ICCJ. Decizia nr. 102/2011. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 102/2011
Dosar nr. 12163/2/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 4053673/2006 s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de numitul B.M.A., ca inadmisibilă; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti pe capătul de cerere privind plata orelor pentru zilele de 25, 26 septembrie 2006; s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii privind plata orelor pentru zilele de 25, 26 septembrie 2006 invocată de Grupul Şcolar; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti în calitate de chemat în garanţie; a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de părţi; s-a dispus efectuarea unei adrese către pârât prin care să se solicite să depună la dosarul cauzei programul claselor care au avut ore în zilele de 25, 26 septembrie 2006 cu reclamanta, înscrisuri din care rezultă dacă la datele de 25 şi 26 septembrie 2006 există o cerere de învoire a reclamantei, situaţia absenţelor profesorilor şi elevilor în zilele de 25 şi 26 septembrie 2006, domiciliile martorilor Z.A. şi M.A.; a fost încuviinţată proba cu martorii Z.A. şi M.A., a căror citare s-a dispus la sediul Grupului Şcolar D.G. şi s-a amânat judecarea cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 12 martie 2010, pentru când să se citeze reclamanta şi martorii, pârâţii având termen în cunoştinţă.
Prin Decizia nr. 1588/R din 31 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.A.A. împotriva acestei încheieri de şedinţă, reţinând că, calea de atac a fost declarată împotriva unei încheieri prin care instanţa de fond a soluţionat incidente procedurale şi a luat măsuri referitoare la administrarea probelor.
Astfel, referitor la conţinutul încheierii recurate, s-a reţinut, în primul rând, că potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a hotărât asupra cererii de intervenţie în interes propriu nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii, s-a constatat că instanţa de fond a procedat corect la soluţionarea acestora printr-o încheiere premergătoare, cu aplicarea art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, era obligată să soluţioneze cu precădere excepţiile de procedură şi de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere că legea nu prevede o cale de atac separată împotriva unei încheieri prin care au fost soluţionate astfel de excepţii, în mod corect s-a apreciat că soluţia poate fi atacată odată cu fondul cauzei.
De asemenea, s-a constatat că şi celelalte măsuri dispuse de prima instanţă cu privire la încuviinţarea şi administrarea probatoriului au un caracter premergător soluţionării cauzei pe fond.
Prin urmare, instanţa de recurs a reţinut că, toate criticile aduse unei încheieri premergătoare care, potrivit art. 282 alin. (2) raportat la art. 316 C. proc. civ. se atacă odată cu fondul cauzei, nu pot fi analizate decât în cadrul exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii care soluţionează cauza, întrerupând cursul judecăţii sau dezinvestind instanţa de fond.
Împotriva deciziei curţii de apel reclamanta S.A.A. şi B.M.A. au declarat din nou recurs, în care îşi exprimă mai multe nemulţumiri legate de soluţionarea procesului, apreciind că instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, şi nu Tribunalul Bucureşti, faţă de valoarea obiectului pricinii.
Recurenţii au mai arătat că instanţa a ignorat cererea de intervenţie a soţului – vătămat B.M.A., că dosarul a fost suspendat eronat, că I.S.M.B. trebuie să fie chemat în garanţie şi să răspundă deoarece a cerut suspendarea judecăţii şi au solicitat unirea excepţiilor cu fondul.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere următoarele considerente:
Decizia pronunţată de Curtea de Apel nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului şi anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În speţă, Decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.A.A. şi B.M.A. împotriva deciziei nr. 1588/R din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2011. Civil. Stabilire program vizitare... | ICCJ. Decizia nr. 10/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
