ICCJ. Decizia nr. 674/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 674/2010
Dosar nr. 18692/2/2005
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Prin notificarea înregistrată la 13 noiembrie 2001, reclamanţii P.P. şi D.S.E. au solicitat A.V.A.S. măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit, situat în judeţul Teleorman, municipiul Roşiori de Vede, ce a aparţinut autorilor lor, P.V. şi P.I. şi F. şi a fost naţionalizat.
Prin Decizia nr. 113 din 28 septembrie 2004, A.V.A.S. a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 238 din 16 martie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanţi împotriva deciziei pentru următoarele considerente:
Într-o interpretare logică şi coroborată a dispoziţiilor art. 22 din H.G. nr. 498/2003, pentru a se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat, notificatorul trebuie să depună în afara înscrisurilor menţionate la lit. a) din textul menţionat şi dovada că la data naţionalizării mai avea încă în proprietate imobilul.
Or, această din urmă dovadă nu a fost făcută în cauză, nefiind astfel îndeplinite condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 176 din 18 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat perimat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2006, la cererea reclamanţilor apelanţi s-a dispus suspendarea judecăţii apelului, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 1200 din 27 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Dosarul a rămas în nelucrare până la data de 26 ianuarie 2009 când curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, dat fiind că, prin adresa din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a comuniat că litigiul în considerarea căruia s-a dispus suspendarea cauzei a fost soluţionat irevocabil la data de 26 februarie 2007.
În atare situaţie, cum a trecut mai mult de 1 an de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei nr. 1200/2005 a Tribunalului Bucureşti, sunt îndeplinite condiţiile art. 248 şi 252 C. proc. civ. pentru a opera perimarea judecăţii apelului.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenţii susţin că au intrat în posesia deciziei civile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin care a rămas irevocabilă sentinţa nr. 1202/2005 a Tribunalului Bucureşti - abia la data de 6 mai 2008.
În atare situaţie, aveau obligaţia de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate până la data de 6 mai 2009.
Cum termenul de 1 an nu s-a împlinit, măsura perimării luată de instanţa de apel este nelegală.
Intimata A.V.A.S. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Alineatul al doilea al aceluiaşi articol prevede că suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea va deveni irevocabilă.
În speţă, suspendarea judecăţii apelului s-a dispus la data de 15 februarie 2006 până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 1200/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Aşa cum corect a reţinut curtea de apel, această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 177 din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1844 din 26 februarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin urmare, suspendarea dispusă de instanţa de apel în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dăinuit, conform alin. (2), până la data pronunţării deciziei instanţei de recurs, respectiv până la data de 26 februarie 2007.
Din punctul de vedere al textului de lege aplicabil, nu are nicio relevanţă data la care pretind recurenţii că ar fi luat cunoştinţă de decizia pronunţată în recurs, decizie care de altfel s-a pronunţat în contradictoriu cu ei.
Data la care sentinţa tribunalului a devenit irevocabilă este cea la care s-a judecat recursul şi nu o dată ulterioară, la care s-ar fi redactat hotărârea ori părţile ar fi avut posibilitatea să ia cunoştinţă de considerentele acesteia.
Conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ. cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
În speţă, cursul perimării a fost suspendat de la data de 15 februarie 2006 şi până la data de 26 februarie 2007, adică atât timp cât a dăinuit cauza de suspendare.
Începând cu 26 februarie 2007, recurenţii aveau obligaţia ca, pentru a preveni perimarea judecăţii apelului, în termen de 1 an să solicite repunerea cauzei pe rol.
Cum nu au procedat în acest mod, pricina a rămas în nelucrare până la data de 26 ianuarie 2009, când curtea de apel a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol şi a constatat-o perimată.
Această soluţie a curţii de apel este în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de artr.304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurenţi.
În baza art. 312 C. proc. civ. va menţine decizia curţii de apel şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.P. şi D.S.E. împotriva Deciziei nr. 176/A din 18 manie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 70/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
