nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., deoarece acţiunea prevăzută de către reclamanţi şi soluţionată de Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 1494 din 9 decembrie 1996, s-a pronunţat în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Mureş şi R.A.G.C.L. Târgu Mureş.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâţilor K.M., V.J., B.K. şi K.C., s-a reţinut că pârâţii nu au calitatea de posesori ai imobilului în litigiu, în contextul în care acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, reclamanţii şi-au dovedit dreptul de proprietate în contradictoriu cu pârâtele K.M., V.J., B.K. prin prisma prevederilor art. 969 alin. (1) C. civ. şi a Decretului-lege nr. 115/1938, potrivit cărora lipsa înscrierii drepturilor reale în cartea funciară nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părţi contractante.
Cu privire la pârâţii S.C. şi S.M., s-a reţinut că aceştia nu se pot prevala de prezumţia de proprietate rezultată din intabulare, întrucât acesta profită numai dobânditorilor de bună-credinţă; la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărători aceştia cunoşteau existenţa litigiului ce se pronunţa între părţi. Mai mult, pârâţii S. şi-au asumat riscul de a fi evinşi în mod parţial de către reclamanţi.
Comparând titlurile de proprietate ale reclamanţilor şi pârâţilor S., instanţa de fond a reţinut că titlurile de proprietate ale reclamanţilor este mai caracterizat.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia civilă nr. 117 din 5 noiembrie 2009, a luat act de renunţarea reclamanţilor S.D. şi S.L., la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş; a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii S.M. şi S.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul situat în Târgu Mureş, a format în întregul lui proprietatea autoarei B.E., ai cărei moştenitori legali sunt pârâţii B.K., V.J. şi K.M. Imobilul respectiv a fost preluat de Statul Român, în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar prin sentinţa civilă nr. 861 din 25 iunie 1999 s-a constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu şi s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate în favoarea lui B.E.
S-a mai reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 aprilie 1948, B.E. a vândut soţilor D.S. şi A. o parte din imobilul menţionat, respectiv apartamentul nr. 6, situat la parterul imobilului descris în contract.
În condiţiile menţionate, acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor S., posesori ai întregului, efect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 898 din 17 aprilie 2001 este întemeiată în condiţiile art. 480 C. civ. Pârâţii nu pot invoca dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, deoarece vânzătorii nu mai deţineau, la data încheierii contractului nr. 898/2001 dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Târgu-Mureş.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs pârâţii S.M. şi S.C., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Pârâta B.K. a decedat la data de 20 februarie 2006, respectiv anterior datei la care Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008.
- În mod greşit instanţa de apel, la termenul din data de 5 noiembrie 2009 a constatat procedura legal îndeplinită, şi a acordat cuvântul în susţinerea apelului, în condiţiile în care anterior, aceeaşi instanţă a constatat viciată procedura de citare efectuată la sediul societăţii de avocatură şi am dispus citarea părţilor în Ungaria la domiciliul indicat.
- Motivarea deciziei pronunţată de instanţa de apel este contradictorie şi străină de natura pricinii, deoarece relevant în soluţionarea cererii de revendicare este stabilirea proprietarului de drept al imobilului în litigiu, în anul 1950 anul naţionalizării, chestiune de drept rezolvată deja printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
- În condiţiile în care pârâţii S.M. şi S.C. sunt terţi faţă de contractul încheiat în anul 1948, s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 17 şi art. 18 din Decretul-lege nr. 115/1938 şi, în lipsa unor înscrieri în cartea funciară a dreptului de proprietate, instanţa de apel era obligată să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi să respingă acţiunea acestora.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Codul de procedură civilă, reglementând folosinţa drepturilor procedurale privită ca o aptitudine generală a persoanelor de a dobândi dreptul şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual, precizează, în art. 41, că poate să fie parte în procesul civil orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
În baza acestei reglementări, capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă o transpunere pe plan procesual a capacităţii de folosinţă a drepturilor civile şi constituie una din condiţiile cerute de lege pentru ca o persoană să aibă legitimare procesuală.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, capacitatea începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia. Respectiv, persoana poate avea calitate procesuală, activă sau pasivă, numai dacă la data introducerii acţiunii aceasta era în viaţă.
În speţă, pârâta B.K. a decedat la data de 20 februarie 2006, certificat de deces fila 20 dosar recurs, adică anterior datei la care Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008.
Prin urmare, cererea reclamanţilor a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În atare situaţie, instanţa de recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că la data soluţionării cauzei de instanţa de fond, 13 noiembrie 2008, pârâta B.K. era decedată la data de 20 februarie 2006. Pentru toate cele reţinute, se va casa în parte Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului, declarat de pârâţii S.M. şi S.C., împotriva sentinţei civile nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş, secţia civilă. Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în condiţiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că se va ţine seama de toate motivele de recurs invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii S.M. şi S.C. împotriva deciziei nr. 117/A din 15 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează în parte Decizia recurată.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâţii S.M. şi S.C. împotriva sentinţei nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, la aceeaşi instanţă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6592/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6580/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
