ICCJ. Decizia nr. 895/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 895/2010
Dosar nr. 2551/91/2008
Şedinţa publică de la 12 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 2551/91/2008 reclamanta M.E.S. prin mandatar P.V. a contestat dispoziţia din 4 aprilie 2008 emisă de Primăria mun. Focşani prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de 219 mp teren, situat în Focşani, deşi întregul teren ce a fost preluat abuziv de stat este liber şi poate fi retrocedat.
La data de 29 septembrie 2008, reclamanta a formulat precizări la acţiune, solicitând restituirea în natură şi a restului de teren care este liber, de asemenea, pe lângă cea de 219 mp restituită prin dispoziţia contestată; restituirea prin echivalent a diferenţei de teren până la suprafaţa totală a imobilului şi care nu ar putea fi restituită pe vechiul amplasament; acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată compusă din prăvălie, pescărie, birouri, terasă şi depozit de zahăr, 7 camere de locuit şi beci, imobil care a fost proprietatea autorului reclamantei.
S-a susţinut prin precizările formulate, că prin dispoziţia contestată pârâta nu a dispus nimic cu privire la despăgubirile pentru imobilul demolat, învederându-se şi faptul că pe vechiul amplasament mai există liberă şi suprafaţa de 215 mp care poate fi restituită în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestaţia formulată de contestatoarea M.E.S. prin mandatar P.V., împotriva dispoziţiei din 4 aprilie 2008 a Primăriei mun. Focşani;
A modificat în parte dispoziţia emisă de pârâtă în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă şi a suprafeţei de teren de150 mp pe vechiul amplasament, situat în Focşani.
A dispus restituirea prin echivalent a diferenţei de teren în suprafaţă de 691 mp, situată în Focşani, astfel cum a fost identificată prin expertiza B.I.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 275.701 lei pentru imobilele demolate şi obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate reactualizate la data de 31 octombrie 2008 în cuantum de 713,22 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că soluţia adoptată este în concordanţă cu concluziile celor trei expertize efectuate în cauză (expertiza topo efectuată de expert Bratu Ionel, expertiza contabilă efectuată de expert B.Ş. şi expertiză de evaluare tehnică a imobilului demolat efectuată de expert G.C.).
S-a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria mun. Focşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 216 din 19 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, apelul a fost respiuns ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că pârâta este în eroare cu privire la aşa zisa neconcordanţă între dispoziţia emisă pentru soluţionarea notificării formulate şi concluziile expertizei topo.
Prin dispoziţia contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 219 mp, situat în Focşani şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren de 215 mp de la aceeaşi adresă.
Pe de altă parte, prin expertiza efectuată de expert B.I. s-a concluzionat că din actul de vânzare cumpărare din 7 octombrie 1906 al autorilor reclamantei rezultă dimensiunile terenului, astfel că, s-a stabilit că suprafaţa totală a acestuia este de 741 mp, din care i s-a reconstituit o porţiune de doar 219 mp prin dispoziţia emisă de Primăria Mun. Focşani.
Reclamanta a solicitat cu ocazia efectuării expertizei să i se reconstituie şi suprafaţa de 150 mp pe acelaşi amplasament pe poligonul A.E.D.F.G.A. conform schiţei anexă, teren liber de construcţii.
Pârâta nu a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză, astfel că, a fost înlăturat ca nefondat motivul de apel cu acest obiect.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, pârâta nu a prezentat documente din care să rezulte că nu s-a respectat echivalenţa zonelor în care este situată fosta proprietate revendicată, cât şi cea în care s-a dispus acordarea de teren în compensare.
Harta municipiului Focşani cu zonele indicate de pârâtă nu este edificatoare în ceea ce priveşte susţinerea sa cu privire la diferenţa valorică a suprafeţelor de teren situate în zone diferite (cea a vechiului amplasament şi cea în care se află terenul acordat în compensare).
De altfel, aşa cum deja s-a mai reţinut, pârâta nu a formulat obiecţiuni la expertiza efectuată de expert Bratu Ionel prin care se preciza şi valoarea terenului solicitat, comparativ cu valoarea terenului deţinut înainte de demolarea construcţiei, anume, la intersecţia străzilor.
Şi cel de-al treilea motiv de apel a fost înlăturat ca nefondat, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă din care să rezulte că terenul acordat în compensare, ar face obiectul unor alte notificări depuse de foştii proprietari.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta a formulat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că intimata a formulat notificare prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul - casă de locuit, în prezent demolată şi restituirea în natură a terenului aferent ce a fost situat în Focşani.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei şi anexate notificării, rezultă că terenul ce face obiectul notificării avea suprafaţa de 434 mp, respectiv, din certificatul de moştenitor din 13 octombrie 1977.
Prin urmare, motivarea atât a instanţei de fond cât şi cea a instanţei de apel cu privire la întinderea suprafeţei de teren notificate ca fiind de 741 mp este neîntemeiată, după ce se reţinuse că în niciunul din cele două acte de vânzare cumpărare nu este precizată întinderea terenului, ci doar vecinătăţile.
Prin dispoziţia emisă s-a restituit în natură suprafaţa de 219 mp pe vechiul amplasament, prima instanţă i-a acordat şi suprafaţa de 150 mp pe vechiul amplasament, rezultând în total o suprafaţa restituită de 369 mp.
Totodată, prin hotărârea instanţei de fond s-au acordat în compensare şi 691 mp. Dintr-un calcul matematic simplu rezultă că pentru suprafaţa de 65 mp (434 mp - 369 mp) ce nu s-a restituit în natură pe vechiul amplasament, s-a acordat în compensare o suprafaţa de 691 mp, dispoziţie pe care recurenta a contestat-o deoarece nu se respecta echivalenţa zonelor în care sunt situate atât fosta proprietate, cât şi cea în care terenul este situat terenul cu care este dispusă compensarea.
Instanţa de apel nu a luat în considerare motivaţia primăriei, considerând că în cauză sunt necesare documente care să ateste echivalarea contestată, şi mai mult decât atât, a considerat că harta municipiului Focşani cu zonele indicate nu este edificatoare în ceea ce priveşte susţinerea apelantei.
Recurenta consideră că suprafaţa acordată în compensare - 691 mp depăşeşte cu mult echivalentul a 65 mp, diferenţa nerestituită pe vechiul amplasament. Mai mult, instanţa a reţinut în motivarea deciziei faptul că din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că foştii proprietari ar fi deţinut o suprafaţa de 741 mp, însă în dispozitiv nu se reţine acest lucru şi se constată că terenul ce face obiectul notificării este de 741 mp, iar nu de 434 mp.
Deci, suprafaţa de 434 mp reţinută în actul administrativ a fost menţinută de instanţa de fond, drept pentru care, compensarea a 65 mp cu suprafaţa de 691 mp, nu este justificată legal.
Pe de altă parte, strada se afla în zona A, iar strada X afla în zona X, raportul de echivalenţă fiind unul de 1:10, în condiţiile în care diferenţa dintre aceste zone este vadul comercial, iar utilităţile sunt identice.
Recurenta mai arată că a precizat instanţei faptul că alături de proprietatea în cauză se află o altă proprietate revendicată de foştii proprietari situată pe strada X, care se află în litigiu, precizare ce nu a fost luată în considerare nici de experţii desemnaţi în cauză, nici de instanţele de fond şi de apel.
Prin omisiunea expertului de a preciza faptul că alături terenul în cauză se află o proprietate revendicată aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti, instanţa a fost indusă în eroare în ceea ce priveşte restituirea pe vechiul amplasament a poligonului A.E.D.F.G.A. în suprafaţă de 150 mp.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă concluzii scrise pentru termenul de azi.
În şedinţa publică de azi, intimata prin reprezentant a invocat împrejurarea că cele susţinute cu titlu de motive de recurs de către recurentă nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci se susţin numai aspecte de netemeinicie a deciziei recurate.
Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, întrucât cele dezvoltate ca motive de recurs de către recurentă sunt susceptibile de încadrare în ipoteza greşitei aplicări a unor dispoziţii din legea specială, motiv pentru care, se apreciază că încadrarea acestora de recurenta însăşi în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este corectă.
Recursul formulat este nefondat.
În ce priveşte întinderea dreptului de proprietate ce a apaţinut autorului intimatei reclamante, instanţa de apel a confirmat în mod corect soluţia primei instanţe, constatându-se că s-a depus la dosar actul de proprietate, anume, contractul de vânzare cumpărare din 24 noiembrie 1920 de fostul Tribunal Putna, în care sunt menţionate dimensiunile laturilor terenului dobândit de autorul reclamantei, respectiv, de 19 m şi 39 m, astfel că expertul topo a determinat aria acestei suprafeţe ca fiind de 741 mp, în aceste limite instanţele de fond soluţionând raportul de restituire.
Prin urmare, nu a fost necesar a se face aplicarea în cauză a prezumţiilor instituite prin dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în partea referitoare la dovedirea întinderii dreptului de proprietate prin cele menţionate în actul de preluare, în condiţiile în care reclamanta însăşi a figurat cu o suprafaţă de teren de 497 mp expropriată la adresa din Focşani, jud. Vrancea prin Decretul nr. 492/1978.
Dovada drepptului de proprietate şi a întinderii lui s-a realizat prin contractul de vânzare cumpărare, act translativ de proprietate, ceea ce constituie proba contrară ce împiedică aplicarea prezumţiilor consacrate prin textele anterior menţionate.
De asemenea, nici certificatul de moştenitor din 13 octombrie 1977 nu constituie dovadă a dreptului de proprietate sau a întinderii lui, cum susţine recurenta, forţa probantă a acestuia vizând în principal calitatea de moştenitor şi cotele succesorale ca şi cu privire la calitatea moştenitorilor de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu şi cu privire la compunerea masei succesorale, chiar dacă o menţionează.
Prin urmare, întinderea reală a dreptului de proprietate cu privire la teren este cea decurgând din contractul de vânzare cumpărare, de 741 mp, iar nu de 434 mp cât este menţionat în certificatul de moştenitor şi nici de 497 mp cât apare în anexa la Decretul de expropriere.
Instanţa de apel a confirmat soluţia tribunalului cu privire la restituirea şi a unei suprafeţe de 150 mp, identificată pe vechiul amplasament ca teren liber prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată; această suprafaţă alături de cea de 219 mp restituită de recurentă prin dispoziţia contestată în prezenta cauză, însumează 369 mp, astfel cum corect afirmă recurenta.
Măsura restituirii în natură neputând fi dispusă decât parţial, reclamanta a solicitat pentru restul de 372 mp (rezultând din diferenţa dintre 741 mp şi 369 mp), atribuirea unui teren în compensare, ca tip de măsură reparatorie prin echivalent permisă de legea specială, prin dispoziţiile art. 1 alin. (2).
Acest teren a fost identificat prin acelaşi raport de expertiză, anume o suprafaţă de 691 mp situată în Focşani, (conform schiţei de la fila 183 dosar fond), în valoare de 183.007 lei, în timp ce terenul nerestituit pe vechiul amplasament a fost evaluat de acelaşi expert la nivelul sumei de 182.971 lei, astfel încât nu se poate reţine susţinerea recurentei în sensul atribuirii unui teren de o valoare mai mare decât cea a vechiului amplasament; este nefondată şi susţinerea că pentru o diferenţă de teren nerestituită de 65 mp, intimata primeşte o suprafaţă de 691 mp, întrucât recurenta obţine această diferenţă pornind de la premisa greşită a întinderii dreptului de proprietate în limita suprafeţei de 437 mp (potrivit certificatului de moştenitor), iar nu de 741 mp, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare.
Pe de altă parte, recurenta nu a demonstrat în cauză că terenul a cărui restituire a dispus-o prima instanţă (de 150 mp) pe vechiul amplasament face obiectul unor alte notificări, aceasta limitându-se a face doar simple afirmaţii fără suport probator, după cum nici nu s-a opus la acordarea terenului în compensare, prin susţinerea şi dovedirea unei situaţii juridice a acestuia care nu ar permite acest tip de măsură reparatorie prin echivalent, nu expertul fiind cel care ar fi trebuit să constate caracterul litigios al terenului, cum greşit susţine recurenta, cu referire la aceeaşi suprafaţă de 150 mp restituită de instanţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, urmând a se face aplicarea şi a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. pentru cheltuielile de judecată efectuate de intimată în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focşani, împotriva Deciziei nr. 216 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă M.E.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1176/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 754/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
---|