ICCJ. Decizia nr. 10/2011. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10/2011
Dosar nr.9948/99/2008
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 763 din 6 mai 2009, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., ca prescrisă.
Prin Decizia nr. 197 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, ca nefondat.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către reclamant la data de 2 februarie 2010.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În şedinţa publică din 11 ianuarie 2011, Înalta Curte a supus dezbaterii părţilor excepţia tardivităţii recursului, invocată, din oficiu, la termenul din 21 septembrie 2010.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
In speţă, Decizia atacată a fost comunicată la data de 15 ianuarie 2010 reclamantului, care a semnat personal de primirea ei, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la dosarul de apel.
Raportat la data comunicării deciziei atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că, pentru reclamant, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 31 ianuarie 2010, respectiv într-o zi nelucrătoare (duminica), astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. el s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, luni, 1 februarie 2010.
Reclamantul a declarat, însă, recurs la data de 2 februarie 2010, dată care rezultă din ştampila de înregistrare a recursului la Curtea de Apel Iaşi, aplicată pe cererea de recurs (dosar I.C.C.J.).
Prin urmare, data declarării recursului se situează peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
In consecinţă, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul U.M. împotriva deciziei civile nr. 197 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2011. Civil. Obligaţie de a face. Recurs |
|---|
