ICCJ. Decizia nr. 1017/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1017/2011
Dosar nr. 1049/105/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 8 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 3705/62/2009 Federaţia Automatizări Feroviară (F.A.F.) în numele şi pentru salariaţii menţionaţi în listele anexă la acţiune, a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia să respecte dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi art. 65 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008, respectiv de a acorda angajaţilor, membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei Feroviarului pentru anii 2006, 2007, 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 849/M din 07 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritorială a Tribunalului Braşov şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8022 din 15 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reţinând că federaţia nu este reclamantă în proces, pentru că nu a sesizat instanţa pentru a obţine recuperarea unor drepturi cu scopul de a le introduce în patrimoniul ei propriu, ci are calitatea de reprezentant ai salariaţilor, scopul afirmat al promovării acţiunii fiind acela de a se asigura respectarea drepturilor salariaţilor care decurg din contractele colective de muncă.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 979 din 12 august 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că F.A.F. cu sediul în Bucureşti, sector 1, poarta E, prin cererea adresată Tribunalului Prahova a solicitat drepturi băneşti pentru membrii de sindicat.
Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală, dacă cel în cauză se opune să renunţe la judecată.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că acţiunea promovată de un sindicat sau organizaţie sindicală este una de substituire a sindicatului în favoarea salariaţilor şi prezintă aceleaşi caracteristici cu orice altă acţiune de substituire cum este acţiunea oblică.
În contract nu interesează decât părţile, iar atunci când una dintre ele nu este în măsură să se apere, alte persoane interesate pot interveni în locul său.
Înalta Curte, sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pentru argumentele ce succed.
Competenţa de soluţionare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparţine, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul.
În cauza de faţă, calitatea de reclamant o are F.A.F. ce are sediul în Bucureşti, sector 1.
Reclamanta a formulat acţiune ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii, în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.
Textele de lege invocate drept temei al acţiunii precum şi prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate întăresc statutul de reclamantă a Federaţiei, în calitatea sa de contractantă le negocierile de încheiere a contractelor respective.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F.A.F. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6044/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
