ICCJ. Decizia nr. 3009/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3009/2011
Dosar nr. 4148/1/2011
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 1010 de la 9 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 5237/62/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursurile declarate de pârâtele SC A. SRL şi SC C.C. SRL, cu motivarea că instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, ţinând cont de clauzele contractuale stabilite de părţi prin contractele încheiate.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC C.C. SRL a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei, casarea deciziei contestate, refacerea şi administrarea expertizei, precum şi audierea expertului, invocând drept temei dispoziţiile art. 317, 318 şi 319 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Art. 317 C. proc. civ. are în vedere posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare numai de către partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii, deoarece procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea.
Art. 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, precum şi pentru nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestaţie, instanţa de recurs fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanţei de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susţineri ale recurentei SC C.C. SRL.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Sânpetru împotriva Deciziei nr. 1010 de la 9 martie 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Sânpetru împotriva Deciziei nr. 1010 de la 9 martie 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2011. Civil. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3008/2011. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
