ICCJ. Decizia nr. 1473/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanții B.A.O., B.V., B.C.S. (căsătorită A.), B.A.L. (căsătorită S.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, anularea dispoziției nr. 4738 din 21 iulie 2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat în Cluj Napoca, preluat abuziv de Statul Român, cu titlu de expropriere, în baza Decretelor nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985, fără plata despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 83 din 11 februarie 2009, Tribunalul Cluj, Secția civilă, a respins atât acțiunea, cât și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B.S.B.D., având același obiect cu cererea principală și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, fiind prin urmare respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul înscris în C.F. nr. 12283 C nr. top 15441, situat în Cluj Napoca, compus din casă cu zidărie din lemn și pământ, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră și bucătărie, precum și teren în suprafață de 278 stj.p. a fost preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la proprietarul tabular B.C., urmare vânzării către B.V. și soțul B.A.; aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, precum și dreptul de folosință asupra unei cote de 100/1004 din teren, iar reclamanții sunt succesori ai defunctului B.A.
în anul 1988 imobilul a fost dezmembrat în două parcele, respectiv 15441/1 (teren în suprafață de 250 mp înscris în C.F. pe seama vechilor proprietari) și nr. 15441/2 (teren în suprafață de 750 mp) asupra căreia s-a intabulat Statul Român.
La data de 06 martie 1996 asupra construcției înscrise în C.F. nr. 12282 Cluj sub A+2 au fost intabulați, cu titlu de cumpărare, G.I. și G.E., în favoarea acestora emițându-se și Ordinul nr. 211/1996 al Prefectului județului Cluj pentru terenul evidențiat sub A+2.
Așa fiind, rezultă că terenul în suprafață de 278 stj.p. nu a fost preluat de la reclamanți sau intervenient ori de la antecesorii acestora, ci de la B.C., astfel că doar acesta din urmă are dreptul de a solicita măsuri reparatorii; în acest sens fiind prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum și cele ale art. 1.4 lit. c) din Norme metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Prin decizia nr. 309/A din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, a admis în parte apelul reclamanților, precum și apelul declarat de intervenientul B.S., a schimbat în parte sentința tribunalului, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat în parte dispoziția nr. 4738 din 21 iulie 2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, anume cu privire la respingerea notificării sub aspectul acordării măsurilor reparatorii pentru suprafața de 750 mp teren înscrisă inițial în C.F. nr. 12283 Cluj Napoca sub nr. top 15441, transcrisă apoi în C.F. nr. 92935 Cluj Napoca sub nr. top 15441/2 în favoarea Statului Român și, pe cale de consecință, a stabilit că reclamanții și intervenientul sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, potrivit legii speciale, cu privire la suprafața de 750 mp teren sus-arătată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea apelanților, aferente judecății în primă instanță și apel.
Curtea de apel a reținut în considerentele deciziei sale că imobilul solicitat prin notificarea contestată în prezenta cauză a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza Decretelor de expropriere nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985 fără plata de despăgubiri, în prezent pe teren aflându-se edificate blocuri de locuințe.
Din examinarea cuprinsului C.F. nr. 12283 Cluj rezultă că inițial imobilul înscris în această carte funciară a fost reprezentat de loc de casă în suprafață de 278 stj.p., cu casă cu zidărie din lemn și pământ, acoperit cu țiglă, compusă din o cameră și o bucătărie.
în anul 1958 a fost înscris ca proprietar al imobilului, prin cumpărare, B.C., pentru ca la data de 4 iulie 1975 să-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, Statul Român, în administrarea G.I.G.C.L. Cluj.
Totodată, a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcției, cu titlu de cumpărare de la B.C., al soților B.A. și B.V., în favoarea acestora înscriindu-se și un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 100/1000, parte din terenul proprietatea Statului Român.
în anul 1989 asupra părții de 16/32 din construcție și-au înscris dreptul de proprietate, cu titlu de moștenire după B.A., reclamanții, precum și B.S.C. (tatăl intervenientului B.S.B.).
La data de 11 februarie 1988 s-a dispus, în baza Decretelor nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985, împărțirea imobilului sus-menționat, rezultând parcela cu nr. top nou 15441/1, teren cu suprafața de 250 mp (reînscrisă în favoarea vechilor proprietari) și parcela cu nr. top nou 15441/2, reprezentând teren în suprafață de 750 mp, cu privire la care s-a dispus înscrierea în C.F. nr. 92935 în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere.
Ulterior, respectiv la 6 martie 1996, construcția a fost vândută de reclamanți și de tatăl intervenientului către G.I. și soția G.E., aceștia intabulându-și dreptul de proprietate în C.F. nr. 12283 Cluj.
La 14 martie 1997, G.I. și G.C. și-au înscris dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 250 mp, aferent parcelei cu nr. top 15441/1, în baza Ordinului nr. 211/1996 a Prefectului județului Cluj.
Rezultă astfel că, doar asupra parcelei în suprafață de 750 mp (având nr. top 15441/2) și-a înscris dreptul de proprietate Statul Român, astfel că notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie înțeleasă ca privind acordarea de măsuri reparatorii doar cu privire la această suprafață de teren, iar nu și cu privire la suprafața de 250 mp teren aferentă parcelei cu nr. top 15441/1 aflată în proprietatea lui G.I. și G.E.
Că aceasta a fost intenția reclamanților rezultă și din precizarea făcută în cuprinsul cererii de apel, în care se arată că pentru suprafața de 750 mp "_ am formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001_".
La aceeași concluzie trimite, de altfel, și temeiul juridic invocat în notificare, anume art. 1 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care aceste din urmă prevederi se referă la terenuri preluate abuziv prin expropriere, iar nu în alte moduri.
Menționarea în notificare a întregului teren în suprafață de 278 stj.p. (1000 mp), iar nu doar a aceluia de 750 mp, preluat prin expropriere, are caracterul unei erori, intenția reclamanților fiind aceea de a se solicita măsuri reparatorii doar pentru această din urmă suprafață, doar ea făcând, așa cum s-a arătat, obiect al exproprierii.
Este de văzut, în acest context, că în anexele la Decretele de expropriere nr. 41/1984 și nr. 48/1985 sunt menționați ca persoane în contra cărora s-a făcut exproprierea B.A. și B.V.
Or, în sensul prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, menționarea celor doi în listele anexă la decretele de expropriere implică o recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 750 mp, urmare a cumpărării în anul 1975 a întregului imobil casă și teren de 278 stj.p. (1000 mp) înscris sub A+1 în C.F. nr. 12283 Cluj, de la B.C.
Față de aceste considerente, curtea de apel a constatat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a notificării reclamanților, apreciind eronat că aceștia ar fi solicitat măsuri reparatorii și cu privire la terenul în suprafață de 250 mp, aferent parcelei cu nr. top 15441/1, după cum, totodată, a făcut o greșită identificare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
Astfel, câtă vreme înscrierile făcute în C.F. nr. 12283 Cluj care atestă preluarea prin expropriere a suprafeței de 750 mp teren sunt ulterioare celor privitoare la preluarea de către stat a terenului în suprafață de 1000 mp, prin aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trebuie considerat că este mai just ca reclamanților și intervenientului să le profite înscrierile tabulare cele mai recente, anume cele privitoare la preluarea prin expropriere a suprafeței de 750 mp teren.
Or, prin aceasta deveneau incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, nemainteresând aplicarea prevederilor art. 1.4 lit. c) din Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, care a formulat următoarele critici:
Imobilul - teren în litigiu a fost preluat în întregime de Statul Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, de la numitul B.C., astfel cum reiese din înscrierea de sub B4 din C.F. 12283 Cluj.
Soluția instanței de apel este greșită întrucât reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, preluarea de către stat a imobilului în litigiu făcându-se de la altă persoană, respectiv B.C.
în baza Decretelor nr. 41/1984, nr. 61/1985 și nr. 48/1985, imobilul a fost dezmembrat în două parcele, una în suprafață de 250 mp și cealaltă, în suprafață de 750 mp, înscrisă în favoarea Statului Român. La acea dată, proprietarii construcției aflată pe terenul în litigiu erau B.V. și B.A. și este posibil ca aceștia să figureze în decretele de expropriere ulterioare, care nu și-au produs efectul decât în ce privește dezmembrarea terenului, întrucât preluarea se făcuse prin primul decret de expropriere, de la numitul B.C.
în fața instanței de recurs, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
în raport de situația de fapt reținută, care nu mai poate fi reapreciată în recurs față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., curtea de apel nu a aplicat corect dispozițiile legale în materie.
Prin notificarea formulată în temeiul legii nr. 10/2001, contestată în prezenta cauză, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în Cluj Napoca.
Instanța de apel a apreciat că prin această notificare, reclamanții au înțeles să solicite acordarea de măsuri reparatorii doar cu privire la parcela în suprafață de 750 mp, asupra căreia Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de expropriere, situație în raport de care, pe fond, a admis contestația.
Această soluție a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.
Conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat. Or, reclamanții nu erau proprietari ai terenului în litigiu la data preluării de către stat.
în speță, s-a reținut ca situație de fapt că în anul 1958 a fost înscris în cartea funciară ca proprietar al imobilului compus din casă și teren în suprafață de 278 stj.p., B.C., pentru ca, odată cu vânzarea acestuia soților B.A. (autorul reclamanților) și B.V., la data de 4 iulie 1975, să-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, Statul Român, în administrarea G.I.G.C.L. Cluj.
Autorul reclamanților, B.A., împreună cu soția sa, B.V., și-au intabulat doar dreptul de proprietate asupra construcției, iar în ce privește terenul, în favoarea acestora s-a înscris doar un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 100/1000, parte din terenul proprietatea Statului Român.
Menționarea că s-ar fi expropriat de la B.A. și B.V. suprafața de 750 mp nu poate fi considerată o prezumție de proprietate în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Aceasta deoarece prezumția operează în lipsa unor probe contrare, or, în speță, s-a făcut dovada contrară, în sensul că terenul se afla în proprietatea altei persoane, respectiv B.C., de la care a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974.
Astfel, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 prevedea că, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se stabilea conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973 și nu în mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.
Potrivit textului citat, în baza contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri calculate conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință, terenul necesar, atribuirea făcându-se numai pe durata existenței construcției. De aceea, cumpărătorii construcției, cum este cazul contestatorilor, au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora.
Legea nr. 10/2001 privește restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care, la momentul preluării, nu aveau calitatea de proprietari ai imobilului, cum este cazul intimaților.
Constituirea dreptului de proprietate este reglementată de Legea nr. 18/1991, iar pentru dobânditorii construcțiilor această lege dispune, în art. 36 alin. (3) că "Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor".
Imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, ca efect al demolării construcției, nu conferă fostului proprietar al construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a deținut în proprietate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și pe care nu l-a dobândit prin contract.
Legiuitorul a condiționat constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință de existența construcțiilor, întrucât dreptul de folosință a fost atribuit doar pe durata existenței acestora.
Așadar, în absența construcției, dreptul de folosință asupra terenului a încetat, cumpărătorul neavând vocație la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, față de prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și de înscrisurile depuse la dosar, greșit s-a reținut prin decizia atacată că intimații contestatori au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 750 mp.
Acestea sunt considerentele pentru care decizia curții de apel apare ca fiind nelegală și pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 309/A din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj și a modificat în tot decizia, în sensul că, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de intervenient împotriva sentinței civile nr. 83 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1290/2011. Civil → |
|---|
