ICCJ. Decizia nr. 999/2010. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 999/2010
Dosar nr. 418/64/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 336 R din 30 martie 2009 Curtea de Apel Braşov a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta T.V. împotriva deciziei civile nr. 272 din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Braşov.
Împotriva acestei decizii pârâta T.V. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ. solicitând şi suspendarea executării deciziei atacate.
Prin încheierea din 30 iunie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate în cuantum de 500 lei cu motivarea că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 319 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 968 R din 7 iulie 2009 Curtea de Apel Braşov a respins contestaţia în anulare întrucât în motivarea cererii contestatoarea a invocat greşeli de judecată şi nu greşeli materiale.
Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a formulat recurs contestatoarea T.V. învederând că se impunea suspendarea deciziei atacate întrucât intimatul reclamant S.G.A. a început executarea silită, constituind dosarul execuţional nr. 21/2009 la BEJ T.C.T.
Recursul este inadmisibil.
Art. 3191 C. proc. civ. prevede că instanţa investită cu o contestaţie în anulare poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
Prevederile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. dispun că, asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, iar preşedintele instanţei poate dispune, în cazuri urgente, suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol.
Aceste dispoziţii trebuie însă interpretate în concordanţă cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate şi anume, în Secţiunea a VI – a "Contestaţia la executare" din Cartea a V-a a codului intitulată "Despre executarea silită", adică acea ultimă fază a procesului civil în contextul căreia creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite ori recunoscute într-un titlu executoriu.
Întrucât litigiul de faţă nu îşi are sorgintea în cea din urmă fază a procesului civil, executarea silită, dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la recursul îndreptat împotriva încheierii de suspendare a executării silite pot şi trebuie interpretate în lumina normelor şi principiilor de drept care guvernează căile de atac, acele mijloace procedurale ce pot fi exercitate pentru reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Cum, în speţă, respingerea suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti s-a dat într-o cale extraordinară de atac, ce s-a soluţionat printr-o decizie irevocabilă şi, deci, nesusceptibilă de o altă cale de atac de reformare sau retractare, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi instanţe prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite a deciziei dată în recurs, cerere accesorie contestaţiei în anulare, este la rândul ei irevocabilă, calitate conferită de Decizia pronunţată în contestaţia în anulare.
Dacă s-ar permite o interpretare contrară, în sensul că, în speţă, recursul ar fi admisibil, s-ar ajunge la soluţia bizară şi contradictorie ca litigiul de fond să se finalizeze printr-o hotărâre a curţii de apel, în timp ce cererea accesorie de suspendare a executării unei hotărâri definitive dată pe fond în acelaşi proces să poată fi finalizată de o instanţă superioară curţii de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
In temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.G.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea T.V. împotriva încheierii din 30 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
In temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.G.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 995/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
