ICCJ. Decizia nr. 1322/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1322/2011
Dosar nr. 273.1/110/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 574 din 2 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 273/110/2008 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţii C.N. şi C.E. în contradictoriu cu pârâta SC A.I. Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că, pârâta se afla în posesia terenului în litigiu ca urmare a faptului că a fost integral privatizată şi astfel nu se justifică acordarea de despăgubiri de către A.P.A.P.S.
Apelul formulat de contestatorii C.N. şi C.E. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 155 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău.
S-a reţinut în considerentele deciziei că, situaţia juridică a terenului din litigiu este clară în raport de Decizia civilă nr. 4960 din 15 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care a statuat că terenul se află în patrimoniul pârâtei, aceasta fiind integral privatizată, iar contestatorii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii au declarat recurs susţinând că terenul în suprafaţă de 1062 mp, preluat prin expropriere nu apare în inventarul întocmit conform art. 19 din Legea nr. 15/1990, iar cadrul juridic oferit de art. 11 din Legea nr. 10/2001 le permite restituirea în natură a acestei suprafeţe.
Prin Decizia civilă nr. 6324 din 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul formulat de reclamanţii C.N. şi C.M., a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă, a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin notificarea nr. 269 din 18 octombrie 2001, soluţionată prin Decizia contestată, C.N. şi C.E. au solicitat restituirea suprafeţei de 700 mp teren de aceea dreptul recurenţilor-reclamanţi la măsuri reparatorii poate fi stabilit în limita acestei suprafeţe.
Prin declaraţia de apel, reclamanţii au formulat aceleaşi susţineri ca în recurs, însă instanţa de apel nu a verificat în limitele cererii, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, deoarece şi-a fundamentat soluţia respingerii apelului doar pe faptul că terenul se află în incinta patrimoniului pârâtei şi pe prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în raport de care a reţinut că măsurile reparatorii se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea şi nu a stabilit deplin situaţia de fapt, faţă de care să poată fi aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a aplicat prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, fără să analizeze incidenţa acestui text în raport cu modul de preluare a imobilului de către stat (cu sau fără titlu), deşi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 247/2005, constatându-se că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
A mai reţinut instanţa supremă, că, intimata-pârâtă nu era integral privatizată aşa cum rezultă cu puterea de lucru judecat din Decizia civilă nr. 4960 din 15 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care unitatea SC A.I. SA Bacău a fost obligată să soluţioneze notificarea, şi în care se precizează că, A. SA Bacău a fost privatizată la data de 8 octombrie 2002 iar A.I. SA Bacău la data de 28 noiembrie 2002.
Prin urmare, recurenţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi, în principal, la restituirea în natură a terenului dacă la data cererii de restituire era liber, iar partea de teren rămasă liberă şi stabileşte în raport cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanţa supremă, a stabilit că, în cauză trebuie efectuată o expertiză tehnică pentru stabilirea amplasamentului terenului solicitat prin notificare şi a împrejurării dacă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pe această suprafaţă de teren erau edificate la data cererii de restituire, construcţii noi sau efectuate alte amenajări de utilitate publică.
În cauză, conform îndrumărilor din Decizia de casare, s-ă dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, pentru, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia nr. 38 din 14 aprilie 2010 a admis apelul formulat de reclamanţii C.N. şi C.M., a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia în parte şi în consecinţă, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp, teren identificat între pct. 1-2-3-4-5-6-7-1 în schiţa la expertiza T. (filele 38 apel).
A respins contestaţia pentru diferenţa de până la 1062 mp, ca nefondată şi a obligat pe intimat să plătească reclamanţilor suma de 800 lei un titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea, a reţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pe terenul în litigiu, în suprafaţă de 700 mp, vizată în notificare, nu s-au edificat locuinţe nici la data notificării şi nici la cea a privatizării intimatei.
Pe o suprafaţă de 48 mp, aflată între pct. 6, 7, 8, 9 şi 6 din raportul de expertiză s-a ridicat în baza unui contract de închiriere un pilon pentru antene GSM, însă acest fapt nu împiedică restituirea în natură şi a acestei suprafeţe, fiind vorba de o construcţie uşoară demontabilă.
A fost înlăturată apărarea intimatei, potrivit căreia, nu poate fi restituit terenul, în natură, întrucât acesta formează o zonă de protecţie, întrucât pârâta nu a dovedit această împrejurare.
Împotriva acestei din urmă hotărâre a declarat recurs pârâta SC A.I. SA Bacău criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanţa de apel, a încălcat dispoziţiile cu privire la zona de protecţie sanitară a abatorului de păsări aşa cum sunt prevăzute prin Legea nr. 204/2008.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului , modificarea deciziei atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamanţi.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de pârâta SC A.I. SA Bacău urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert T.V, la data construcţiei F.P.O., respectiv a abatorului de păsări, suprafeţele prezentate la pct. 1-a, 1-b, şi 1-c nu aparţineau acestor incinte ci reclamanţilor.
S-a mai constatat că, suprafaţa de 700 mp, în discuţie, face parte din vechiul amplasament al proprietăţii C.N. şi M., care se găseşte în Municipiul Bacău, stradă pe care se mai află şi alte case de locuit şi care împreună cu cea a intimaţilor existau la momentul construirii abatorului şi a fabricii de praf de ouă, iar la data realizării nu erau afectate de construcţii, servitute ori alte utilităţi.
Potrivit, Legii nr. 204/2008 şi ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, trebuia creată de recurentă, o zonă de protecţie ca al doilea venit şi, nu de primul venit, respectiv de proprietarii caselor existente în sonă, aflate la circa 100 ml de zona abatorului.
Pe de altă parte, recurenta nu a probat în niciun mod, deşi instanţa de apel, i-a pus în vedere la termenele de judecată din 15 noiembrie 2009 (f.7) şi 9 decembrie 2009 (f. 20), dacă abatorul de păsări are aptitudinea de a polua zona şi dacă s-a efectuat un studiu de impact asupra sănătăţii populaţiei şi mediului, pentru a se institui o astfel de zonă.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de SC A.I. SA Bacău va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SA împotriva deciziei civile nr. 38 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Obligă pârâta SC A.I. SA la plata a 1250 lei către reclamanţii C.N. şi C.M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1318/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
