ICCJ. Decizia nr. 6650/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6650/2010
Dosar nr. 735/118/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamanta C.F. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa reprezentat prin Primar, pentru a se dispune obligarea acestora la acordarea în compensare a unui teren echivalent valoric pentru terenul expropriat în suprafaţă de 380 mp situat în Constanţa, şi despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată. în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă acordarea unui teren în compensare, s-a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti şi pentru acesta.
S-a susţinut în considerentele cererii de chemare în judecată, că imobilul compus din teren în suprafaţă de 380 mp a fost cumpărat de către reclamantă împreună cu soţul său, în prezent decedat, în anul 1966. Pe acest teren a fost edificată o construcţie în suprafaţă de 84 mp şi o anexă de 9 mp. Imobilul a fost expropriat de către stat în anul 1984 în vederea edificării unor construcţii noi.
Reclamanta a mai arătat că s-a adresat pârâţilor cu notificare în vederea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, însă pârâţii nu au răspuns solicitării.
A apreciat reclamanta că îndeplineşte toate condiţiile pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, iar în drept au fost indicate dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Soluţionând pe fond cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1071 din 26 octombrie 2009, prin care a admis acţiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
Au fost obligaţi pârâţii să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei şi să înainteze dosarul aferent notificării autorităţii competente, în condiţiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafaţa de 380 mp situată în Constanţa, şi un corp de casă demolat, compus din construcţie din chirpici în suprafaţă construită de 84 mp şi anexă de 9 mp, imobil ce nu poate fi restituit în natură.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, proprietatea sa, preluat în mod abuziv, conform legii speciale de reparaţie.
Întrucât imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură au fost obligaţi pârâţii să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei şi să înainteze notificarea autorităţii competente, în condiţiile legii speciale.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 1071 din 26 octombrie 2009 pronunţate de Tribunalul Constanta au declarat apel Municipiul Constanta reprezentat prin Primar si Primarul Municipiului Constanta ca fiind nelegală şi netemeinică, criticând faptul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Constanţa, judeţul Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 380 mp şi corp de construcţie care a fost demolat, imobil pentru care a solicitat măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 39/C din 23 februarie 2010, a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, drept de proprietate ce a aparţinut atât reclamantei intimate, cât şi soţului acesteia şi că imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 15/1984.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa fără a indica temeiul de drept.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte.
- Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat în suprafaţă de 380 mp situat în Constanţa şi nici dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.
- Imobilul supus analizei nu a fost preluat abuziv, nefiind prezentat instanţei Decretul nr. 15/1984.
- S-a invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Municipiul Constanţa de a acorda despăgubiri aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce succed:
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege, poate fi exercitat pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea pronunţată de instanţa de apel fără a indica temeiul de drept însă criticile aduse pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând de fapt o încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 – modificată respectiv a dispoziţiilor art. 3, art. 11, art. 22, art. 23 din această lege.
În esenţă se critică faptul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei şi că aceasta nu are calitate de persoană îndreptăţită la restituire conform legilor speciale ce guvernează prezentul litigiu.
În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.
Deoarece textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi eventual, a calităţii sale de moştenitor al fostului ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din materia acţiunii în revendicare.
În cauza pendinte, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul supus analizei, respectiv suprafaţa de 380 mp teren cu înscrisurile depuse la dosar respectiv istoricul de rol fiscal rezultat din adresa nr. 115046 din 28 iulie 2008 a Serviciului Public de Impozite şi Taxe; adresa nr. 85455 din 28 iunie 2001 emisă de Primarul Municipiului Constanţa şi adresa nr.1904/1983 a fostului Grup de Întreprinderi de Gospodărie Comunală şi Locală Constanţa.
Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că reclamanta a figurat în registrul matricol cu un imobil compus din teren în suprafaţă de 380 mp şi construcţie situată în Constanţa, aşa cum s-a susţinut de către petentă prin demersul judiciar.
În ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, art. 3 alin. (1) lit. a) prevăd că, sunt îndreptăţiţi în sensul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestuia.
Reclamanta cu înscrisurile depuse la prezenta cauză şi care au fost deja analizate, a dovedit că la data preluării abuzive a imobilului supus analizei, (Decretul nr. 15/1984) era deţinătoarea acestui teren şi construcţie.
Preluarea imobilului a fost una abuzivă, atestă în acest sens înscrisurile depuse la dosar, iar Decretul nr. 15/1984 în baza căruia imobilul a fost preluat de stat era neconstituţional, dispoziţiile acestui decret contraveneau prevederilor Constituţiei de la 1965 potrivit cu care dreptul de proprietate era ocrotit de lege, iar exproprierea se putea face doar cu acordarea unei despăgubiri care în fapt nu a fost acordată.
Aşadar, contrar criticilor formulate, cauza a fost soluţionată cu respectarea întocmai a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 ce reglementează calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, caracterul preluării imobilului supus analizei şi măsurile reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta.
Pârâta critică şi faptul că nu are calitate procesuală pasivă în sensul că nu poate fi obligată să propună acordarea de despăgubiri.
Analiza calităţii procesuale pasive se va realiza prin raportare la obiectul pretenţiilor şi specificul acţiunii.
În art. 20, art. 21 din Legea nr. 10/2001 sunt prevăzute categoriile de persoane care sunt abilitate la restituirea proprietăţii către persoanele îndreptăţite .
În art. 21 alin. (4) din prezenta lege se menţionează că unitatea deţinătoare, unitatea administrativ-teritorială; în speţă Municipiul Constanţa, ca unitate administrativ teritorială în al cărui patrimoniu se află bunul, are calitatea procesuală pasivă.
În concluzie, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa împotriva deciziei civile nr. 39/C din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6651/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6632/2010. Civil. Rectificare carte funciară.... → |
|---|
