ICCJ. Decizia nr. 1037/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 41 din 09 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I.C.N.
Analizând contestația formulată, instanța a constatat că nu este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Legea nr. 10/2001 este un act normativ emis în scopul reparării nedreptăților regimului totalitar, în materia dreptului de proprietate, perioada de referință fiind 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Se reține că se recunoaște de către Primăria Fărcășești și de către pârâtă că terenul reclamantului a fost expropriat anterior anului 1989.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de legislația funciară.
Coroborând declarația reclamantului, cu adresa nr. 6430/2009 a Primăriei Fărcășești, s-a constatat că terenul revendicat este situat în extravilanul acestei localități, rezultând că nu poate face obiectul cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Acest act normativ are caracter special, aplicându-se doar situațiilor care se încadrează în reglementările respective. Terenurile extravilane pot fi solicitate spre retrocedare doar în temeiul legislației funciare, de asemenea cu caracter special, față de prevederile dreptului comun, în materia respectării dreptului de proprietate, anume art. 480 C. civ.
Rezultă în același timp, din probele dosarului, că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru același teren, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Reclamantul nu are alternativa alegerii între diferitele proceduri speciale de retrocedare, ci trebuie să urmeze pe cea care se aplică situației sale concrete.
Față de cele anterioare, terenul extravilan neputând face obiectul procedurii Legii nr. 10/2001, acțiunea formulată este nefondată.
Prin decizia civilă nr. 114 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul declarat de reclamantul I.C.N. împotriva sentinței civile nr. 41 din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de apelantul reclamant, în raport de prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că, în cauză, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, față de care a reținut în mod corect inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001, pentru restituirea terenului în litigiu.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 R, "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
în speță, din actele și lucrările dosarului, între care adresa nr. 6430/2009 a Primăriei comunei Fărcășești - în care se precizează că terenul solicitat de reclamant a fost expropriat înainte de anul 1989 în vederea deschiderii Exploatării Miniere Roșia-Jiu, categoria de folosință fiind arabil, situat în extravilanul localității Fărcășești - coroborată chiar cu declarația reclamantului, atât la instanța de fond (f.45 dosar Tribunal), cât și în apel (f.10 dosar Curte), rezultă cu certitudine că terenul solicitat a fi restituit în temeiul Legii nr. 10/2001, în prezentul litigiu, este teren satului, în afara perimetrului construibil.
Ca atare, față de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu nu poate face obiectul restituirii, în temeiul acestei legi.
Prin urmare, soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 296 C. proc. civ., apelul a fost respins, ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel a revendicat suprafața de 2,4 ha teren expropriat pentru exploatare minieră care a aparținut autoarei sale, fără a fi primit despăgubiri.
în același timp nefiind membru cooperator nu i se aplica Legea nr. 18/1991.
Tot astfel, terenul face parte din intravilan și are categoria de folosință arabil.
Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
La termenul din 9 februarie 2011 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privind tardivitatea formulării recursului.
Astfel, conform dispozițiilor art. 301 teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
în speță, decizia recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 30 aprilie 2010 (procesul - verbal fila 14, dosar apel) iar recursul a fost declarat la data de 21 mai 2010 (fila 5 dosar recurs), înafara termenului imperativ prevăzut de lege.
Față de cele reținute, s-a respins recursul ca tardiv formulat în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1024/2011. Civil → |
|---|
