ICCJ. Decizia nr. 1320/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1320/2011
Dosar nr. 738/46/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Ş.K.E., în contradictoriu cu pârâta SC S. SCM Piteşti, a formulat acţiune în anularea încheierii de şedinţă din 18 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – U.C.E.C.O.M. Bucureşti.
A arătat reclamanta că prin această încheiere Curtea de Arbitraj a scos de pe rol dosarul nr. 160/2006, motivând în mod greşit că între părţi nu a fost încheiat un compromis arbitral privind competenţa Curţii de Arbitraj de a soluţiona litigiul; că, potrivit hotărârii nr. 4/2003, ce reglementează raporturile de muncă de tip cooperatist, orice litigiu, de natură patrimonială sau nepatrimonială, este de competenţa Curţii de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M.
Prin sentinţa civilă nr. 6929 din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti - secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că sub nr. 162/2006 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – U.C.E.C.O.M. Bucureşti cererea formulată de Ş.K.E. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei S. SCM la plata sumei de 1860 lei reprezentând drepturi salariale datorate reclamantei pentru perioada 1 aprilie 2004 - 20 octombrie 2006, sumă la care se adaugă dobânda legală şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Bucureşti a constatat că, potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
Coroborând dispoziţiile art. 365 alin. (1) cu cele ale art. 342 alin. (1) C. proc. civ., s-a concluzionat că acţiunea în anulare revine spre competenţă Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. 365 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere la art. 342 C. proc. civ., iar alin. (1) al acestui ultim articol se referă la instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 alin. (2) C. muncii, competent în soluţionarea litigiului în fond, în primă instanţă, ar fi fost tribunalul în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, respectiv Tribunalul Argeş (reclamanta domiciliind în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş) iar instanţa superioară acestuia este Curtea de Apel Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a coroborat dispoz. art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu cele ale art. 342 C. proc. civ., care reglementează atât competenţa materială cât şi pe cea teritorială.
Fiind vorba despre un litigiu de muncă în speţă, competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului (conform art. 284 alin. (1) C. muncii, art. 2 alin. (1) lit. c) C. muncii) şi deci, prin raportare la normele anterior menţionate, pentru soluţionarea acţiunii în anulare, competenţa revine curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
În ce priveşte competenţa teritorială, aceasta aparţine Curţii de Apel Bucureşti, fiind instanţa în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
Legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, faţă de dispoz. art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În speţă, normele care reglementează competenţa de judecată în primă instanţă a acţiunii în anulare sunt cele speciale din Cartea a IV-a (Despre arbitraj) a Codului de procedură civilă.
Astfel, conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ. „competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul”.
Iar potrivit art. 342 alin. (1) C. proc. civ. „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”.
În cauză, pretinzându-se plata unor drepturi salariale restante, competent să judece în primă instanţă, ratione materiae este, conform art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., tribunalul, astfel încât instanţa imediat superioară acestuia căreia îi revine competenţa de primă instanţă în acţiunea în anulare este curtea de apel.
Sub aspectul competenţei teritoriale însă, relevante nu sunt prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, ci norma specială din art. 365 alin. (1) C. proc. civ., care condiţionează competenţa de primă instanţă de situarea ei în circumscripţia teritorială în care a avut loc arbitrajul.
În acest sens, constatându-se că sesizarea în vederea arbitrajului a avut loc în raza Curţii de Apel Bucureşti, raportat la dispoziţiile procedurale anterior menţionate, aceasta este instanţa căreia îi revine competenţa de judecată.
În consecinţă, pe calea regulatorului de competenţă se va stabili că judecata acţiunii în anulare aparţine, ca primă instanţă, Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1539/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1293/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
