ICCJ. Decizia nr. 2067/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2067/2011
Dosar nr. 2180/101/2008
Şedinţa publică de la 8 martie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanţe la 19 martie 2008 contestatorul I.B.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata RAAN Drobeta Turnu Severin, anularea deciziei nr. 39 din 26 februarie 2008 emisă de intimată, şi obligarea acesteia la plata c/val a 15 ha teren, grajd de 75 mp. din lemn şi acoperit cu ţiglă, pătul şi magazie, bucătărie cu două încăperi şi sală, din lemn.
În motivare a arătat că prin sentinţa civilă nr. 385 din 13 mai 2004 Tribunalul Mehedinţi a obligat pe intimată să se pronunţe cu privire la cuantumul despăgubirilor privind bunurile mai susmenţionate, însă aceasta refuză să execute dispozitivul sentinţei.
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 18 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 2180/101/2008 s-au respins contestaţiile formulate de contestatorul I.C. împotriva deciziei nr. 39/2008 emisă de intimata Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare şi a dispoziţiei nr. 69/2008 emisă de intimata Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de contestator, prin decizia nr. 63 din 3 martie 2003 a respins calea de atac ca nefondată pentru motivele ce urmează.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 13 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 210/2004 instanţa, admiţând în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul I.D.C., a obligat Primăria comunei Izvorul Bîrzii şi Regia Autonomă pentru Activităţii Nucleare Drobeta Turnu Severin să soluţioneze, prin decizie ori dispoziţie, notificările formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, fără însă a antama fondul cauzei.
Prin sentinţa pronunţată nu s-a stabilit modalitatea de soluţionare a celor două notificări ci s-a reţinut doar obligaţia ce revine celor două pârâte ca unităţi notificate, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/23001, de a răspunde notificărilor ce le-au fost adresate.
Prin urmare, sentinţa nr. 385/2004 a Tribunalului Mehedinţi, nesoluţionând pe fond cererile reclamantului privitoare la restituirea bunurilor ori la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză, iar chestiunile de fond privitoare la îndreptăţirea contestatorului la restituirea bunurilor ori la măsuri reparatorii se tranşează în această cauză, astfel că nu se poate vorbi de nesocotirea de către instanţe a celor dispuse printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Sub aspect probator, prima instanţă a încuviinţat şi a administrat probatoriul solicitat de părţi.
Din expertiza tehnică efectuată în faza apelului ca şi din probele aflate în dosarele nr. 210/2004 şi 6975/20901, ataşate cauzei, nu se poate reţine o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de către prima instanţă.
Contestatorul a formulat critici cu privire la dispoziţia emisă de Primărie întrucât nu cuprinde menţiuni privitoare la starea de degradare în care se află grajdul şi la demolarea bucătăriei, dar expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul E.A. a concluzionat că mare parte din uzura grajdului se datorează vechimii, materialelor şi elementelor de construcţie şi slabei întreţineri iar în privinţa bucătăriei existente că este o construcţie cu o vechime de 20-25 ani, ceea ce presupune că este o altă clădire decât cea la care se referă reclamantul că i-a fost preluată abuziv.
Martorul B.V. audiat în apel nu a confirmat decât existenţa unei case şi a unui grajd, iar martorul D.C. se referă la demolarea unui grajd şi afirmă că ştie acest fapt din relatările altor persoane declaraţia sa nefiind o probă directă.
Pe de altă parte, pentru aceeaşi construcţie nu se poate pretinde în temeiul Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură şi despăgubiri în echivalent.
Cât priveşte decizia emisă de RAAN Drobeta Turnu Severin prin aceasta s-a respins notificarea pe de o parte pentru că nu s-a probat că terenul deţinut de aceasta provine de la contestator, iar pe de altă parte pentru că terenul fiind situat la data exproprierii în extravilanul localităţii este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001 prin art. 8 din lege. Motivele respingerii notificării se confirmă în cauză.
Prin Decretul nr. 400/1979 s-a aprobat amplasarea investiţiei Combinatului Chimic Drobeta Turnu Severin în afara perimetrului construibil al satului Răscoleşti – pe un teren aflat în extravilan la data preluării - deci terenul deţinut de intimată a fost teren extravilan la data preluării.
Prin urmare, terenul deţinut de RAAN este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001 conform art. 8 din lege.
Contestatorul nu a invocat acest Decretul nr. 400/1979 ca fiind actul de preluare a terenului său în suprafaţă de 15 ha. ci Decretul nr. 11/1987, dar acesta nu este un act de expropriere ci a reglementat măsuri privind strămutarea gospodăriilor situate în zona de protecţie a Combinatului Chimic Drobeta Turnu Severin.
În anexele la acest decret contestatorul nu apare cu teren preluat ci doar cu construcţii, şi a rămas în posesia lor până în prezent.
Contestatorul s-a prevalat în dovedirea proprietăţii de mai multe acte de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 1947 pentru 5,5 pogoane, contr. din 19 mai 1947 – pentru 3 ha. şi din 1952 pentru 5000 mp. în Halînga Mică) care nu totalizează suprafaţa de 15 ha. iar din registrul agricol din perioada 1959-1963 rezultă că acesta figura la această dată cu o suprafaţă de 5,43 ha. şi în baza Legilor fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate (conform Deciziei nr. 762/R/1997 a Tribunalului Mehedinţi dată în dosarul ataşat cauzei) pentru 6,14 ha.
Expertiza tehnică efectuată în apel, a avut în vedere toate actele de proprietate de care s-a prevalat contestatorul, acte din care rezultă suprafaţa totală de 6,87 ha dar nu putut identifica aceste suprafeţe întrucât actele de proprietate nu conţin date privitoare la dimensiunile terenurilor, nici alte repere care să mai existe în prezent.
Nu s-au identificat nici repere ale construcţiilor pretins demolate iar contestatorul nu a depus dovezi certe privind existenţa unor asemenea clădiri în proprietatea sa.
Împotriva deciziei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. De precizat că dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. sunt aplicabile doar hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, situaţie în care instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că au fost încălcate dispoziţiile sentinţei civile nr. 385/2004, deoarece primăria nu s-a conformat acestei statuări irevocabile.
Expertiza efectuată în apel nu lămureşte situaţia bucătăriei şi a grajdului, deşi la dosar există probe ce atestă că locuinţa este nedemolată, grajdul este degradat 80%, 40 m.p. fiind demolaţi iar restul consolidat.
Prin decizia nr. 39 din 26 februarie 2008 Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin a refuzat să se pronunţe asupra contravalorii imobilelor.
Şi expertiza în construcţii a fost superficială, nerăspunzându-se obiecţiunilor recurentului. Se apreciază de instanţă în mod greşit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 385/2004 s-a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Instanţa nu a manifestat rol activ cu toate că din expertiza în construcţii depusă la fond rezultă că pe terenul retrocedat nu se găsesc un pătul, magazie, bucătărie, iar grajdul este într-o stare precară.
Intimata Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare – Sucursala ROMAG-PROD, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului întrucât în cauză sunt aplicabile legile fondului funciar.
Înalta Curte, analizând decizia cu referire la motivele de recurs invocate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Recurentul invocă puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 385/2004, prin care, se susţine, s-a stabilit că legea aplicabilă bunurilor solicitate prin notificate este Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pentru a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat este suficientă identitatea de părţi şi invocarea chestiunii soluţionate în procesul anterior.
În cauza de faţă, în procesul finalizat prin hotărârea judecătorească invocată, nu s-a statuat asupra fondului notificării în sensul arătat, tot ceea ce s-a statuat referindu-se strict la obligaţia unităţilor notificate de a soluţiona cererea formulată de contestator în temeiul Legii nr. 10/2001, fără vreo menţiune referitoare la modalitatea de soluţionare.
Criticile recurentului privind modalitatea de administrare a probelor, conţinutul acestora cu referire specială la expertiza tehnică judiciară pentru construcţii, se constituie în motive de netemeinicie ce nu pot fi analizate în etapa procesuală a recursului faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., ce permite analiza deciziei pronunţate în apel doar pentru motive de nelegalitate. De altfel, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. ce permiteau analiza motivelor de netemeinicie fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 modificat prin Legea nr. 219/2005.
Invocă recurentul şi încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului în refacerea sau completarea probelor în apel. Critica nu poate fi primită întrucât rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii acesteia în poziţia procesuală a uneia dintre părţi în apărarea intereselor acesteia în condiţiile în care acesta a beneficiat de asistenţă juridică.
O altă critică se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, critică de asemenea nefondată.
Art. 8 din lege exclude de la aplicarea dispoziţiilor acestei legi de reparaţie terenurile solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
Contestatorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 6,14 ha conform deciziei civile nr. 762/R/1997 a Tribunalului Mehedinţi în temeiul Legii nr. 18/1991. Acesta nu a probat că suprafaţa de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001 este alta decât cea pentru care s-au dispus măsuri reparatorii, aşa încât nu poate beneficia de o dublă reparaţie pentru acelaşi teren.
Soluţia instanţei de apel referitoare la pretenţiile asupra construcţiilor pretins demolate este legală câtă vreme contestatorul nu a făcut dovada existenţei lor în proprietatea sa.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.B.C. împotriva deciziei civile nr. 63 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova – secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2063/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
