ICCJ. Decizia nr. 2063/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2063/2011
Dosar nr. 4017/3/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială sub nr. 3936/40E/2008, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Botoşani a chemat în judecată pe pârâtul A.G., solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 997 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiaţi ilegal din fondul forestier păzit de pârât, pentru care s-au încheiat acte de constatare neîntemeiate.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a ocupat postul de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Truşeşti, Cantonul Silvic 7 Vânători; în această calitate pârâtul a încheiat două procese verbale de constatare a unor infracţiuni silvice pe numele numitului C.I., procese verbale care au fost ulterior anulate prin sentinţa penală nr. 1943 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 7072/193/2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de Romsilva, reclamanta cauzei.
Ulterior anulării acestor două procese verbale încheiate de pârât, acesta nu a justificat volumul de masă lemnoasă tăiată ilegal şi nici nu a achitat contravaloarea pagubei, ceea ce intră în conţinutul obligaţiilor sale de serviciu, potrivit dispoziţiilor art. 8, 12 şi 22 din Ordinul MS nr. 151 din 1 februarie 1988.
Prejudiciul decurgând din tăierea ilegală a arborelui a fost calculat de reclamantă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 81/1993 (art. 1 şi anexa 1 la lege).
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 270 Codul muncii şi pct. 22 din Regulamentul pentru paza fondului forestier aprobat prin Ordin MS nr. 15 din 1 februarie 1988.
Prin încheierea din şedinţa publică de la data de 15 octombrie 2008, Tribunalul Botoşani, Secţia Comercială şi de contencios Administrativ a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea sa Secţiei Civile a Tribunalului Botoşani, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, Secţia Civilă sub nr. 4473/40/2008, instanţă care, prin încheiere de şedinţă din data de 10 decembrie 2008 a dispus, la rândul său, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia către Secţia Comercială şi contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Botoşani; la termenul ulterior din 5 ianuarie 2009, s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale Tribunalului Botoşani, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Suceava pentru regulator de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a constatat inadmisibilitatea sesizării pentru regulator de competenţă; în consecinţă, pricina a fost restituită Tribunalului Botoşani, unde a fost reînregistrată pe rolul Secţiei Civile.
Prin sentinţa civilă nr. 796 din 12 iunie 2009, Tribunalul Botoşani, Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea soluţionării pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că litigiul dedus judecăţii este un litigiu de muncă, iar temeiul juridic incident este cel indicat de reclamantă, anume, art. 270 C. muncii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul sau reşedinţa ori, sediul, după caz.
În aceste condiţii, s-a apreciat că, întrucât reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva îşi are sediul în Bucureşti, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti, conform textului anterior menţionat.
Recursul formulat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1581 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr. 4017/3/2010.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 6121 din 10 decembrie 2010 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a procedat la declinarea soluţionării pricinii în favoarea Tribunalului Botoşani; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Tribunalul Bucureşti a argumentat excepţia necompetenţei sale teritoriale pornind de la aceeaşi premisă a calificării pricinii ca fiind un litigiu de muncă, supus dispoziţiilor art. 270 C. muncii, constatând însă că aceleaşi prevederi ale art. 284 alin. (2) C. muncii indică Tribunalul Botoşani ca instanţă competentă în soluţionarea acestuia, întrucât sediul reclamantei este în circumscripţia municipiului Botoşani.
S-a apreciat că, deşi sediul central al reclamantei (R.N.P. Romsilva) este pe raza Municipiului Bucureşti, sediul său secundar, teritorial, este pe raza Municipiului Botoşani, respectiv, sediul Direcţiei Silvice Botoşani, caz în care, s-a constatat o competenţă alternativă, iar reclamantul, potrivit art. 12 C. proc. civ., este cel care are la îndemână alegerea instanţei competente dintre două sau mai multe competente deopotrivă; or, reclamantul învestind Tribunalul Botoşani a făcut această alegere de competenţă; s-au invocat şi argumente de jurisprudenţă a Înaltei Curţi în acest sens, anume decizia nr. 3582 din 15 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, premisa acelei speţe fiind însă calitatea de funcţionar public a directorului Direcţiei Silvice Botoşani (A.M.), aşadar, diferită de cea din prezenta cauză – calitatea de angajat a pârâtului chemat în judecată, iar nu cea de funcţionar public.
Înalta Curte apreciază că instanţa competentă este Tribunalul Botoşani, secţia Civilă (complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale), potrivit celor ce succed.
Întrucât Înalta Curte este învestită cu pronunţarea unui regulator de competenţă, iar nu cu exercitarea controlului de legalitate a uneia sau alteia dintre sentinţele de declinare reciprocă a competenţei soluţionării cauzei, urmează a se avea în vedere circumstanţele deja stabilite ale speţei, anume, natura litigiului ca fiind un litigiu de muncă normele de drept material ce guvernează raportul juridic dedus judecăţii (art. 270 C. muncii), ca şi consecinţa incidenţei dispoziţiilor art. 284 alin. (2) din acelaşi Cod pentru determinarea instanţei competente, ambele instanţe în conflict făcând aplicarea acestor texte.
Cele anterior enumerate sunt chestiuni intrate sub puterea lucrului judecat, întrucât condiţia de admisibilitate a conflictului negativ de competenţă este aceea de declarare a necompetenţei de instanţele aflate în conflict, prin hotărâri irevocabile; or, cea dintâi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, iar cea de-a doua prin nerecurare.
Dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii consacră o competenţă teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă, norma fiind de ordine publică, astfel că, părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe.
Deşi cele două instanţe aflate în conflict au aplicat aceleaşi texte, soluţia a fost diferită, întrucât reclamanta în cauză Regia Naţională a Pădurilor Romsilva îşi are sediul pe raza Municipiului Bucureşti, cererea de chemare în judecată fiind formulată însă prin intermediul Direcţiei Silvice Botoşani, cu sediul pe raza municipiului Botoşani.
Înalta Curte constată că potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea RNP Romsilva (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată) şi art. 9 din anexa 1 a aceleiaşi Hotărâri ce conţine Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea RNP, aceasta este persoană juridică având în structura sa unităţi fără personalitate juridică – direcţii silvice.
Totodată, art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 1105/2003 dispune că directorii şi consilierii juridici ai unităţilor fără personalitate juridică din structura R.N.P. – Romsilva, reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi.
Dispoziţiile anterior citate au fost reluate şi prin H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. şi de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a R.N.P. Romsilva, ce a înlocuit H.G. nr. 1105/2003; pe de altă parte, în anexa 2 a H.G. nr. 229/2009 se indică sediul din Botoşani al Direcţiei Silvice Botoşani ce îndeplineşte atribuţiile Regiei Naţionale pe raza judeţului Botoşani.
Aşadar, R.N.P. Romsilva este autoritatea cu personalitate juridică, titulară a cererii de chemare în judecată, cu sediul în Bucureşti, însă, pe teritoriul municipiului Botoşani, aceasta are un sediu secundar ce coincide cu sediul reprezentantului său în teritoriu, fără personalitate juridică (deci, fără capacitatea procesuală de folosinţă) - Direcţia Silvică Botoşani şi care nu poate sta în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, ci doar în calitate de pârâtă (excepţie prevăzută de art. 41 alin. (2) C. proc. civ.).
Câtă vreme art. 284 alin. (2) C. muncii admite că în ce priveşte persoana fizică, reclamantă într-un litigiu de muncă, instanţa competentă este fie cea de la domiciliul său, fie cea în a cărei circumscripţie îşi are reşedinţa, un argument de analogie a legii permite concluzia că şi în cazul persoanei juridice existenţa unui sediu secundar atrage competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află acesta, sediu ce are o opozabilitate generală prin menţionarea sa în anexa 2 la H.G. nr. 229/2009, ceea ce este şi în interesul unei bune administrări a justiţiei.
În consecinţă, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, Secţia Civilă, în aplicarea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii corob. cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2037/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2067/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
