ICCJ. Decizia nr. 3033/2011. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3033/2011
Dosar nr. 6265/1/2010
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 19 iulie 2010, revizuienta C.V. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 557 din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin Decizia nr. 557 din 22 iunie 2010, a cărei revizuire se solicită, s-a admis recursul declarat de Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 488 din 12 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi. S-a menţinut dispoziţia privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi au fost obligaţi să-i plătească reclamantei C.V. o despăgubire egală cu diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit art. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG nr. 27/2006, în raport cu funcţia pe care o deţinea şi drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01 aprilie 2006 şi pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, iar pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii sumelor acordate.
Prin Decizia nr. 171 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi au fost obligaţi să-i plătească reclamantei drepturile băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, până la încetarea discriminării, sume ce trebuiau actualizate la data plăţii efective.
Toate aceste drepturi, reprezentând diferenţă indemnizaţie şi sporuri, au fost datorate cu caracter retroactiv, pentru perioada când revizuienta era în activitate, iar la data când s-a întocmit dosarul de pensie, 1 noiembrie 2008, erau deja acordate, dar nu au fost incluse în venitul total aşa cum prevede art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, din culpa intimatei Curtea de Apel Iaşi care a refuzat nejustificat includerea lor în adeverinţă.
Aceste drepturi echivalează cu un drept câştigat, care în baza art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului constituie un bun de care nimeni nu poate fi lipsit. Cu toate acestea, Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010 a lipsit revizuienta de toate drepturile dobândite, anulându-le fără nici o justificare.
Deşi, s-a invocat faptul că aceste drepturi au fost stabilite prin hotărâri ce au intrat în puterea lucrului judecat, instanţa nu s-a pronunţat şi a pus în discuţie natura drepturilor băneşti, încălcând principiul autorităţii de lucru judecat şi pronunţând o hotărâre potrivnică, în contradicţie cu celelalte două, astfel că aceste hotărâri nu mai pot fi executate.
A interpreta altfel, ar însemna o executare parţială a hotărârilor executorii şi irevocabile, iar drepturile recunoscute prin hotărâri, să rămână fără conţinut, determinând o îngrădire a executării drepturilor legal recunoscute.
Totodată, s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora dreptul la o instanţă ar fi iluzoriu dacă statul ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi (cauza Bundov contra Rusiei).
În situaţia de faţă, ori de câte ori se va solicita executarea hotărârilor judecătoreşti Curtea de Apel Iaşi va opune Decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010, irevocabilă, ceea ce face ca hotărârile menţionate mai sus să fie potrivnice, contradictorii şi să nu poată fi executate.
În speţă, sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. hotărârile fiind irevocabile, potrivnice şi existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Examinând cererea de revizuire prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunţată în cauză.
După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V., aceasta a solicitat să se constate că Decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, este contradictorie, potrivnică cu sentinţa civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi Decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, mai sus enunţate, deoarece în Dosarul nr. 440/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010, au figurat ca părţi: reclamanta C.V. şi pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi. Dosarul a avut ca obiect obligarea pârâţilor la stabilirea veniturilor realizate de reclamantă anterior încetării activităţii prin includerea tuturor drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, obligarea pârâţilor la emiterea adeverinţei necesare din care să rezulte indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată potrivit art. 6-13 lit. A din anexa la OUG nr. 27/2006 şi cu aplicarea creşterilor salariale în procent de 18%, precum şi la înaintarea acestei adeverinţe către Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
În Dosarul nr. 1755/99/2008 al Tribunalului Iaşi, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 924 din 18 iunie 2008, definitivă, au figurat ca părţi un număr de 13 judecători de la Judecătoria Paşcani, printre care şi revizuienta C.V., în calitate de reclamanţi, iar ca pârâţi Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iaşi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, cauza având ca obiect, să se constate discriminarea, să se anuleze situaţia creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale (...), pârâtul Tribunalul Iaşi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor şi pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare acordării acestor despăgubiri.
În Dosarul nr. 7224/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi, în care s-a pronunţat Decizia nr. 171 din 28 martie 2008, au figurat ca părţi un număr de 16 judecători de la Judecătoria Paşcani, printre care şi revizuienta C.V., în calitate de reclamanţi, iar ca pârâţi Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei, cauza având ca obiect obligarea pârâţilor la acordarea creşterilor salariale de 18%, prevăzute de OG nr. 10/2007.
După cum s-a arătat în precedent, condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impun să existe hotărâri judecătoreşti definitive, potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat, făcând astfel, imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri şi se sancţionează cu nelegalitatea ultimei hotărâri şi imposibilitatea executării ei.
De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situaţia în care aceeaşi cauză purtată între aceleaşi părţi cu acelaşi obiect, a făcut obiectul a mai multor acţiuni diferite şi s-au pronunţat hotărâri ireconciliabile.
În speţă, se observă că hotărârile judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, astfel încât, nu există identitate de obiect, de părţi şi de cauză între acestea.
Lipsa triplei identităţi face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea unei condiţii esenţiale de admisibilitate a cererii.
În speţă, revizuienta invocă încălcarea principiului puterii lucrului judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea că, în cadrul ultimului proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
În speţă, în cadrul ultimului proces, respectiv în Dosarul nr. 440/99/2010, s-au invocat sentinţa civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi Decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, iar instanţa de recurs s-a pronunţat asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acestor hotărâri, în sensul următor: „Or, drepturile băneşti acordate prin cele două hotărâri judecătoreşti, anterioare datei pensionării intimatei, nu fac parte din baza de calcul a pensiei de serviciu, întrucât nu reprezintă nici indemnizaţie de încadrare brută lunară şi nici spor avut de intimată în ultima lună de activitate".
Se constată, prin urmare, că în cadrul ultimului proces, s-au invocat primele hotărâri, iar instanţa s-a pronunţat în legătură cu existenţa acestora.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V., constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V. a deciziei civile nr. 557 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2011. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3027/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
