ICCJ. Decizia nr. 6630/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6630/2010
Dosar nr. 2869/114/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 216 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi a respins recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 260 din 4 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea recurată, de declinare a competenţei soluţionării cauzei în favoarea unei alte instanţe, a fost pronunţată la data de 4 martie 2009, astfel încât, recursul formulat împotriva acesteia, la data de 18 ianuarie 2010, a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 158 alin. (3) teza I C. proc. civ., pentru exercitarea căii de atac a recursului în ipoteza dată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat greşita reţinere a necompetenţei instanţei sesizate.
Referitor la calea de arac dedusă judecăţii, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, este exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri.
Or, în speţă, recurentul reclamant a declarat prezentul recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs exercitat de aceeaşi parte a fost respins.
În consecinţă, cum recursul dedus judecăţii nu priveşte o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că Decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale, motiv pentru care acesta va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 216 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6596/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6592/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
