ICCJ. Decizia nr. 828/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 828/2010
Dosar nr. 2056/85/20077
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanţii B.V. prin mandatar B.C. şi B.C. au chemat în judecată S.R. prin C.N.A.D.N.R. şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să dispună anularea hotărârilor nr. 2 din 12 octombrie 2006 şi nr. 21 din 2 mai 2007emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Şelimbăr judeţul Sibiu.
- să dispună exproprierea întregii suprafeţe de teren afectată de lucrări şi anume 1073 mp din parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/2002;
- să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii sunt proprietarii unei suprafeţe de 6000 mp teren arabil din care, pentru o suprafaţă de 523 mp, s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică. Varianta de ocolire traversează proprietatea reclamanţilor şi o fărâmiţează în trei loturi care nu mai pot fi utilizate.
Prin sentinţa civilă nr. 434 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi, în consecinţă, a anulat hotărârile nr. 2 din 12 octombrie 2006 şi nr. 21 din 2 mai 2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Şelimbăr judeţul Sibiu, a dispus exproprierea unei suprafeţe de 1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 şi A238/2/3 din terenul de 6000 mp ce formează parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/15 mai 2002 emis pe numele reclamantei B.V.
A obligat pârâtul la despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro, echivalentul în lei la cursul din ziua plăţii, şi la 2800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul B.C.
În considerentele sentinţei, Tribunalul a reţinut că reclamanta B.V. care este titulara titlului de proprietate nr. 1410/5/2002 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu, a donat aceste terenuri reclamantului B.C.
În vederea executării lucrărilor la variata ocolitoare a municipiului Sibiu, tronson 1 şi tronson 2, s-a impus exproprierea unei suprafeţe de 873 mp din terenul de 6000 mp ce formează parcela nr. 238/2 situată în extravilanul comunei Şelimbăr judeţul Sibiu. Expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor prin hotărârea nr. 2 din 12 octombrie 2006 la suma de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.), iar prin hotărârea nr. 21 din 2 mai 2007 la suma de 11.085 lei, reclamanţii nefiind de acord cu aceste sume.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză, prin care s-a stabilit că suprafeţele de teren proiectate, conform planurilor, a fi expropriate sunt cele cu nr. cad. noi A 238/2/2 de 523 mp şi A238/2/3 de 350 mp, însă nici porţiunea de teren cu nr. cad. nou A 238/2/1 în suprafaţă de 199,41 mp nu mai poate fi folosită, aşa încât s-a propus exproprierea tuturor celor trei parcele în suprafaţă totală de 1073 mp.
Faţă de valoarea de 27,46 euro/mp stabilită de experţi, în temeiul art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la C.E.D.O., prima instanţă a admis acţiunea, a anulat hotărârile nr. 2 din 12 octombrie 2006 şi nr. 21 din 2 mai 2007, a dispus exproprierea unei suprafeţe de 1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 şi A 238/2/3 şi obligat pârâtul la despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro echivalentul în lei la cursul din ziua plăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B.V. şi B.C. şi pârâta C.N.A.D.N.R.
Prin decizia civilă nr. 106/ A din 28 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate împotriva sentinţei civile 434/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi, a anulat hotărârea nr. 2 din 12 octombrie 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă P. Şelimbăr şi a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat la valoarea de 36,6 euro/mp (echivalentul în lei de la data plăţii).
Au fost menţinute dispoziţiile referitoare la expropriere şi la hotărârea 21/2007 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În faza de judecată a apelului, a fost efectuat un nou raport de expertiză de evaluare a terenurilor, care a stabilit o valoare a suprafeţei de 1073,35 mp de 165.000 lei, respectiv de 36,6 euro/mp, prin metoda comparaţiei, bazată pe analiza pieţei în domeniu.
Prin hotărârea nr. 2/2006 Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Şelimbăr s-a dispus exproprierea parcelei cu nr. cadastral 238/2/2 în suprafaţă de 523,35 mp, urmând ca despăgubirea în cuantum de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.) să fie consemnată în 5 zile la CEC SA Sibiu. La data consemnării despăgubirilor opera de drept şi transferul dreptului de proprietate.
Prin hotărârea nr. 21/2007 a aceleiaşi comisii, s-a dispus exproprierea parcelei cu nr. 238/2/3 şi nr. cadastral 3973/3 în suprafaţă de 350 mp teren arabil. Despăgubirea stabilită, de 11085 lei, urma a fi consemnată în 5 zile la CEC SA Agenţia Şelimbăr. Transferul dreptului de proprietate s-a stabilit că operează de drept, odată cu consemnarea despăgubirilor.
Nefiind contestată suprafaţa de teren care s-a dispus a fi expropriată, instanţa a menţinut dispoziţiile din sentinţa atacată sub acest aspect. De asemenea, a menţinut hotărârea nr. 21/2007 emisă de Comisia de aplicarea a Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria Şelimbăr, necontestată în apel de nici una din părţi.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, la calculul valorii despăgubirii se are în vedere valoarea reală a imobilului, calculată ţinând seama de preţul de piaţă, fără ca despăgubirile stabilite să fie mai mici decât oferta expropriatorului sau mai mari decât cererea proprietarului.
Faţă de concluziile raportului de expertiză care a stabilit o valoare de piaţă a terenului în litigiu de 36,6 euro/mp, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa atacată sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Apelul pârâtei a fost admis doar în ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate prin hotărârea 2/2006, instanţa anulând hotărârea sub acest aspect şi acordând despăgubiri la valoarea stabilită prin expertiză.
Motivul de apel al pârâtei vizând deducerea din despăgubirile acordate a celor care au fost consemnate a fost respins de instanţa de apel cu motivarea că o astfel de operaţiune ţine faza de executare a hotărârii judecătoreşti.
Printr-o cerere înregistrată ulterior, la aceeaşi instanţă, la data de 30 iunie 2009, reclamanţii B.C. şi B.V. au solicitat lămuriri cu privire la întinderea şi aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 106/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin încheierea civilă nr. 18/ A/CC din 27 iulie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei civile 106/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Soluţionând cererea cu care a fost investită, instanţa de apel a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 434/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii B.V. şi B.C. şi, în consecinţă, au fost anulate hotărârile nr. 2/2006 şi nr. 21/2007 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 şi s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 1073 mp din terenul în suprafaţă de 6000 mp înscris în titlul de proprietate 1410/5 din 15 mai 2002 emis pe numele reclamantei. A fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri pentru terenul expropriat în sumă de 27,46 euro/mp echivalentul în lei la cursul din ziua plăţii.
În apel a fost schimbată sentinţa atacată în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi anulată doar hotărârea nr. 2/2006; a fost modificat cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamanţilor la suma de 36,6 euro/mp, fiind menţinute dispoziţiile referitoare la expropriere, deci la suprafaţa expropriată, care a rămas de 1073 mp.
A fost menţinută şi hotărârea nr. 21/2007, instanţa de apel apreciind, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, că această hotărâre nu a fost criticată de nici una din părţi, aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei. În mod clar, s-a arătat în considerentele deciziei, că se va anula doar hotărârea nr. 2/2006 şi doar în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor.
Împotriva deciziei nr. 106/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât reclamanţii B.V. şi B.C., cât şi C.N.A.D.N.R., în reprezentarea S.R.
1. Prin recursul declarat, reclamanţii formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea este criticabilă prin prisma dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional C.E.D.O. şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se face după o dreaptă si prealabilă despăgubire.
Se arată că hotărârea este nelegală pentru că a fost pronunţată cu încălcarea art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 şi art. 27 din acelaşi act normativ.
Recurenţii susţin că instanţa a avut în vedere concluziile finale din expertiză şi a făcut abstracţie de adeverinţele depuse la dosar, în care se precizează că valoarea de piaţă a terenurilor din zonă este de 45-50 euro/mp, de 50-52 euro/mp, respectiv de 55 euro/mp.
Se mai arată că instanţa a ignorat concluziile experţilor din primul raport de expertiză şi adresa nr. 1689/26 august 2004 a C.N.A.D.N.R. în care se precizează că parcela 238/2, proprietatea reclamanţilor este mai valoroasă datorită poziţionării acesteia la nod rutier şi oferă 16 DOLARI S.U.A./mp, adică cu aproximativ 60 % mai mult decât pentru celelalte parcele.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate şi majorarea despăgubirilor acordate de la suma de 36,6 euro/mp la o sumă între 45-55 euro/mp.
2. Pârâta C.N.A.D.N.R. critică decizia instanţei de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Decizia atacată este nelegală pentru că menţine hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3. Această suprafaţă a fost deja expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată la CEC pe numele intimatului B.C.
Se impune, astfel, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se scădea din suma stabilită drept despăgubire, suma care este deja consemnată şi pusă la dispoziţia expropriatului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
1. Recurenţii susţin încălcarea, prin decizia recurată, a prevederilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de apel.
Criticile nu sunt fondate.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanţa are obligaţia de a compara rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Aceste prevederi legale nu au fost greşit interpretate sau aplicate de instanţa de apel.
Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului (şi pe care reclamanţii nu l-au contestat prin formularea de obiecţiuni), comisia de experţi tehnici stabilită de instanţă în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, a aplicat metoda comparaţiei care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piaţa imobiliară.
În consecinţă, rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însuşit de instanţă, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere preţurile practicate pe piaţa liberă a terenurilor din zone similare cu cea supusă exproprierii.
Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, iar susţinerea că instanţa de apel ar fi ignorat conţinutul unor înscrisuri şi al unui raport de expertiză anterior din care rezultă o altă valoare a tranzacţiilor efectuate pe piaţa imobiliară, nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci se constituie în obiecţiuni la adresa raportului de expertiză-probă administrată de instanţa de apel. Însă, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce ţin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanţei de recurs să cenzureze modul în care instanţa de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Pe de altă parte, respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, implică satisfacerea exigenţelor art. 1 din Protocolul adiţional C.E.D.O. şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanţa a aplicat şi respectat aceste criterii, hotărârea astfel pronunţată nu poate reprezenta o încălcare a normei naţionale sau a celei europene.
2. Pârâta C.N.A.D.N.R. susţine nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul despăgubirilor acordate pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3 cu motivarea că această suprafaţă a fost deja expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată la CEC pe numele intimatului B.C.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, aspectul menţionat vizează faza de executare a deciziei pronunţate de instanţa de apel, neinfluenţând legalitatea deciziei recurate.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii B.V. şi B.C. şi de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 106/ A din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
