ICCJ. Decizia nr. 827/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 827/2010
Dosar nr. 645/36/2001
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantele C.T., I.M., P.I.M. şi T.R. au chemat În judecată pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi R.A. Locato şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-i oblige pe pârâţi să lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie imobilul compus din teren şi construcţie, situat în, sector 2, Bucureşti.
În motivarea cererii s-a arătat că numitul C.J., unchiul reclamantelor, a fost proprietarul imobilului dobândit în baza contractului de vânzarecumpărare din 4 martie 1938 încheiat cu C.M., imobil format din teren în suprafaţă de 11.272 mp şi două construcţii. Contractul de vânzare-cumpărare a fost transcris sub nr. 4017/1938 şi înscris în C.F. sub nr. 26052/1940. Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia 43, deşi proprietarul era exceptat de la aplicarea prevederilor decretului.
Reclamantele au arătat că unchiul lor a decedat la data de 26 iulie 1986 şi că sunt singurele moştenitoare ale defunctului.
Prin încheierea de la data de 14 martie 2001, cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.
La data de 4 decembrie 2007, reclamantele C.T. şi I.M. şi-au precizat cererea de chemare În judecată, chemându-i în instanţă, în calitate de pârâţi şi pe J.K. şi M.H., D.A.R. şi B.N. şi SC. I.M.S.A. SA.
Prin cererea precizatoare, reclamantele au arătat că revendică de la numiţii J.K. şi M.H. suprafaţa de 3.483,23 mp situată în, sector 2, de la numiţii D.A.R. şi B.N. suprafaţa de 3.333,76 mp situată în, sector 2 şi de la SC I.M.S.A. SA suprafaţa de 1.429,69 mp situată în, sector 2.
În motivarea cererii precizatoare reclamantele au susţinut că prin Dispoziţia Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 6158 din 11 iulie 2006, li s-a restituit în natură suprafaţa de 2.214,08 mp teren, iar prin Dispoziţiile nr. 6159 şi nr. 6160 li s-au acordat măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1.429,69 mp, respectiv a fost declinată soluţionarea cererii către M.C.C.
Suprafeţele de teren indicate în cererea precizatoare au ajuns, în urma unor înstrăinări succesive, în proprietatea pârâţilor indicaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1861 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a fost respinsă cererea reclamantelor ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada că numita T.C., soţia defunctului C.J., a fost moştenită de către acesta din urmă, după cum nu au făcut nici dovada decesului celei dintâi.
Instanţa a apreciat că reclamantele au făcut dovada identităţii dintre autorul lor şi fostul proprietar al imobilului, numitul C.J., prin depunerea certificatului de moştenitor şi a declaraţiei de notorietate, însă nu au făcut dovada faptului că autorul lor, a moştenit şi cota soţiei sale pentru a putea revendica întreg imobilul.
Prin urmare, tribunalul a considerat că reclamantele pot revendica numai cota din imobil ce a aparţinut defunctului C.J.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele C.T. şi I.M.
Pe parcursul judecării cauzei în apel, s-a depus la dosar certificatul de moştenitor nr. 5/9 ianuarie 2009 prin care se dovedeşte că J.C. a fost moştenitorul soţiei sale predecedate, B.F.C., căsătorită C., cunoscută şi sub numele de B.T.C.
Prin Decizia civilă nr. 412 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi C.T. şi I.M. împotriva sentinţei civile nr. 1861 din 16 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a fost justificată de faptul că reclamantele nu au dovedit că sunt moştenitoarele numitei T.C. care deţinea, la momentul preluării imobilului de către stat, o cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Din certificatul de moştenitor din 9 ianuarie 2009, depus în faza de judecată a apelului, rezultă că C.J., autorul reclamantelor, este unicul moştenitor al numitei B.F.C., zisă şi B.T.C., decedată.
Curtea de Apel a reţinut că, printr-un înscris nou, depus în instanţa de apel, s-a făcut dovada calităţii procesuale active în sensul că reclamantele au venit inclusiv la moştenirea defunctei T.C. prin intermediul defunctului C.J., astfel cum rezultă din certificatele de moştenitor din 3 octombrie 2000 şi din data 9 ianuarie 2009.
Instanţa de apel a concluzionat că, faţă de cele arătate, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active nu mai poate fi reţinută.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au decarat şi motivat recurs pârâţii J.K., M.H., D.A.R. şi B.N.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii susţin că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală deoarece înscrisurile noi depuse în faza procesuală a apelului nu sunt suficiente pentru a face dovada calităţii procesuale active a reclamantelor.
Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate, pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu a fost dobândit, în indiviziune, prin contractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 1938, de T.C. şi J.C.
Nu s-a contestat, de asemenea, că reclamantele sunt moştenitoarele defunctului, J.C., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor din 03 octombrie 2000.
Ceea ce a fundamentat soluţia primei instanţe, de respingere a cererii formulate de reclamante pentru lipsa calităţii procesuale active, a fost faptul că, în primul ciclu procesual, acestea nu au putut proba şi împrejurarea că sunt moştenitoarele celuilalt coproprietar al imobilului, T.C.
Pe parcursul judecării apelului, a fost depus la dosar certificatul de moştenitor din 09 ianuarie 2009 emis în urma decesului defunctei B.F.C., zisă şi B.T.C., din care rezultă că întreaga masă succesorală rămasă în urma decesului acesteia, i-a revenit soţului său, C.J.
Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
Prin certificatul de moştenitor din 09 ianuarie 2009, reclamantele au probat că autorul lor, J.C., a fost unicul moştenitor al soţiei sale predecedate, T.C. Pe cale de retransmitere succesorală, succesiunea dobândită de defunctul J.C. în urma decesului soţiei sale, a fost transmisă moştenitorilor săi, reclamantele din prezentul litigiu (calitatea reclamantelor de succesori ai defunctului J.C. a fost constatată prin certificatul de moştenitor din 03 octombrie 2000).
În consecinţă, pe calea moştenirii directe în cazul cotei de ½ care a aparţinut defunctului J.C. din dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu şi pe calea moştenirii prin retransmitere succesorală, pentru cota ce a aparţinut coproprietarei T.C., reclamantele au dobândit calitate procesuală activă în cauză, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de apel.
Deşi în cuprinsul motivelor de recurs formulate de pârâţii J.K. şi M.H. sunt indicate şi prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise acestui caz de modificare a hotărârii.
Simpla menţionare prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte apreciază că nu este legal investită cu exercitarea controlului judiciar din perspectiva acestui motiv de recurs.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii D.A.R., B.N., J.K., M.H. împotriva Deciziei nr. 412 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 814/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 836/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
