ICCJ. Decizia nr. 894/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 894/2010
Dosar nr. 145/43/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 14 septembrie 2001, reclamanţii T.A., S.C., B.S., B.M. şi B.M. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Reghin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună restituirea în natură a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificările comunicate pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc R.S., în Dosarele execuţionale nr. 11, 12, 13 din 13 mai 2001.
Într-un prim ciclu procesual, finalizat prin Decizia nr. 2183 din 26 martie 2003 a Înaltei Curţie de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost trimisă spre rejudecare cu motivarea că instanţele nu s-au preocupat de identiifcarea terenului la momentul deposedării şi nici de situaţia juridică a terenului prin individualizarea acestuia printre terenurile deţinute de pârâtă.
În fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 139 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Mureş a admis contestaţia formulată de reclamanţii T.A., decedat, şi continuată de moştenitorii T.I. şi T.R., B.S., decedat, şi continuată de moştenitorii B.M., P.M. şi M.A., B.M., B.M., S.C.M., reprezentaţi prin mandatar T.R., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Reghim şi a obligat pârâta la restituirea în natură, în favoarea reclamanţilor, a terenului în suprafaţă de 7.299 mp, înscris în prezent în C.F. Suseni.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că imobilul în discuţie a fost preluat de la autorul reclamanţilor, de către Statul Român, fără titlu şi fără plata vreunei despăgubiri, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei, în baza H.G. nr. 834/1991, viza terenul necesar desfăşurării activităţii societăţii comerciale beneficiare, pârâta în prezenta cauză, iar în prezent terenul este dezafectat şi SC C. SA şi-a încetat activitatea în aceste puncte de lucru.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel, în termen legal, pârâta SC C. SA Reghin, învederând instanţei împrejurarea că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991 şi că, astfel, aceştia tind să beneficieze de măsuri reparatorii atât în temeiul Legii nr. 18/1991, cât şi în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 este valabil, apelanta plătind contravaloarea terenurilor care au făcut obiectul privatizării.
Prin Decizia civilă nr. 39/ A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Reghin.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel, verificând susţinerile pârâtei şi examinând documentele ce însoţesc titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, a constatat că au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 acele terenuri care au aparţinut antecesorilor reclamanţilor şi care, la data apariţiei acestei legi, nu erau afectate de activitatea pârâtei. Obiectul prezentei acţiuni are în vedere doar terenul situat în perimetrul societăţii comerciale pârâte, teren care, la momentul apariţiei Legii nr. 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei societăţi comerciale de stat la acea dată.
În întâmpinare reclamanţii, prin mandatar, au arătat că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenuri intravilane aferente construcţiilor. Aceste susţineri s-au dovedit a fi neîntemeiate întrucât, potrivit titlurilor de proprietate aflate la dosar, reconstituirea s-a făcut atât pentru teren intravilan, cât şi extravilan, în funcţie de întinderea dreptului fiecărui reclamant sau moştenitor. Aceste aspecte nu au avut însă relevanţă în soluţionarea prezentei cauze întrucât terenul deţinut de societatea comercială pârâtă nu se afla în patrimoniul fostului C.A.P. la data apariţiei Legii nr. 18/1991.
Nu în ultimul rând, instanţa de apel a subliniat că apelanta avea dreptul, dar şi obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., să dovedească aspectele relevante prin memoriul de apel în măsura în care era în posesia altor înscrisuri decât cele solicitate de instanţă în conformitate cu art. 129 C. proc. civ.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă SC C. SA Reghin, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că instanţa de apel, în mod greşit a respins apelul, deoarece acest teren nu poate fi restituit în natură foştilor proprietari căci a fost atribuit legal altei persoane, deci societăţii recurente, ca persoană juridică, iar legea nu distinge între persoanele fizice şi cele juridice, astfel încât proprietatea acestor terenuri a fost dobândită prin efectul Legii nr. 15/1990 si H.G. nr. 834/1991. Art. 20 din Legea nr. 15/1990 menţionează că bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, în temeiul acestui text fiind adoptată H.G. nr. 834/1991 care prevede că, pentru terenurile deţinute în patrimoniu, se dobândeşte dreptul de proprietate de către societăţile de stat care îl deţin.
De asemenea, consideră că sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter de excepţie ale art. 11 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora "Terenurile revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (…) dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".
Instanţa a reţinut că terenul care face obiectul prezentului litigiu, la momentul apariţiei Legii 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei societăţi comerciale de stat la aceea dată şi care desfăşura o activitate economică şi îndeplinea condiţiile legale de atribuire a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care s-a eliberat certificatul respectiv în baza H.G. nr. 834/2001.
Se mai învederează iarăşi împrejurarea că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, tinzând astfel să beneficieze de măsuri reparatorii, atât în temeiul Legii nr. 18/1991, cât şi în temeiul Legii nr. 10/2001, deci să beneficieze de o dublă reparaţie.
Această situaţie se impune a fi clarificată de către instanţă, însă, în baza probatoriului administrat, instanţa nu a stabilit cu exactitate că reclamanţii-intimaţi nu ar fi beneficiat şi de prevederile Legii nr. 18/1991, sens în care este de reţinut şi atitudinea reclamanţilor-intimaţi, cărora instanţa le-a solicitat să depună în copie titlurile de proprietate, pentru a verifica dacă li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenul intravilan aferent caselor, anexelor, curţilor si grădinilor. Faţă de refuzul lor, ceea ce a determinat amânări repetate ale cauzei, aceste titluri şi documentele ce le însoţesc au fost comunicate instanţei pentru a fi studiate si a contribui la dezlegarea cauzei, de către Instituţia Prefectului Judeţul Mureş.
Având în vedere şi succesiunea în timp a actelor normative în materie şi a ambiguităţii create în aplicarea acestora de către autorităţile competente, se solicită pronunţarea unei hotărâri care să interpreteze corect normele juridice în materie.
La data de 29 ianuarie 2010, intimaţii - reclamanţi T.R. şi T.I. (în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant T.A.), B.M., P.M. şi M.A. (în calitate de moştenitoare ai defunctului reclamant B.S.) şi S.C.M., prin mandatar T.R., au formulat întâmpinare în baza art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta SC C. SA Reghin ca fiind nefondat şi menţinerea Deciziei civile nr. 39/ A din 18 martie 2009 a Curşii de Apel Târgu Mureş şi a sentinţei civile nr. 139 din 23 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, ca fiind temeinice şi legale.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi proprietatea acestor terenuri a fost dobândită prin efectul Legii nr. 15/1990 de către recurentă, acest fapt nu poate determina de plano respingerea acţiunii în revendicare definită ca acţiunea prin care se acordă preferinţă unuia dintre titlurile de proprietate, în situaţia în care ambele părţi deţin astfel de titluri.
Comparând cele două titluri de proprietate invocate de părţi, cel rezultând din extrasul de carte funciară din care rezultă că terenul în litigiu, identificat prin expertiza topo efectuată în Dosarul nr. 3002/2004 al Tribunalului Mureş, a aparţinut antecesorilor reclamanţilor şi titlul de proprietate al societăţii pârâte, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991, instanţele au acordat preferinţă titlului reclamanţilor cu motivarea că terenul este liber şi nu mai este necesar desfăşurării activităţii societăţii pârâte, fiind dezafectate punctele de lucru de pe aceste terenuri, aspect necontestat de către pârâtă.
În acest context, Înalta Curte apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a art. 29 (fostul art. 27) al Legii nr. 10/2001, republicată, astfel cum trebuie interpretat în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008, în sensul că, pentru imobilele preluate fără titlu valabil în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, astfel cum este cazul în speţă, persoanele îndreptăţite au dreptul la restituirea în natură a imobilelor, nu doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Astfel fiind, nu pot fi primite apărările recurentei în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter de excepţie ale art. 11 alin (2)1 din Legea nr. 18/1991, căci reclamanţii au investiti instanţa în scopul obţinerii de măsurile reparatorii conform Legii nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost judecată cauza. Instanţa a constatat că terenul care face obiectul prezentului litigiu, la momentul apariţiei Legii nr. 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei societăţi comerciale de stat la aceea dată, ceea ce face inaplicabile în cauză dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la o dublă despăgubire prin restituirea aceloraşi terenuri şi în temeiul Legii nr. 18/1991, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative în materie şi ambiguitatea creată în aplicarea acestora de către autorităţile competente, recurenta a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să interpreteze corect normele juridice în materie.
Înalta Curte constată că, în raport de probele administrate, instanţa de apel a apreciat că au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 acele terenuri care au aparţinut antecesorilor reclamanţilor şi care, la data apariţiei acestei legi, nu erau afectate de activitatea pârâtei; obiectul prezentei acţiuni are în vedere doar terenul situat în perimetrul societăţii comerciale pârâte, teren care, la momentul apariţiei Legii nr. 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei societăţi comerciale de stat la acea dată.
Cu privire la acest aspect, care ţine de modul de interpretare al probelor, nu se poate reveni, în absenţa unui motiv de recurs care să permită reinterpretarea probelor în această cale de atac.
Prin urmare, constatându-se ca nedovedită suprapunerea terenurilor ocupate de pârâtă cu cele pentru care au fost emise titluri în temeiul Legii nr. 18/1991, Înalta Curte apreciază că obiectul prezentei cauze nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, astfel încât nu s-a dovedit de către recurentă existenţa unei duble despăgubiri.
În motivarea în drept a recursului au fost invocate şi motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., însă, din dezvoltarea recursului, nu reies argumente în susţinerea acestor motive, astfel încât ele nu pot fi analizate.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta - pârâtă SC C. SA Reghin, împotriva Deciziei nr. 39/ A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi B.M., B.M., M.A., P.M., S.C.M., T.I. şi T.R.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4409/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 891/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
