ICCJ. Decizia nr. 1023/2011. Civil. Stabilire program vizitare minor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1023/2011
Dosar nr. 5725/2/2008
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Deliberând, în aplicarea dispoziţiilor art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Ş.V.V., împotriva deciziei civile nr. 879 din 3 iunie 2008 în contradictoriu cu intimatul C.A. şi cu A.T.P.S. Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primit deoarece înscrisul depus de revizuenta, raport de evaluare psihologică din 12 iulie 2008 nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat înscris nou. Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu a fost apreciat ca întemeiat, deoarece hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut că în mod greşit instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că actele noi depuse, respectiv rapoartele de evaluare psihologică din 12 iulie 2008 şi 29 mai 2009 sunt acte ce privesc sănătatea fizică, mentală şi psihică a minorului, atestând situaţii existente la data pronunţării deciziei atacate, dar care au putut fi procurate numai după data pronunţării acesteia şi pe care, dacă instanţa le-ar fi avut la dispoziţie, ar fi pronunţat o altă hotărâre.
A criticat Decizia atacată şi pentru faptul că se impunea desfiinţarea pe calea revizuirii a deciziei nr. 879/2008, care era potrivnică cu o altă hotărâre, respectiv cu încheierea din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, încheiere interlocutorie, ce produce aceleaşi efecte ca şi o hotărâre judecătorească. A mai susţinut că în privinţa acestui caz de revizuire instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cererii, astfel încât se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Aceeaşi soluţie se impune şi având în vedere nelegala compunere a completului, care a pronunţat hotărârea în complet de trei judecători, deşi hotărârea era recurabilă.
Analizând recursul în limita criticilor invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de recurs formulată, completată ulterior, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta explicit modul în care se încadrează criticile în fiecare dintre aceste motive de modificare.
Încadrarea corectă din punct de vedere juridic a criticilor formulate este un atribut al instanţei de judecată, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al motivelor de recurs.
Or, din dezvoltarea acestora, astfel cum sunt prezentate prin cererea de recurs, rezultă că nu sunt întrunite cerinţele de aplicare a dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că în Decizia atacată nu pot fi identificate situaţii de plus petita sau extra petita, instanţa de apel pronunţându-se cu privire la cele două cazuri de revizuire indicate de revizuenta.
De asemenea, în ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., verificând hotărârea atacată se constată că aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referirea legiuitorului la „actul juridic dedus judecăţii", al cărui înţeles „lămurit şi vădit neîndoielnic" priveşte încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, ceea ce în speţă nu se verifică.
Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibil.
Dispoziţiile art. 328 C. proc. civ. statuează asupra faptului că hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Totodată, art. 323 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că revizuirea se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Coroborând aceste dispoziţii legale şi având în vedere că Decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de curtea de apel ca instanţă de recurs, se impune concluzia potrivit căreia Decizia pronunţată asupra acestui caz de revizuire devine, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., irevocabilă şi nesusceptibilă de recurs.
Aceasta înseamnă că, declarând recurs împotriva deciziei nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, revizuenta nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate în această materie, motiv pentru care Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.
Recursul vizând cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este fondat.
Art. 323 alin. (2) C. proc. civ. dispune în sensul că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Aceasta este o normă de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga, chiar dacă revizuenta a formulat două motive de revizuire, care atrag competenţe diferite. Astfel, în speţă nu poate opera prorogarea de competenţă, fiecare instanţă trebuind să soluţioneze cererea în legătură cu motivele pentru care este competentă.
În cauza de faţă, hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate de tribunal, respectiv de curtea de apel. Pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în cauza pendinte revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în raport de dispoziţiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând necompetenţa de ordine publică a Curţii de Apel, Decizia recurată va fi casată, iar cererea va fi reţinută spre judecare în fond.
Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care se susţine contrarietatea dintre Decizia nr. 879 din 3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi încheierea din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Cererea de revizuire formulată în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe două hotărâri definitive potrivnice, cele două hotărâri să fie date în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite şi să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, adică elementele lucrului judecat.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Înalta Curte observă că în hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite, respectiv încheierea de şedinţă din 20 februarie 2008 a fost pronunţată în apel, iar Decizia nr. 879/2008 a fost pronunţată în recurs.
În această situaţie cererea nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice punându-se numai dacă hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuenta Ş.V.V., împotriva deciziei civile nr. 1557 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Casează în parte Decizia atacată şi, reţinând cauza pentru judecarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o respinge ca inadmisibilă.
Respinge ca inadmisibil recursul în ceea ce priveşte cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 102/2011. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
