ICCJ. Decizia nr. 1288/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1288/2011
Dosar nr. 2870/1/2001
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 107 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Consiliul local al mun. Craiova împotriva sentinţei civile nr. 114 din 9 martie 2001 a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A.N. şi A.E., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut în considerentele deciziei, ca fiind corectă soluţia de primă instanţă, potrivit căreia s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor, fiind obligate pârâtele să restituie terenul în suprafaţă de 226,85 mp (parte din terenul expropriat, liber de construcţii şi de utilităţi publice).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al Municipiului Craiova.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 27 septembrie 2002, suspendarea judecăţii în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea procedurii prealabile declanşate pe temeiul acestui act normativ.
Cauza a rămas în nelucrare până la 16 septembrie 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi aceasta să se datoreze culpei părţii.
În speţă , după suspendarea judecării cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deşi potrivit relaţiilor furnizate de către Primăria municipiului Craiova procedura prealabilă a fost definitivată prin emiterea dispoziţiilor nr. 4487 din 14 martie 2003 şi nr. 8011 din 25 aprilie 2005 (filele 46, 49 recurs).
Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, la data emiterii dispoziţiilor primarului.
Or, de la acest moment şi până la repunerea cauzei pe rol din oficiu părţile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.
În consecinţă, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a solicitat continuarea judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 107 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1294/2011. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
