ICCJ. Decizia nr. 805/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 805/2010
Dosar nr. 8075/105/2007
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 07 decembrie 2007, reclamanul I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, modificarea Hotărârii din 16 noiembrie 2007 emisă de intimată, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate în urma exproprierii terenului proprietatea sa în suprafaţă de 1276,137 mp situat în comuna Bărcăneşti.
În motivarea cererii, reclamantul a criticat cuantumul despăgubirii dispus a fi acordate prin hotărârea menţionată, în sumă de 16.082,01 lei, ce nu corespunde valorii reale a terenului supus exproprierii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa nr. 2616 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului şi a modificat hotărârea din 16 noiembrie 2007 emisă de pârâtă în sensul majorării cuantumului despăgubirii propus a fi acordate reclamantului, de la 16.082,01 lei la 82.948,91 lei, la plata căreia a fost obligat pârâtul, reprezentând contravaloarea terenului expropriat de 1.276,137 mp, situat în comuna Bărcăneşti, proprietatea reclamantului.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că lucrarea de expertiză efectuată în cauză de ing. B.N., întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, a atestat că valoarea reală de circulaţie a terenului supus exproprierii este de 82.948,91 lei, valoare determinată în raport de criteriile legale stipulate în actele normative (amplasament, valoare economică în prezent şi în viitor, preţul pieţei, etc.) şi nu astfel cum a procedat pârâta, prin indicarea unor texte de lege fără corespondent în ce priveşte modalitatea evaluării bunului şi în lipsa unor dovezi care să ateste/susţină pretinsele criterii respectate cu ocazia emiterii hotărârii atacate.
Apelul declarat de pârâtă împotriva susmenţionatei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 135 din 29 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 36.744,69 lei, restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.
Instanţa de apel a reţinut, după administrarea expertizei tehnice în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, că despăgubirea cuvenită reclamantului, determinată în conformitate cu prescripţiile normei enunţate, se impune a fi stabilită la un preţ de 9,30 euro/mp, evaluare consemnată în concluzia comună a experţilor C.C. (desemnat de instanţă) şi L.D. (desemnată de expropriat). Nu a fost însuşită opinia exprimată de ing. M.I. (desemnat de expropriator) care a determinat cuantumul despăgubirii prin raportare la suma de 12 lei/mp, mai puţin decât despăgubirea oferită prin hotărârea contestată în cauză. Din suma rezultată cu titlu de despăgubire în cuantum de 52.826,70 lei, a fost scăzută suma de 26.082,01 lei consemnată de către pârâtă pe numele reclamantului (conform borderoului depus la filele 76-81 dosar apel).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părţile, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, dezvoltând motivele de recurs încadrate în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că preţul real al bunului expropriat este mult mai mare decât cel stabilit prin expertiza de evaluare.
A arătat că valoarea de întrebuinţare a terenului ce i-a rămas în proprietate în urma exproprierii, datorită impedimentelor de utilizare normală generate de construirea autostrăzii, este mult redusă, aspect omis de instanţă şi care trebuie avut în vedere la determinarea cuantumului despăgubirii constituindu-se în componentă a determinării prejudiciului produs prin expropriere.
Greşit au fost însuşite concluziile expertizei efectuate în apel prin raportare la un nivel a valorii bunului la momentul efectuării lucrării şi nu la valoarea de piaţă a bunului de la momentul întocmirii primei lucrări de specialitate, împrejurare ce nu s-a datorat culpei sale şi care nu-i poate crea o situaţie defavorabilă.
Pârâta a susţinut, în dezvoltarea motivului de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât textul menţionat are în vedere preţul de tranzacţionare al bunurilor supuse exproprierii, menţionat în acte de vânzare-cumpărare şi nicidecum „preţul de ofertare” postat pe diverse pagini de internet sau ziare din judeţ.
Aceste preţuri trebuie luate în considerare la data la care bunul a intrat în proprietatea statului, respectiv data la care a fost consemnată suma stabilită ca despăgubire.
Au fost greşit aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţii de autostrăzi şi drumuri naţionale, întrucât instanţa de apel a omis să precizeze că din suma totală stabilită ca despăgubire urmează a fi scăzută suma de 16.082,01 lei, consemnată pe numele reclamantului.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La evaluarea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa nu ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea (…)”.
Textul legal enunţat stabileşte atât criteriile de determinare a despăgubirii compusă din valoarea reală a bunului şi prejudiciul cauzat expropriatului, cât şi momentul (data de referinţă în raport cu care se determină cuantumul despăgubirii, care este „data întocmirii raportului de expertiză” întocmit în conformitate cu prescripţiile art. 25 din Lege, aceasta fiind proba şi modalitatea sa de administrare admisă de textul ce o reglementează).
În cauză, experţii în opinie majoritară au determinat cuantumul despăgubirii prin raportare la criteriile enunţate de textul citat, stabilind că valoarea reală/valoarea de piaţă a bunului este de 9,30 euro/mp, la data efectuării expertizei şi au conchis că valoarea despăgubirii în care se include şi prejudiciul individual suferit de expropriat, potrivit formulei de calcul de „estimare a valorii despăgubirii totale” este de 52.826,70 lei, despăgubire ce se constată a fi legal reţinută de instanţa de apel.
De menţionat că, potrivit constatărilor aceleiaşi lucrări (fila 67 dosar apel) experţii evaluatori au avut în vedere atât situaţia terenului (analiza de piaţă) rămas în proprietatea reclamantului după expropriere, consecinţe asupra diminuării valorii sale prin realizarea scopului exproprierii, transpus în indicativul prejudiciu individual, dar şi valoarea despăgubirilor acordate de acelaşi expropriator pentru un teren învecinat celui litigios cu suprafaţa aproximativ egală şi pentru care, la data expertizei, s-a oferit un preţ de 23,3034 euro/mp, aspect ce rezultă de altfel şi din borderoul de plată a despăgubirilor pentru terenuri expropriate în zona Bărcăneşti, aceeaşi în care se află bunul în litigiu.
Nu se poate susţine cu temei, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte o situaţie de fapt contrară, că sintagma „preţul cu care se vând” din textul art. 26 alin. (2) din Lege se verifică exclusiv preţul inserat în contractul de vânzare-cumpărare (critică exclusiv formală, nesusţinută de probe) şi nu valoarea de circulaţie a bunului, unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile în accepţiunea legii generale în materie, dar şi a normelor constituţionale (art. 44 din Constituţie).
Corect nu au fost primite criteriile de evaluare şi, prin consecinţă, concluzia expertului M.I., propus de expropriator, întrucât aceasta a reţinut drept criteriu de determinare a cuantumului despăgubirii preţul de vânzare a terenurilor din zona Bărcăneşti inserate în acte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007, 2008, deci în afara datei de referinţă stipulate de textul legii şi enunţat (data efectuării lucrării) şi fără indicarea amplasamentelor acestor terenuri în raport de cel litigios, pentru a se putea verifica compatibilitatea sumelor/preţurilor indicate în aceste înscrisuri (de altfel neindicate şi nedepuse, ci indicate generic) cu cel al bunului în litigiu.
Nu poate fi primită nici critica privind nededucerea despăgubirii acordate de expropriator din cea reţinută de instanţă, întrucât atât din considerente cât şi dispozitiv rezultă cu evidenţă respectarea cerinţei legale invocate în recurs, ceea ce face ca critica astfel formulată să apară nu numai nefondată, dar şi formală şi în afara dispoziţiilor hotărârii atacate.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile deduse judecăţii vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.C. şi de pârâtul Statul Român prin SC C.A.D.N. SA împotriva Deciziei nr. 135 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 809/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
