ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Civil. Pretenţii. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 737/2010

Dosar nr. 19/97/2006

Şedinţa publică de la 9 februarie 2010

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 176 din 14 martie 2007 a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva pârâtei SC C. SRL Mintia, având ca obiect pretenţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pârâta SC C. SRL Mintia, partener al contractului de franchesing din 31 mai 2005 cu SC A. SA Mintia - concedent al dreptului de a vinde produsele de pui de carne şi găini şi de a beneficia de sistemul de relaţii know - how-ul, numele, ansamblul de metode şi mijloace apte să asigure eficienţa activităţii specifice industriei cărnii de pasări şi de toate drepturile nepatrimoniale derivate din aceasta - a profitat de dispoziţiile H.G. nr. 64/2005 şi a înaintat cereri pentru acordarea subvenţiilor, plus documentaţia pretinsă de Normele de aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. 79/2005 al M.A.P.D.R., către reclamantă care, exercitând atribuţiile conferite de art. 16 din respectivul act normativ, le-a trimis ministerului de resort, spre aprobare şi transmiterea lor către Ministerul de Finanţe pentru deschiderea liniei de credit bugetar.

Ulterior consumării subvenţiilor de către societatea pârâtă, reclamanta - instituţie intermediară de recoltare şi verificare a cererilor potenţialilor beneficiari ai unor atare alocaţii bugetare de sprijin a producătorilor agricoli - a realizat, că unele din documentele prevăzute de lege, anexate de pârâtă cererilor de subvenţii, nu îndeplineau condiţiile legale, în sensul că pârâta s-a prevalat de autorizaţia sanitar veterinară a SC A. SRL şi nu deţinea autorizaţie de mediu.

Potrivit art. 17 din respectivul act normativ, achitarea sumelor necuvenite constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu obligarea la restituirea stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflaţie.

Articolul respectiv instituie, aşadar, o procedură specială administrativă de recuperare a sumelor achitate „în mod necorespunzător” şi conferă prin alin. (3), în mod expres, calitate de agent constatator, persoanelor împuternicite de către M.A.P.D.R.

În fine, prin acelaşi act normativ se instituie, tot la modul expres, procedura administrativ - contravenţională, reglementată de Ordinul Guvernului nr. 2/2001 de urmat, atât pentru achitarea sumelor, cât şi pentru contestarea actului de constatare dresat.

Faţă de cele expuse, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita restituirea sumelor care s-au achitat de către bugetul de stat necuvenit pârâtei, excepţie procedurală care, având caracter absolut, dirimant, peremptoriu, împiedică instanţa a mai continua să cerceteze fondul cauzei.

În consecinţă, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa a respins acţiunea.

Instanţa, a avut în vedere de asemenea principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil în condiţiile în care ambele au beneficiat de asistenţă juridică de specialitate, precum şi pe acela, fundamental, în dreptul civil, precum că nimănui nu-i este îngăduit a invoca propria vină pentru a câştiga sau a-i fi recunoscut un drept.

Raportat la acest principiu, instanţa a reţinut că nu se poate ignora faptul că, invocând ca temei de drept art. 998 - 999 C. civ. care reglementează condiţiile răspunderii civile delictuale, reclamanta a invocat propria vină de a nu-şi fi exercitat corespunzător atribuţiile de verificare a documentaţiei ataşate de pârâtă la cererile pentru acordare de subvenţii, aprobându-le şi transmiţându-le ministerului de resort.

Prima instanţă a mai reţinut că nici pe temeiul art. 1092 C. civ., acţiunea nu poate fi primită, respectivul articol reglementând faptul juridic al plăţii nedatorate (conditio indebiti), ca izvor de obligaţii.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, acesta fiind respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 299/ A din 2 noiembrie 2007.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a constatat că Tribunalul Hunedoara a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond s-a pronunţat prin motivarea sentinţei asupra lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, dar şi pe fondul cauzei, respingând acţiunea.

S-a reţinut că, potrivit adresei din 4 iulie 2006 a M.A.P.D.R. reclamanta, potrivit normelor legale în vigoare, are calitate procesuală activă, respectiv să iniţieze o acţiune în instanţă în vederea recuperării sumelor plătite cu titlu de subvenţii, atribuţie ce revine exclusiv reclamantei.

Reclamanta însă, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 998, 999 şi 1092 C. civ., a uzat de principiul disponibilităţii, iar instanţa de fond nu putea să încalce acest principiu.

În mod corect însă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta avea de urmat o altă cale decât cea a acţiunii comerciale sau civile.

H.G. nr. 64/2005, care reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru anul 2005 producătorilor agricoli din sectorul animalier, reglementează procedura de acordare a acestor alocaţii de sprijin, instituind obligaţia verificării, aprobării şi centralizării cererilor tip şi documentelor justificative de a le trimite ministerului de resort, căruia îi incubă aceeaşi obligaţie.

Potrivit art. 17 din acest act normativ, achitarea sumelor necuvenite, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu obligarea la restituirea stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflaţie.

Acest articol prevede o procedură specială administrativ - contravenţională, iar procesul verbal constituie prin el însuşi titlu executoriu ce poate fi atacat în instanţă. Aceeaşi procedură este prevăzută expres şi de O.G. nr. 2/2001.

Aşadar, calea ce trebuia urmată de reclamantă era aceea prevăzută de cele două acte normative şi nicidecum acţiunea în instanţă.

Adresa M.A.P.D.R. prin care se declară de acord cu acţiunea reclamantei, nu întruneşte condiţiile art. 112 şi 49 şi urm. C. proc. civ., pentru a fi interpretată ca o cerere de intervenţie în interesul uneia din părţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.A.D.R. Hunedoara, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susţine că, în mod greşit instanţa de apel a susţinut nu doar lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, dar şi că prima instanţă s-a pronunţat pe fondul cauzei atunci când a respins acţiunea. În opinia recurentei, respingerea acţiunii pe baza unei excepţii nu echivalează cu pronunţarea pe fondul cauzei, conform art. 312 pct. 5 C. proc. civ. fiind vorba de o necercetare a fondului pricinii.

Un alt motiv de recurs invocat de recurentă este acela referitor la faptul că adresa din 30 noiembrie 2006 a M.A.P.D.R. ar echivala cu o cerere de intervenţie accesorie şi că ambele instanţe aveau obligaţia să pună în discuţie admiterea ei în principiu.

Se mai susţine că instanţele au reţinut în mod greşit că reclamanta ar fi putut urma procedura special - administrativă contravenţională reglementată de O.G. nr. 2/2001, în aprecierea recurentei această procedură putând fi aplicată numai în condiţiile în care M.A.P.D.R. ar fi efectuat un control fie la reclamantă, fie la pârâtă, modul de acordare al subvenţiilor şi ar fi stabilit fapte care constituie contravenţii şi, pe cale de consecinţă, ar fi încheiat proces verbal de contravenţie.

Intimata-pârâtă SC C. SRL Mintia a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Reclamanta D.A.D.R. Hunedoara a investit prima instanţă cu soluţionarea unei cauze având ca obiect restituirea unei sume constituind subvenţii bugetare, considerate ca fiind acordate în mod nedatorat.

Temeiul juridic al acţiunii, indicat în cererea introductivă, îl constituie art. 998 - 999 C. civ. (răspunderea civilă delictuală) şi art. 1092 C. civ. (plata nedatorată).

Dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. presupun săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte delictuale de către cel care trebuie obligat la răspundere juridică, iar art. 1092 C. civ. se referă la o plată considerată a fi nedatorată, făcută de cel care reclamă către partea ce urmează a fi obligată la restituirea plăţii încasate în mod nedatorat.

În speţă, plata făcută către pârâtă constituie subvenţii bugetare, acordate după o anumită procedură, prevăzută de H.G. nr. 64/2005, care reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru anul 2005 producătorilor agricoli din sectorul animalier, recuperarea sumelor acordate în mod necorespunzător realizându-se după aceeaşi procedură specială.

Potrivit art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 64/2005, „cererea-tip pentru solicitarea subvenţiilor, însoţită de documentele justificative, se depune pentru verificare la direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană sau a municipiului Bucureşti, direct ori prin intermediului reprezentantului organizaţiilor asociative profesionale sau de comercializare a producţiilor, aşa cum sunt definite de legislaţia în vigoare, din care fac parte solicitanţii”.

Alin. (1) al art. 17 prevede: „Achitarea sumelor de la bugetul de stat în mod necorespunzător, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situaţii nereale pe documentele de decontare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi cu obligarea la restituirea contravalorii stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflaţie”.

Din înscrisurile aflate la dosar, se reţine că reclamanta a efectuat plăţi către pârâtă constând în subvenţii bugetare, după ce în prealabil aceste subvenţii au fost aprobate de însăşi reclamantă şi de către ministerul de resort, în urma verificării şi constatării îndeplinirii condiţiile cerute de actul normativ anterior menţionat.

Faptul că ulterior achitării către pârâtă a sumelor reprezentând subvenţii bugetare, reclamanta a constatat nereguli cu privire la documentaţia depusă de SC C. SRL Mintia, nu înseamnă că există o culpă a societăţii pârâte, cu atât mai mult cu cât documentaţia respectivă a fost supusă verificării şi aprobată de D.A.D.R. Hunedoara, apoi a fost trimisă la M.A.P.D.R. care, la rândul lui a verificat-o şi a aprobat-o, înainte de a comunica Ministerului Finanţelor cererea pentru deschiderea contului în vederea virării subvenţiei.

Prin urmare, culpa aparţine în exclusivitate reclamantei, situaţie în care nu pot fi incidente în cauză dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., întrucât nu există o faptă culpabilă a societăţii pârâte care să atragă răspunderea juridică a acesteia, iar reclamanta nu îşi poate invoca propria culpă ca temei al acţiunii.

Nici dispoziţiile art. 1092 C. civ. (privind plata nedatorată) nu îşi au aplicabilitatea în cauză, societatea pârâtă îndeplinind toate condiţiile privind acordarea de subvenţii bugetare, documentaţia depusă de aceasta fiind verificată şi aprobată de reclamantă, considerându-se a fi completă.

În consecinţă, acţiunea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. (răspunderea civilă delictuală) şi art. 1092 C. civ. (plata nedatorată) este neîntemeiată, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel care, ţinând seama de principiul disponibilităţii părţilor, a respectat cadrul procesual stabilit de reclamantă, dar a constatat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civil delictuale.

Având în vedere aceste considerente şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 299/ A din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă .

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 737/2010. Civil. Pretenţii. Recurs