ICCJ. Decizia nr. 836/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 836/2010
Dosar nr. 5159/62/2008
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 24 iulie 2008, contestatorul G.H. chemat în judecată Municipiul Codlea şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze dispoziţia din 02 iulie 2008 emisă de intimat, să îl oblige să emită o nouă dispoziţie de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Codlea, înscris în C.F. Codlea, compus din casă şi anexe gospodăreşti sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate de la data pronunţării sentinţei şi până la data la care îi va fi comunicată noua dispoziţie şi să îl oblige pe intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate proces.
Prin sentinţa civilă nr. 326/2008, Tribunalul Braşov a respins ca fiind rămasă fără obiect contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/200, de contestatorul G.H. şi a obligat intimatul la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Braşov, devenită irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate împotriva sa, a fost admisă contestaţia pe care contestatorul G.H. a formulat-o, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimata Instituţia Prefectului Judeţului Braşov şi, în consecinţă, a fost anulată înştiinţarea din 04 iunie 2002 şi a fost obligată intimata să emită o decizie prin care să acorde contestatorului despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul Codlea.
În executarea obligaţiilor ce au fost stabilite prin hotărârea judecătorească menţionată, Instituţia Prefectului Braşov a înaintat notificarea formulată de contestator, spre competentă soluţionare, Municipiului Codlea.
Intimatul Municipiul Codlea a soluţionat această notificare prin dispoziţia din 05 iunie 2007, în sensul că a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F. Codlea, compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 700 mp, iar, pentru imobilele înscrise în C.F. Codlea, a stabilit că A.V.A.S. trebuie să acorde contestatorului măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Contestatorul a promovat împotriva acestei dispoziţii calea de atac a contestaţiei, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov, devenită definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea împotriva sa a căilor de atac reglementate de lege, a fost admisă în parte contestaţia astfel formulată, cu consecinţa anulării în parte a dispoziţiei atacate şi obligării intimatului la emitere unei noi dispoziţii, prin care să acorde contestatorului despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F. Codlea.
În temeiul acestei hotărâri judecătoreşti, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal, dispoziţia din 02 iulie 2008, prin care, pentru imobilul din litigiu, a propus acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior, respectiv, la data de 01 octombrie 2008, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal, dispoziţia din 01 octombrie 2008, prin care a stabilit că măsurile reparatorii de care contestatorul poate beneficia pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F. Codlea, sunt despăgubirile băneşti, potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. 535/2007 a Tribunalului Braşov.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că dispoziţia din 02 iulie 2008, emisă de intimat şi contestată în prezentul litigiu, a fost modificată în sensul solicitat de contestator, prin dispoziţia din 01 octombrie 2008, şi a respins contestaţia ca fiind rămasă fără obiect.
În temeiul art. 247 C. proc. civ., instanţa a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că acestuia îi revine culpa procesuală întrucât litigiul a fost declanşat din vina acestei părţi care nu a dus la îndeplinire obligaţiile stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov decât pe parcursul desfăşurării prezentului proces.
Împotriva acestei decizii, a declarat apel intimatul, iar prin Decizia civilă nr. 6/Ap din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut sub aspectul criticilor formulate în calea de atac promovată şi care au vizat aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. de către prima instanţă că, faţă de îndeplinirea vicioasă a dispoziţiilor sentinţei civile 535 din 29 noiembrie 2007 de către apelant, care l-a determinat pe contestator să formuleze o nouă contestaţie şi să avanseze cheltuieli de judecată, se poate reţine culpa procesuală a intimatului, aşa cum a considerat şi instanţa de fond.
S-a apreciat că dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece, deşi intimata a recunoscut pretenţiile contestatorului înainte de prima zi de înfăţişare şi nu a fost pusă în întârziere, acest lucru nu era necesar deoarece se afla de drept în întârziere, încă de la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 535 din 29 noiembrie 2007 care îi impunea obligaţia de a emite o nouă dispoziţie prin care să acorde despăgubiri băneşti contestatorului pentru imobilul în cauză.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, a declarat şi motivat recurs U.A.T. Municipiul Codlea.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel a reţinut în mod eronat culpa procesuală a pârâtului, deoarece, până la primul termen de judecată a fost emisă a nouă dispoziţie, în sensul celor solicitate de contestator, iar pârâtul nu a fost pus în întârziere, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 274 C. proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii. În înţelesul art. 274 C. proc. civ., există o culpă procesuală a pârâtului care atrage obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care îşi execută obligaţia pe parcursul procesului, cu consecinţa respingerii cererii reclamantului ca rămasă fără obiect. În această ipoteză, chiar dacă reclamantului i s-a respins cererea, el nu este în cuplă procesuală, întrucât declanşarea litigiului a fost determinată de atitudinea pârâtului care nu şi-a executat la timp obligaţiile.
Prin excepţie de la regula instituită prin art. 274 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Aşa cum în mod corect a apreciat instanţa de apel, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, neputând determina respingerea cererii reclamantului, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ., de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Contestaţia care a investit instanţa în prezentul litigiu a avut ca obiect anularea dispoziţiei din 02 iulie 2008 prin care contestatorului îi erau acordate măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Această dispoziţie a fost emisă, aşa cum rezultă din preambulul său, în urma pronunţării sentinţei civile nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov, prin care intimatul a fost obligat la emiterea unei dispoziţii, prin care să acorde contestatorului despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F. Codlea.
Neconcordanţa între natura măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească şi cele acordate prin dispoziţia emisă de intimat a determinat promovarea de către reclamant a unei noi contestaţii, prin care acesta a solicitat anularea dispoziţiei astfel emise şi emiterea uneia noi care să respecte conţinutul hotărârii judecătoreşti.
Faptul că ulterior sesizării instanţei, intimatul emite dispoziţia din 01 octombrie 2008 prin care se acordă contestatorului drepturile băneşti ce-i fuseseră recunoscute prin sentinţa civilă nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov, nu înlătură culpa sa procesuală şi aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Chiar dacă emiterea acestei din urmă dispoziţii a fost făcută înainte de prima zi de înfăţişare şi chiar dacă intimatul nu a fost pus în întârziere, în cauză nu devin aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. privind punerea în întârziere sunt aplicabile în cazul acelor litigii ce au ca obiect obligaţii contractuale susceptibile de procedura punerii în întârziere.
Or, emiterea dispoziţiei de acordare a drepturilor băneşti cuvenite contestatorului era o obligaţie stabilită în sarcina intimatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât manifestarea de voinţă a reclamantului sub forma punerii în întârziere, prin care să pretindă executarea acestei obligaţii, nu se mai justifica.
Prin pasivitatea de care a dat dovadă, neexecutând la timp în forma stabilită de instanţa de judecată obligaţia ce-i revenea, recurentul a determinat declanşarea prezentului litigiu, culpa sa procesuală născând dreptul reclamantului de a solicita plata cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Codlea împotriva Deciziei nr. 6/Ap din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 842/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
