ICCJ. Decizia nr. 1080/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1080/2011
Dosar nr. 1720/108/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 77 din 18 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1720/108/2008, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă precizată formulată de către reclamanta D.E.M. împotriva pârâtului Primarul mun. Arad, pentru revendicare imobil naţionalizat şi a admis cererea de intervenţie în interes propriu a intervenienţilor principali B.A. şi B.M.
Prima instanţă a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamanta a cerut obligarea pârâtului să acordarea în compensare, pentru imobilul preluat abuziv de Stat, situat în Arad, str. Paşcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, un teren cu o suprafaţă de 1.371 mp intravilan, rămas în continuare în proprietatea Statului şi evidenţiat în acelaşi CF Sânnicolau Mic, iar pentru diferenţa dintre valoarea casei şi anexelor precum şi valoarea terenului nerestituibil, să îi fie acordate bunuri sau servicii în echivalent, O.C.P.I. Arad urmând a fi autorizată pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
Reclamanta a susţinut că la data de 18 martie 1976, conform contractului de vânzare-cumpărare şi a încheierii de CF, a cumpărat imobilul situat în Arad, str. Paşcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, şi concomitent cu această tranzacţie, Statul s-a intabulat pe terenul fără construcţii, aferent imobilului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, în baza Decretului nr. 223/1974, potrivit Deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1982 întregul imobil a fost preluat de Statul Român, în mod abuziv, fără ca proprietarul să primească vreo despăgubire.
La data de 24 iunie 2008, domnii B.A. şi soţia, B.M. au depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, arătând că suprafaţa de 1.371 mp de teren nu mai poate fi revendicată de către reclamantă, întrucât aceştia au dobândit-o în proprietate, în baza Legii nr. 112/1995, alături de construcţii şi terenul reprezintă grădina aferentă casei - proprietatea acestora.
Prin întâmpinare, pârâtul Primarul mun. Arad a solicitat respingerea acţiunii, deoarece prin notificarea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Paşcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, însă di documentele existente reiese că reclamanta a dobândit în anul 1976, prin cumpărare, doar casa fără teren, acesta trecând instantaneu în proprietatea Statului, în baza Legii nr. 58/1974 şi astfel, nu poate fi revendicat în baza Legii nr. 10/2001, în timp ce construcţia a fost vândută foştilor chiriaşi, actualii intervenienţi B., în baza Legii nr. 112/1995 şi astfel, nici locuinţa nu poate fi restituită în natură, iar măsurile compensatorii de care poate beneficia reclamanta sunt numai prin echivalent.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie principală, solicitând constatarea nulităţii acesteia, în raport cu dispoziţiile art. 50 C. proc. civ. şi totodată, a invocat lipsa calităţii procesuale active a intervenienţilor în interes propriu, dată fiind natura juridică a intervenţiei, prin care autorii cererii invocă un drept propriu asupra terenului şi tind să îl câştige pentru sine.
Tribunalul a reţinut că la data naţionalizării era în vigoare Legea nr. 58/1974, acesta fiind temeiul în baza căruia terenul di litigiu a trecut în proprietatea statului, iar la data de 29 octombrie 1981, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Ulterior, la data de 28 mai 1997, asupra construcţiilor şi terenului aferent s-a intabulat dreptul de proprietate al intervenienţilor B.A. şi B.M., cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995.
Prima instanţă a reţinut că la data de 15 februarie 2008, reclamanta a comunicat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 că refuză expres acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Arad, str. Paşcani şi în acest context, referindu-se la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 1/2009, care a modificat Legea nr. 10/2001, tribunalul a opinat că nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, reclamanta D.E.M., solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii sale precizate, arătând că Legea nr. 1/2009 nu poate retroactiva, în raport cu disp. art. 1 C. civ. coroborat cu faptul că acţiunea sa s-a înregistrat la instanţă la data de 27 mai 2008.
În plus, reclamantă-apelantă, arătând că este dispusă să respecte dreptul de proprietate dobândit de foştii chiriaşi, actualii intervenienți principali B.A. şi B.M. asupra locuinţei cumpărate de aceştia în baza Legii nr. 112/1995 precum şi a terenului aferent acestei locuinţe, a arătat că revendică doar diferenţa de teren ce nu intră în categoria „terenului aferent" şi s-a referit la dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 şi care este de aproximativ 1.000 mp., cu atât mai mult cu cât în contractul de vânzare-cumpărare, se evidenţiază clar că intervenienţii B. au dobândit în proprietate teren aferent în suprafaţă de doar 69 mp, aferent construcţiilor intabulate în CF.
Reclamanta - apelantă a solicitat în probaţiune efectuarea unui supliment de expertiză, pentru a se determina care este suprafaţa de teren aferentă construcţiilor situate în Arad, str. Paşcani şi care este suprafaţa de teren care nu se încadrează în această categorie.
În apel au formulat întâmpinări atât pârâtul Primarul mun. Arad, cât şi intervenienţii B.A. şi B.M., solicitând respingerea apelului reclamantei şi au reiterat apărările făcute în faţa instanţei de fond.
Astfel, pârâtul - intimat Primarul mun. Arad a solicitat respingerea apelului, arătând că prin notificarea depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Paşcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, însă di documentele existente reiese că reclamanta a dobândit în anul 1976, prin cumpărare, doar casa fără teren, acesta trecând instantaneu în proprietatea Statului, în baza Legii nr. 58/1974 şi astfel, nu poate fi revendicat în baza Legii nr. 10/2001, în timp ce construcţia a fost vândută foştilor chiriaşi, actualii intervenienţi B., în baza Legii nr. 112/1995 şi astfel, nici locuinţa nu poate fi restituită în natură, iar măsurile compensatorii de care poate beneficia reclamanta sunt numai prin echivalent.
Intervenienţii - intimaţi B.A. şi B.M. au solicitat respingerea apelului reclamantei, arătând că suprafaţa de 1.000 mp de teren nu mai poate fi revendicată de către reclamantă, întrucât aceştia au dobândit-o în proprietate, în baza Legii nr. 112/1995.
Curtea a admis cererea de suplimentare a probatoriului cu un supliment de expertiză judiciară topografică, realizat de expertul R.M., care a concluzionat că terenul aferent construcţiilor cumpărate de intervenienţi în baza Legii nr. 112/1995 este de 69 mp, iar cel aferent şi construcţiilor anexe edificate de aceştia ulterior şi neintabulate în C.F. este de în total de 506 mp, suficient pentru buna exploatare a casei şi anexelor gospodăreşti, în timp ce 934 mp de teren sunt liberi, neafectaţi de nicio construcţie sau de utilităţi, iar terenul are deschidere spre o altă stradă. Totodată, expertul a propus şi un plan de dezmembrare care să respecte această situaţie de fapt, după cum a stabilit şi linia de hotar dintre cele două parcele nou formate.
Prin Decizia civilă nr. 16/A/2010 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanta D.E.M. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1720/108/2008.
A schimbat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei împotriva pârâtei Primarul municipiului Arad şi a intervenienţilor principali B.A. şi B.M.
În consecinţă a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 934 m.p teren din CF Sanicolau Mic, teren intravilan cu titlu de restituire în baza legii nr. 10/2001 potrivit concluziilor şi schiţelor anexă din expertiza tehnică judiciară a expertului R.M., ce face parte integrantă din prezenta decizie, cu linia de hotar pe aliniamentul M-N, jar pentru diferenţa de suprafaţă de până la 1440 m.p., reclamantei urmează a i se stabili despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, asemeni construcţiilor naţionalizate.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu a intervenienţilor principali B.A. şi B.M.
A autorizat Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad să efectueze cuvenitele menţiuni în CF Sanicolau Mic, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 934 m.p. diferenţa de suprafaţă până la 1440 m.p. urmând a fi înscrisă proprietatea Statului Român, cu excepţia cotei indivize de 69 m.p. aferentă construcţiilor cumpărate de intervenientii B. în baza Legii nr. 112/1995, care se raportează asupra suprafeţei de teren ce rămâne în proprietatea Statului Român.
În motivarea deciziei s-a reţinut că la data de 18 martie 1976, conform contractului de vânzare-cumpărare şi a încheierii de CF, reclamanta a cumpărat imobilul situat în Arad, str. Paşcani, înscris în CF Sânnicolau Mic, casă şi teren de 1.371 mp, însă concomitent cu această tranzacţie, Statul s-a intabulat pe terenul fără construcţii, aferent imobilului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/197, fără să plătească vreo despăgubire proprietarilor tabulari.
Ulterior, în baza Decretului nr. 223/1974, potrivit Deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1982, construcţiile aferente de la imobil au fost preluate de Statul Român, în mod abuziv, fără ca proprietarul să primească vreo despăgubire, iar în anul 1997 au fost vândute foştilor chiriaşi, actuali intervenienţi principali B.A. şi B.M. în baza Legii nr. 112/1995, aceştia dobândind în proprietate construcţiile de pe str. Paşcani precum şi 69 mp teren aferent locuinţei, potrivit contractului din 28 mai 1997 şi ulterior au construit o serie de anexe gospodăreşti, neintabulate în CF, care împreună cu locuinţa cumpărată şi terenul destinat unei folosinţe normale a tuturor edificiilor fiind astfel de 506 mp.
Curtea a constatat că întreaga suprafaţă de teren evidenţiată în CF Sânnicolau Mic, respectiv de 1.371 mp este în întregime intravilan, şi indiferent că a fost naţionalizat prin Legea nr. 58/1974 ori prin Decretul nr. 223/1974, a fost preluat abuziv de Statul Român, fără nici-o despăgubire şi intră sub incidenţa disp. art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001-republicată.
Totodată, curtea, în raport cu situaţia juridică actuală a imobilului, constată că terenul aferent locuinţei vândute intervenienţilor B., astfel cum o atestă contractul de vânzare-cumpărare din 28 mai 1997, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 este de doar 69 mp, iar o diferenţă de 437 mp este utilizată de aceeaşi intervenienţi pentru construcţiile gospodăreşti-anexă realizate ulterior şi neintabulate în CF, iar reclamanta-apelantă şi-a manifestat disponibilitatea de a lăsa acest teren în continuare, în folosinţa intervenienţilor - intimaţi, în total fiind 506 mp, precizând că nu s-ar opune nici la dobândirea de către aceştia dreptului de proprietate, astfel cum nu revendică în natură nici locuinţa.
Curtea a constata că terenul aferent locuinţei cumpărate de intervenienţi în baza Legii nr. 112/1995, în sensul art. 7 alin. ultim din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 1/2009 este actualmente de 69 mp. şi care poate spori eventual până la maximum 506 mp, în ipoteza în care intervenienţii îşi vor putea rezolva situaţia juridică a construcţiilor gospodăreşti - anexe, edificate ulterior pe acea suprafaţă, teren care potrivit expertizei tehnice judiciare este uşor dezmembrabil şi poate fi intabulat în CF nou, alături de casă precum şi anexele gospodăreşti, plus curte.
S-a apreciat că reclamantei - apelante i se poate restitui în natură suprafaţa de teren de 934 mp, ca urmare a dezmembrării, în CF nou, linia de hotar dintre cele două parcele, cu ieşiri şi front stradal la două străzi diferite fiind pe aliniamentul M-N, adică în spatele curţilor, cu menţiunea că suprafaţa de 934 mp ce urmează a se restitui reclamantei în natură, potrivit principiului inserat în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001-republicată, nu este afectată de detalii urbanistice de interes public ori de reţele de utilităţi terane şi/sau supra - terane.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) raportat la art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a constatat că reclamanta - apelantă este îndreptăţită la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 934 mp în CF nou, pentru diferenţa de suprafaţă nerestituibilă precum şi pentru construcţiile naţionalizate abuziv fiind îndreptăţită să primească despăgubiri.
În temeiul art. 55 raportat la art. 50 C. proc. civ. şi raportat la art. 296 C. proc. civ., s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu a intervenienţilor principali B.A. şi B.M. şi s-a autorizat OCPI Arad să efectueze cuvenitele menţiuni în CF Sânnicolau Mic, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 934 mp, diferenţa de suprafaţă până la 1.440 mp urmând a fi înscrisă în proprietatea Statului Român, cu excepţia cotei indivize de 69/1440 mp, aferentă construcţiilor cumpărate de intervenienţii B. în baza Legii nr. 112/1995 şi care se va reporta asupra suprafeţei de teren de rămâne în proprietatea Statului Român, în urma dezmembrării, potrivit expertizei judiciare a exp. ing. R.M.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs intervenienţii P.A. şi B.M., criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispoziţiile art. 304, pct. 4, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti când a dispus compensarea pentru imobilul (casă de locuit) cu un alt bun (teren), atribuirea de bunuri în compensare fiind de competenţa exclusivă a entităţii învestite cu soluţionarea notificării, după verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor impuse de lege, inclusiv după manifestarea de voinţă a părţii.
S-a susţinut că reclamanta era evident îndreptăţită la măsurile reparatorii pre văzute de lege însă numai pentru imobilul construcţie, pentru că terenul a fost preluat de stat de la fostul proprietar-vânzător, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Un alt motiv de recurs invocat este că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a depăşit limitele învestirii cu privire la întinderea dreptului reclamantei.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenţii au susţinut că hotărârea nu este motivată în ceea ce priveşte respingerea cererii de intervenţie şi totodată contradictorie deoarece deşi s-a reţinut preluarea abuzivă doar a construcţiei s-au dispus măsuri reparatorii şi pentru teren.
O altă critică vizează greşita interpretare a deciziei nr. 673 din 20 octombrie 1981 a Consiliului Popular al Judeţului Arad în care s-a menţionat expres preluarea de la reclamantă doar a casei de locuit situată în str. Paşcani, fără teren.
Ultima critică vizează greşita interpretare şi aplicare a Legii nr. 10/2001, care exclude de la măsuri reparatorii imobilele care au fost preluate în mod abuziv, respectiv terenurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991 - art. 8. S-a susţinut că terenul în litigiu, constituie teren aferent construcţiei, cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 şi li se cuvine, atât în baza acestei legi cât şi în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Intimata-reclamantă D.E.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea cererii de intervenţie în interes propriu şi respingerea recursului ca inadmisibil.
În motivarea acestor susţineri s-a arătat că intervenienţii au invocat un drept propriu şi contradictoriu atât cu reclamanta cât şi cu pârâtul Statul Român iar această cerere de intervenţie nu a cuprins şi numele pârâtului, astfel că este nulă conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
S-a susţinut că cererea de intervenţie a fost calificată greşit, ca fiind o cerere de intervenţie principală, deoarece în raport de motive şi cadrul procesual fixat de Legea nr. 10/2001, aceasta reprezintă o cerere de intervenţie accesorie, în favoarea Statului Român, şi pe cale de consecinţă este inadmisibilă, deoarece pârâtul principal nu a declarat recurs.
Excepţia inadmisibilităţii recursului şi a nulităţii cererii de intervenţie sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cererea de intervenţie formulată de intervenienţii B.A. şi B.M., şi caracterizată de aceştia ca fiind o cerere de intervenţie în interes propriu, a fost încuviinţată de instanţă, la data de 24 septembrie 2008, fără o modificare a acesteia, deşi reclamanta a invocat nulitatea cererii, şi inadmisibilitatea cererii în raport de cadrul procesual fixat de Legea nr. 10/2001 şi lipsa calităţii procesuale pasive, discutarea acestor excepţii, fiind prorogată pentru următoarele termene, dar nu au mai fost puse în discuţia părţilor iar la soluţionarea pe fond a cauzei, s-a admis cererea de intervenţie (încuviinţată ca fiind o cerere de intervenţie în nume propriu).
Potrivit art. 52 alin. (2) C. proc. civ. încheierea de încuviinţare a cererii de intervenţie (principală sau accesorie) nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Se constată că prin apelul formulat reclamanta D.E.M. nu a criticat sentinţa în ce priveşte calificarea cererii de intervenţie de către prima instanţă şi nici modul de soluţionare a excepţiilor invocate, astfel că instanţa de apel a soluţionat calea de atac, menţinând calitatea procesuală a intervenienţilor respectiv de intervenienţi în interes propriu, astfel că în această calitate intervenienţii şi-au exercitat dreptul de a declara recurs (în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost schimbată în apel) acestea având calitate procesuală, recursul fiind admisibil.
Calitatea de intervenient principal la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea atacată îi dă dreptul părţii să exercite calea de atac prevăzută de lege, în acea calitate.
Excepţia nulităţii cererii de intervenţie din perspectiva dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ. este nefondată, deoarece această excepţie poate fi invocată până la prima zi de înfăţişare (ci a fost invocată dar nesoluţionată de instanţa de fond) şi nu a fost invocată ca o critică în apel.
Pe fondul motivelor de recurs se constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru a se da posibilitatea instanţei superioare de a controla legalitatea acesteia.
Nemotivarea hotărârii, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi finalitatea textului se integrează unui cadru mai larg de nelegalitate, acela al nepronunţării asupra fondului apelului.
Hotărârea judecătorească care nu cuprinde motivele de fapt şi de drept privind admiterea unei cereri de intervenţie (informă) prin care nu se specifică dacă este o intervenţie în interes propriu sau în interesul vreuneia dintre părţi este nelegală.
Se constată că instanţa de apel nu a motivat în fapt şi în drept respingerea cererii de intervenţie, deşi a schimbat soluţia instanţei de fond.
Având în vedere acest temei juridic, care este suficient pentru casarea hotărârii, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere şi celelalte motive de recurs precum şi toate apărările şi excepţiile de ordine publică invocate de către părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de intervenţie în interes propriu şi excepţia inadmisibilităţii recursului, ca neîntemeiate.
Admite recursul declarat de intervenienţii B.A. şi B.M. împotriva deciziei nr. 16/A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1169/2011. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
