ICCJ. Decizia nr. 775/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 775/2010
Dosar nr. 3462/96/2007
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 16 octombrie 2007, reclamantul P.C. a chemat în judecată pârâta Primăria oraşului Băile Tuşnad, prin primar solicitând restituirea în natură a terenului situat în oraşul Băile Tuşnad înscris în C.F. Tuşnad, în suprafaţă de 3.501 mp.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a înaintat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 unităţii deţinătoare, SC C. SA Băile Tuşnad din 2001, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 259/2002 emisă de SC C. SA, realizându-se ulterior punerea în posesie, conform procesului - verbal din data de 10 aprilie 2002.
Prin procesul verbal menţionat, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că terenul în litigiu nu a fost preluat în patrimoniul S.C. C. SA, ci a rămas în administrarea Primăriei Băile Tuşnad, astfel că notificarea a fost transmisă Primăriei oraşului Băile Tuşnad, prin primar din 2001, iar prin dispoziţia din 30 septembrie 2002, aceasta a aprobat restituirea în natură a terenului de 2.746 mp, mai sus individualizat, pentru diferenţa de teren de 230 mp propunându-se acordarea de despăgubiri.
Reclamantul a susţinut că o parte din teren, în suprafaţă de 324 mp este ocupat fără titlu de către K.B.
La termenul din 21 noiembrie 2007, reclamantul şi-a modificat acţiunea introductivă de instanţă, solicitând a se constata nulitatea extrasului de C.F. Tuşnad, precum şi a titlului de proprietate din 1993 având ca titular pe K.B. şi restabilirea situaţiei anterioare.
Finalitatea precizării de acţiune a reclamantului constă în obligarea lui K.B., să-i predea în deplină proprietate şi posesie o suprafaţă de 324 mp, considerată a fi teren aferent casei de locuit, care, în realitate se reduce la suprafaţa de 100 mp.
De asemenea, s-a solicitat şi anularea dispoziţiei din 2002 emisă de pârâtul Primarul oraşului Băile Tuşnad.
La termenul din 5 decembrie 2007, fila 125 dosar fond, reclamantul a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâţii K.B. şi Comisia judeţeană de fond funciar Harghita.
Prin sentinţa civilă nr. 1138 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea dispoziţiei din 2002 a Primarului oraşului Băile Tuşnad, faţă de depăşirea termenului prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru petitul vizând anularea titlului de proprietate din 1993 emis de Comisia judeţeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtului K.B., întrucât cererea pentru anularea acestuia a fost soluţionată irevocabil, pe fond, între aceleaşi părţi, prin Decizia civilă nr. 399/ R din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita, prin respingerea recursului declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 767 din 22 mai 2003 a Judecătoriei Miercurea - Ciuc, pronunţată în Dosarul nr. 2291/2002.
Prin această hotărâre, Tribunalul Harghita a constatat irevocabil că titlul de proprietate, emis în baza Legii nr. 18/1991 al pârâtului K.B. este legal.
În temeiul art. 111 C. proc. civ., instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere privind constatarea ocupării nelegale de către pârâtul K.B. a unei suprafeţe de 324 mp din terenul revendicat,astfel că reclamantul şi-a precizat acţiunea, ca fiind una în realizarea dreptului, respectiv acţiune în revendicare.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului K.B. şi s-a dispus anularea planului de amplasament şi delimitare a bunului imobil, care include identificarea şi dezmembrarea bunului imobil, din 2000, întocmit de ing.L.D.
S-a dispus obligarea pârâtului K.B. să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 61 mp teren, aparţinând corpului funciar înscris în C.F. Tuşnad, aşa cum a fost identificat de expertul S.D. în anexa III din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, care face parte integrantă din sentinţă.
S-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a soluţionat excepţiile invocate, conform celor reţinute prin încheierea din 13 februarie 2008.
Astfel, instanţa a reţinut că termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 era împlinit la data introducerii acţiunii.
Tribunalul Harghita este instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu, iar în ceea ce priveşte anularea dispoziţiei din 2002 a Primăriei oraşului Băile Herculane şi a titlului de proprietate emis în baza Legii fondului funciar în favoarea pârâtului K.B., s-a reţinut că există autoritate de lucru judecat, raportat la Decizia civilă nr. 399/ R din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita.
Prin această din urmă hotărâre s-a stabilit irevocabil că titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului K.B. este legal şi că, în afara suprafeţei de 116 mp, pe care o ocupă în baza acestui titlu, suprafaţa de 61 mp este liberă şi trebuie restituită în natură reclamantului.
Cât priveşte dispoziţia din 2002 s-a reţinut că reclamantul nu a contestat-o în justiţie.
Împotriva sentinţei Tribunalului Harghita a declarat apel reclamantul, invocând în esenţă, nedeclararea în termen a apelului, interpretarea greşită de către instanţa de fond a probatoriilor, nelămurirea de către expertiza tehnică administrată a tuturor obiectivelor solicitate, neluarea de către instanţa de fond a niciunei măsuri pentru restabilirea situaţiei anterioare ocupării de către intimatul - pârât K.B. a unei suprafeţe de teren de 324 mp din terenul învecinat din C.F. Tuşnad, respingerea de către instanţa de fond a petitelor privind anularea şi radierea din C.F. Tuşnad a memoriului tehnic din 2000.
Prin Decizia nr. 73/ A din 20 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului P.C., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului Harghita.
Motivând soluţia de respingere a apelului, instanţa de control judiciar ordinar a reţinută că imobilul solicitat a fi restituit a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantul obţinând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.746 mp şi a construcţiei vilei, conform dispoziţiei din 2002 emisă de Primăria oraşului Băile Tuşnad prin primar.
Pentru diferenţa de 230 mp s-a propus acordarea de despăgubiri.
Actul de restituire mai sus menţionat nu a fost contestat de reclamant şi pe considerentul că terenul pentru care i s-au acordat despăgubiri se regăseşte în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului K.B.
Din expertiza tehnică efectuată la instanţa de fond a rezultat că pârâtului K.B. i s-a atribuit în proprietate o suprafaţă mai mare decât cea necesară utilizării normale a construcţiei, însă, întrucât reclamantul nu a contestat Decizia nr. 161/2001, acestuia nu i se poate acorda mai mult decât a deţinut.
În apel, reclamantul a invocat o expertiză topografică extrajudiciară, (filele 153 şi urm. dosar apel) care a concluzionat că suprafaţa totală a imobilului în litigiu este de 3.002 mp şi că, din suprafaţa de 400 mp întabulată în favoarea lui K.B., o parcelă de 230 mp se suprapune cu amplasamentul aferent vilei, ce a fost restituită reclamantului.
Raportul de expertiză invocat de apelantul - reclamant, fiind o probă extrajudiciară nu a putut fi avută în vedere în raport de respectarea principiului contradictorialităţii procesului civil, critica fiind de neprimit cu atât mai mult cu cât, în apel, graţie caracterului devolutiv al acestei căi de atac, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate.
Cu această motivare, instanţa de apel şi-a însuşit concluziile primului raport de expertiză, potrivit cu care s-a reţinut că numai o suprafaţă de 61 mp, care excede titlului de proprietate al pârâtului trebuia restituită în natură reclamantului, dreptul de proprietate fiind corect şi legal stabilit de instanţa de fond.
Cu privire la excepţiile soluţionate de prima instanţă prin încheierea din 13 februarie 2008, instanţa de apel Ie-a menţinut păstrând motivarea tribunalului.
Împotriva Deciziei nr. 73/ A din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamantul, reiterând punctual critici invocate prin motivele de apel, legate de greşita administrare a probatoriilor, cu referire la expertiza topo extrajudiciară, precum şi la împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la posibilitatea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului dedus judecăţii.
Susţinerile de fapte şi afirmaţii, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de vedere juridic, şi, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reţine, cel puţin din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare şi modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar.
Recursul este nul.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Fără să se conformeze obligaţiei de a formula cererea de recurs cu respectarea exigenţelor procedurale menţionate, recurentul - reclamant se limitează la a arăta şi descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalităţii deciziei atacate.
Se susţine de către recurentul - reclamant că decizia atacată este nelegală.
O asemenea susţinere, cu caracter general şi echivoc nu este susceptibilă de încadrare în niciunul din motivele de recurs, strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi nu poate declanşa controlul judiciar al legalităţii, pe calea recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă, nefiind pertinentă nici afirmaţia cu titlul generic în sensul că decizia este nelegală, recurenta fiind obligată să îşi sprijine recursul pe unul dintre motivele, expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs inovocat.
Cum aceste exigenţe nu au fost îndeplinite în cauză, deşi reclamantul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art 306 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că, în speţă nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 731/2010. Civil-. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
