ICCJ. Decizia nr. 770/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 770/2010
Dosar nr. 9892/42/2005
Şedinţa de la 9 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 14 februarie 2003, reclamanta M.A. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Ploieşti.Administraţia Financiară a Municipiului Ploieşti, Comisia de Evaluare a Despăgubirilor acordarea daunelor materiale şi morale, contravaloarea celor patru apartamente situate în Ploieşti, şi cheltuieli de judecată, arătând că s-a adresat cu notificare, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând echivalentul corespunzător valorii apartamentelor demolate în temeiul Decretului nr. 347/1986, imobile ce au aparţinut autorului A.G., care au fost naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
S-a arătat de reclamantă că, în mod nelegal pârâţii au tergiversat soluţionarea notificării, iar la termenul din 8 mai 2003, aceasta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită contravaloarea apartamentelor demolate, renunţând la celelalte cereri şi că, în baza sentinţei civile nr. 282 din 9 decembrie 1998 a Tribunalului Prahova s-a dispus restituirea către autoarea reclamantei, anume D.M. a imobilului teren situat în Ploieşti, expropriat fără acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 537 pronunţată la 8 mai 2003, Tribunalul Prahova a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins astfel acţiunea, reţinând că potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia prin care se refuză restituirea în natură a imobilului în termenul legal de 30 de zile, ce curge de la data comunicării deciziei, iar în cazul în speţă, acela al neemiterii deciziei, persoana îndreptăţită poate solicita obligarea unităţii deţinătoare la emiterea acesteia.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamanta M.A., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit, acţiunea i-a fost respinsă ca prematură, instanţa ignorând sentinţa civilă nr. 282 pronunţată la 9 decembrie 1998 de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus retrocedarea către D.M. (autoarea reclamantei M.A.) a suprafeţei de teren de 335 mp situat în Ploiești, Judeţul Prahova, în calitate de moştenitoare a autorului său, A.G., fostul proprietar al imobilului expropriat, fără a i se acorda despăgubiri.
Prin Decizia nr. 175 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, păstrând soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta M.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, potrivit art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Primăria Municipiului Ploieşti era obligată să se pronunţe, printr-o decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, printr-o dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Prin Decizia nr. 4674 din 2 iunie 2005 înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat Decizia nr. 175 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel, cu motivarea că unitatea deţinătoare a imobilului avea obligaţia de a răspunde notificării ce i-a fost trimisă la 1 iulie 2001 prin intermediul Biroului executorului judecătoresc, în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modalitatea de răspuns la notificare, cât şi termenul în care trebuia formulat acesta, fiind imperative, neavând caracter de recomandare.
În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin încheierea din 27 ianuarie 2006 a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 8609/2005 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, având ca obiect contestaţia împotriva dispoziţiei emisă la 21 noiembrie 2005 de Primăria Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu aceasta.
Ulterior, reclamanta M.A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei (fila 27 dosar apel), iar prin încheierea din 12 octombrie 2007, instanţa de apel a dispus conexarea Dosarului 9892/42/2005 al Curţii de Apel Ploieşti (nr. vechi 9889/2005) la cel cu nr. 8604/105/2005, al aceleiaşi instanţe, primul dosar vizând apelul declarat de Primăria Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 483 din 22 martie 2007 a Tribunalului Prahova, apreciind că între cele două cauze există o strânsă legătură.
Prin sentinţa civilă nr. 483/2007 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul nr. 8609/2005, s-a admis în parte contestaţia formulată de M.A., S.E. şi M.N., s-a anulat dispoziţia din 21 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Ploieşti şi s-a constatat dreptul reclamantelor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Ploieşati, Judeţul Prahova, compus din 4 apartamente, preluate prin Decretul nr. 92/1950, poziţia 322 din anexă, demolate potrivit Decretului nr. 347/1986.
Prin Decizia nr. 430 din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul Primăriei Municipiului Ploieşti şi a admis apelul declarat de reclamanta M.A.
A schimbat în tot sentinţa nr. 537/2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi, pe fond .acţiunea precizată, ca rămasă fără obiect.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că apelul promovat de Primăria Municipiului Ploieşti este nefondat, singurul motiv pe care se întemeiază această cale de atac, fiind acela că, în privinţa aceluiaşi imobil ar fi formulat notificare şi alte persoane şi că bunul imobil ar fi aparţinut defunctei G.A.E.,care nu este autoarea contestatoarelor din prezenta cauză, ci a altor persoane ce au formulat notificare referitor la acelaşi imobil.
S-a apreciat că această concluzie nu concordă cu ceea ce s-a reţinut în anexa Decretului nr. 92/1950 .conform căreia proprietar al imobilului în litigiu este G.A., autorul reclamantelor, iar cu privire la admiterea recursului declarat de reclamanta M.A., s-a constatat că instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fondul cererii de chemare în judecată s-a apreciat că acţiunea a rămas fără obiect, instanţa recunoscând dreptul contestatoarelor la măsurile reparatorii prin echivalent, pentru acelaşi imobil.
Împotriva Deciziei nr. 430 din 19 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs Primăria Municipiului Ploieşti prin primar, invocând motivul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la aplicarea greşită a art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că instanţa de apel a apreciat eronat că reclamantele şi-au dovedit dreptul de proprietate, în calitate de moştenitoare a autorului G.A., de la care a fost preluat imobilul în litigiu.
Prin dispoziţia din 2 noiembrie 2005 a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Ploieşti, ca urmare a faptului că, prin sentinţa civilă 282 din 9 decembrie 1998 a Tribunalului Prahova s-a dispus retrocedarea către D.M. (autoarea contestatoarei M.A.) a suprafeţei de teren de 335 mp, iar pentru construcţiile imposibil de restituit în natură, ca urmare a demolării în baza Decretului nr. 347/1986, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001.
S-a susţinut în motivele de recurs că, înscrisurile ce au stat la baza notificării formulate de reclamanta M.A. au fost reanalizate, constatându-se că imobilul a aparţinut defunctului G.A., care nu este autorul reclamantelor, ci bunicul intervenientelor S.M.E., T.V.I. şi l.M., astfel încât reclamantele nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă.
La 23 mai 2008 S.M.E., l.M. şi T.V.I. au formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei Primăria Municipiului Ploieşti prin primar arătând că, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate, ci s-au prevalat de Decretul nr. 92/1950, în ale cărui anexe figurează autorul lor, al intervenintelor,G.G.A., acesta fiind proprietarul de drept al imobilului din Ploieşti, ci nu autorul reclamantelor G.A., zis D., reclamantele folosindu-se de coincidenta de nume a autorilor, inducând astfel în eroare instanţa de judecată privind pretinsul lor drept de proprietate.
S-a solicitat prin cererea de intervenţie a se constata că, în mod legal Primăria Municipiului Ploieşti, prin primar a respins notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001, reţinându-se corect că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, admiterea cererii de intervenţie şi admiterea recursului declarat de pârât, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se lămuri calitatea procesuală activă.
Prin încheierea din 28 octombrie 2008, instanţa supremă a admis în principiu cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtei Primăria Municipiului Ploieşti prin primar.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed, comune celor privind admiterea cererii de intervenţie formulată de S.M.E., l.M. şi T.V.I., în interesul recurentei.
În raport de cele reţinute este de observat că reclamantele nu şi-au dovedit legitimarea procesuală activă, în prezenta cauză, susţinerile acestora cu privire la calitatea de proprietare fiind contrazise de intervenientele S.M.E., l.M. şi T.V.I., care afirmă că ele sunt moştenitoarele autorului G.G.A., de profesie meşteşugar - croitor, soţul proprietarei G.A.E., cea care a dobândit dreptul de proprietare asupra imobilului în litigiu, reclamantele nefăcând dovada acestui drept real.
S-a susţinut de către interveniente că, folosindu-se de coincidenţa de nume, reclamantele nu au dovedit că sunt moştenitoarele proprietarului imobilului, care a aparţinut, în realitate, bunicilor intervenientelor, G.E. şi G.G.A.
Deşi prin sentinţa civilă nr. 282 din 1998 s-a admis cererea de retrocedare a autoarei contestatoarelor, D.M. şi s-a restituit în natură imobilul - teren în suprafaţă de 335 mp, ce face obiectul dispoziţiei nr. 8018/2005, în recurs s-a stabilit cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 1036 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Prahova (fila 154 dosar recurs), constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 16 iunie 2000, emis în favoarea autoarei reclamantelor, D.M., situaţie vădit contrară celei iniţial stabilite.
Ca atare, prin Decizia nr. 1036/2009 s-a reţinut că nu există dovezi care să ateste preluarea de către stat a imobilului, de la autorul G.A., decedat, şi că acesta a figurat înscris cu imobilul în litigiu, nefiind depus vreun titlu de proprietate.
Susţinerile contradictorii ale reclamantelor şi intervenientelor trebuie reanalizate de instanţa de trimitere, faţă de actul nou depus la dosar,în recurs, respectiv Decizia nr. 1036 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova (filele 154 - 157 dosar), care nu a fost avută în vedere la stabilirea raportului juridic dedus judecăţii în fond şi în apel, astfel că instanţa de trimitere va avea de cercetat şi analizat calitatea procesuală şi dreptul de proprietate în funcţie şi de această hotărâre judecătorească.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va elucida şi lămuri cine este proprietarul imobilului şi va solicita părţilor, în virtutea rolului activ, consfinţit de prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. să depună anexa la decretul de naţionalizare, pentru a se stabili fără dubiu dacă G.A. figurează sau nu înscris ca proprietar la data preluării imobilului, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Deşi la fila 131 dosar recurs,în conţinutul adresei din 19 noiembrie 1999 emisă de Primăria Municipiului Ploieşti - Direcţia de Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi cadastru s-a reţinut că,în ceea ce priveşte imobilul situat în Ploiești, figurează înscris la rubrica proprietar G.A., pentru a se stabili fără echivoc dacă G.A. este aceeaşi persoană prezumată a fi proprietarul imobilului naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, instanţa apreciază necesar în completarea probatoriilor ce vor fi administrate de instanţa de trimitere, depunerea anexei la Decretul de naţionalizare pentru a se verifica autorul proprietar al imobilului.
De asemenea vor fi depuse înscrisuri care să ateste calitatea de succesori cu privire la persoanele ce se pretind a fi moştenitoarele dreptului de proprietate, în raport de stabilirea persoanei care a stăpânit imobilul cu acest titlu, la data preluării de către stat.
În rejudecare, instanţa de trimitere va analiza şi dacă coexistă o dublă despăgubire dată prin hotărârea judecătorească în favoarea contestatoarelor, precum şi prin dispoziţia din 2 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Ploieşti, prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul construcţie imposibil de restituit în natură, către interveniente.
În concluzie, Înalta Curte va face aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ. şi va admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploieşti prin primar şi cererea de intervenţie formulată în interesul recurentei,va casa decizia Curţii de Apel Ploieşti şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe, pentru considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploieşti prin primar şi cererea de intervenţie formulată în interesul acesteia, de intervenientele S.M.E., l.M. şi T.V.I.
Casează Decizia nr. 430 din 19 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 758/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4409/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
