ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1020/2011
Dosar nr. 8695/318/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 8 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului conflict de competenţă constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu contestatoarea SC P. SA a chemat în judecată pe intimaţii BEJ B.F. şi P.G.V. pentru anularea formelor de executare pornite în dosarul nr. 3530-3538/2009 a BEJ B.F. S-a mai solicitat întoarcerea executării silite.
Judecătoria Târgu Jiu prin sentinţa civilă nr. 4567 din 22 iunie 2009 a admis excepţia de necomeptenţă teritorială exclusivă şi a declinat cauza la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1177 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Gorj contestatoarea a fost obligată la plata contravalorii unei cote de 4000 mc gaze naturale anual pe perioada 1 februarie 2008 – 24 februarie 2009, actualizată.
Pentru această sumă s-a emis o somaţie de executare, fără să se ţină cont de Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţional art. 3731 C. proc. civ.
Contestatorul a mai formulat o serie de critici la adresa titlului.
Din această cauză s-a disjuns cererea cu privire la creditorul P.G.V., formându-se, după disjungere, dosarul nr. 6982/318/2009.
S-a reţinut că în cauza de faţă creditorul a ales calea executării silite prin poprire şi în baza art. 373 C. proc. civ. titlul executor se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. poprirea se desfiinţează de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul terţului poprit, iar, potrivit art. 400 C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare.
S-a constatat că cererea de executare silită prin poprire s-a făcut de un executor al cărui sediu nu se află nici la domiciliul debitoarei (Judecătoria Sectorului 1) nici la domiciliul terţului poprit (Judecătoria Sectorului 2).
Ca urmare s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, în care îşi are sediul debitorul contestator.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti primind cauza, urmare declinării, a declinat la rândul ei cauza, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu considerând că aceasta este competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza.
S-a reţinut că în cauză executarea silită a titlului executor constând în sentinţa Tribunalului Gorj a început la solicitarea şi stăruinţa creditorului intimat, prin actele de executare întocmite de BEJ B.F., cu sediul în Târgu Jiu, în temeiul art. 371 alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa a făcut distincţie între competenţa teritorială a instanţei de executare care se stabileşte în temeiul art. 400 şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ. şi, respectiv, competenţa teritorială a executorului judecătoresc în temeiul art. 453 C. proc. civ., competenţă care poate fi determinată şi verificată în lumina art. 453 C. proc. civ. doar de instanţa de executare competentă teritorial.
S-a mai reţinut conform art. 3711 alin. (3) C. proc. civ. că executarea silită se face în oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu. Ca urmare, a arătat instanţa, o eventuală contestaţie la executarea nu va putea fi înaintată unei instanţe determinată în raport de modalitatea de executare ce a condus la realizarea creanţei – potrivit naturii acesteia, ci instanţei în raza căreia se efectuează sau s-au efectuat actele de executare.
Înalta Curte sesizată cu conflictul negativ de competenţă mai sus evocat constată următoarele:
Potrivit art. 400 C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare iar contestaţia privind lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executării se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Din contestaţia la executare formulată de contestatoare rezultă că s-a solicitat anularea executării silite începute de BEJ B.F. împotriva sa ca fiind nelegală şi, ca urmare, întoarcerea executării silite.
Executarea pornită şi îndeplinită s-a făcut în temeiul titlului executor pe care îl reprezintă sentinţa civilă nr. 1177 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Gorj.
Se reţine că în cuprinsul cererii contestatoarea a formulat critici cu privire la valabilitatea titlului executoriu şi a solicitat întoarcerea executării. La această situaţie se mai adaugă şi împrejurarea că execuţia a fost deja începută în aria de jurisdicţie a Judecătoriei Târgu Jiu care este instanţa emitentă a titlului executoriu şi instanţa de executare, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare silită mai sus amintită revine Judecătoriei Târgu Jiu, ca instanţă de executare.
Pe cale de consecinţă în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea SC P. SA în contradictoriu cu intimaţii P.G.V. şi Biroul Executorului Judecătoresc B.F., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1017/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
