ICCJ. Decizia nr. 1284/2011. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1284/2011
Dosar nr. 12407/296/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 5 mai 2010 Curtea de Apel Oradea a respins cererea de revizuire formulată de R.G., R.I., R.V., H.M. cu privire la Decizia nr. 6334 din 29 iunie 2008 a Judecătoriei Satu-Mare şi în contradictoriu cu intimaţii C.A., C.I., ș.a.,Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia locală Negreşti Oaş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că sentinţa civilă nr. 6334 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Satu-Mare este contradictorie cu Decizia civilă nr. 191 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare.
Ipoteza textului menţionat - care presupune existenţa unor hotărâri definitive contradictorii - nu se regăseşte însă în speţă, întrucât sentinţa civilă nr. 6334/2008 a Judecătoriei Satu-Mare a fost pronunţată cu ocazia rejudecării, urmare a celor dispuse prin Decizia nr. 191 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Satu-Mare.
În consecinţă, fiind vorba de hotărâri din acelaşi dosar, dar pronunţate în faze procesuale diferite, nu se poate reţine incidenţa art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei al revizuirii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs R.G.
Criticile formulate au vizat următoarele aspecte:
- Principalul obiect al cauzei este constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate emis defunctului C.I., iar nu revizuirea care este „doar faza procesuală în care se afla procesul".
- În acest caz, judecătorul cauzei de la Judecătoria Satu-Mare trebuia să se abţină de la soluţionarea cauzei pentru că mai pronunţase anterior o sentinţă, formulându-se de altfel şi cerere de recuzare împotriva sa.
- În ce priveşte declinarea cererii de revizuire, pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în favoarea Curţii de Apel Oradea, soluţia este greşită întrucât se formulase cerere de recuzare la judecătorie.
- Hotărârea dată de curtea de apel asupra cererii de revizuire trebuia să fie decizie, nu sentinţă şi fără menţiunea căii de atac a recursului.
Examinând aşa-numitele critici formulate în cauză, Înalta Curte urmează să constate următoarele:
- Prin intermediul recursului pot fi invocate aspecte de nelegalitate care să se constituie în critici supuse controlului instanţei de recurs în limitele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Fără a se conforma exigenţelor procedurale impuse pentru motivarea căii de atac exercitate, recurentul supune analizei împrejurări care nu au legătură cu soluţia atacată.
Astfel, se face referire la existenţa unor incidente procedurale din faze procesuale anterioare (formularea unei cereri de recuzare).
De asemenea, în mod cu totul eronat recurentul susţine că obiectul pricinii nu l-a reprezentat revizuirea, ci constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, confundând astfel, fondul judecăţilor finalizat prin hotărârile supuse revizuirii şi fondul cererii de revizuire (având ca temei pretinsa contrarietate a hotărârilor date în cererea vizând nulitatea titlului de proprietate).
- Tot astfel, fără să formuleze critici propriu-zise asupra soluţiei din revizuire, recurentul susţine că în mod greşit s-a declinat judecarea cererii de revizuire de către Judecătoria Satu-Mare în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Aceasta, în condiţiile în care hotărârea de declinare a rămas definitivă prin neatacarea ei şi pe de altă parte, verificându-şi competenţa, Curtea de Apel Oradea a stabilit că a fost corect învestită în raport de dispoz. art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
- Singurul aspect dedus judecăţii cu privire la soluţia instanţei de revizuire se referă la o împrejurare de ordin formal (denumirea hotărârii ca fiind sentinţă, iar nu decizie), ceea ce nu este de natură să afecteze legalitatea soluţiei.
La fel, indicarea căii de atac [corespunzătoare de altfel, dispoziţiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ.] nu este susceptibilă să facă obiect de critică, faţă de principiul legalităţii căilor de atac care nu permite exercitarea unei căi de atac în afara celor prevăzute de lege.
- Se va constata aşadar, că prin aşa-numitele motive de recurs formulate nu se combate legalitatea soluţiei instanţei de revizuire care a statuat că nu sunt îndeplinite, la speţă, cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a face admisibilă calea extraordinară de atac, având în vedere că cele două hotărâri despre care se pretinde că sunt contradictorii au fost date în aceeaşi cauză.
Cum indicarea motivelor de nelegalitate care să permită controlul instanţei de recurs este prevăzută sub sancţiunea nulităţii [art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.] şi cum recurentul nu s-a conformat exigenţelor acestei căi de atac, se va constata nulitatea recursului exercitat în condiţii neprocedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuentul R.G. împotriva sentinţei nr. 10/P din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1283/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
