ICCJ. Decizia nr. 1028/2011. Civil. Fond funciar. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1028/2011
Dosar nr. 1565/1/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 75 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în majoritate, a admis recursul declarat de pârâţii P.G., P.D. şi A.E., împotriva deciziei civile nr. 154 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea - formulată de reclamanţii B.I., B.B. şi S.V. - având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 82063 din 13 noiembrie 1997 emis pe numele pârâţilor de Comisia Judeţeană de fond funciar Dâmboviţa.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire B.I. reclamant în cauză, care, făcând trimitere la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 2383 din 31 decembrie 1997, dată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care li s-a recunoscut dreptul, în baza dispoziţiilor legilor fondului funciar, asupra terenurilor aferente caselor de locuit, terenuri care anterior, le-au fost atribuite în folosinţă, pe durata existenţei acestor construcţii.
Cererea de revizuire este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Ca atare, textul vizează situaţia în care două sau mai multe instanţe, pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.
Pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe textul mai sus citat, este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii lucrului judecat.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului atunci când soluţiile pretins contradictorii, sunt pronunţate în cauze diferite.
În speţă, Decizia nr. 2383 din 3 decembrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost pronunţată în litigiul având ca obiect anularea parţială a Ordinului Prefectului judeţului Dâmboviţa nr. 7 din 23 ianuarie 1995 prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor B.B., B.I. ş.a. pentru suprafaţa totală de 2,84 ha, situate pe raza comunei Răzvad, judeţul Dâmboviţa.
Cât priveşte litigiul în care s-a pronunţat Decizia - atacată pe calea prezentei revizuiri - nr. 75 din 28 ianuarie 2010 dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, acesta a avut ca obiect, cererea formulată de B.I., B.B. şi S.V., reclamanţi în cauză, de a se dispune anularea titlului de proprietate, emis pe numele pârâţilor P.G., P.D., P.V. şi A.E., de către Comisia Judeţeană de fond funciar Dâmboviţa.
Analizând elementele acţiunilor ce au stat la baza celor două litigii, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, pe care se fundamentează cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, cele două hotărâri sunt pronunţate în cauze diferite şi au obiecte diferite, prima - dată în contencios administrativ - vizând anularea unui ordin al Prefectului judeţului Dâmboviţa, iar cea de a 2-a - dată în soluţionarea unei cauze civile - vizând anularea unui titlu de proprietate emis de Comisia Judeţeană de fond funciar,
Aşa fiind, se constată că deciziile invocate, nu au caracterul unor hotărâri potrivnice, în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva deciziei nr. 75 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 1030/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1027/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
---|