ICCJ. Decizia nr. 3023/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3023/2011
Dosar nr. 6203/1/2010
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureş reclamanţii H.M., M.I.L., M.V., J.A., J.G., A.J., P.S., V.M.K., M.I. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să se dispună restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF Sânvasii casă şi curte de 6.475 m.p., grădină de 7.260 m.p. şi teren de 32.637 m.p.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că imobilele solicitate au aparţinut defunctului M.L.V., fiind trecute în proprietatea statului prin Decretul nr. 206/1958.
Prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv acte de stare civilă şi certificate de moştenitori, reclamanţii au făcut dovada calităţii de moştenitori de pe urma fostului proprietar.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 6738 din 17 octombrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei nr. 13/A din 27 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat, în principal, restituirea în natură a terenurilor revendicate, respectiv terenurile rămase libere pe care nu există edificii construite şi a părţilor din teren pe care s-au ridicat construcţii uşoare şi demontabile, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în subsidiar, numai pentru parcelele de teren pe care nu sunt edificate construcţii şi care nu pot fi restituite în natură reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri în echivalent.
Instanţele de fond nu au fost preocupate de stabilirea suprafeţelor de teren libere care ar fi putut fi restituite în natură, cu aplicarea astfel, a principalei modalităţi de reparaţie pe care o reglementează Legea nr. 10/2001.
Instanţa de recurs a constat şi că există inadvertenţe referitoare la suprafaţa de teren care poate face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere că raportul de expertiza a identificat două loturi (nr. top A şi B), iar în considerentele hotărârii se face referire şi la nr. C.
La stabilirea situaţiei de fapt nu s-a avut în vedere determinarea întinderii exacte a dreptului de proprietate, ţinându-se seama de ceea ce a constituit obiect al reconstituirii conform Legii nr. 18/1991, de suprafeţele indicate în cererea de chemare în judecată (32.637 m.p., respectiv 46.372 m.p.) şi apoi, cea stabilită prin raportul de expertiză.
Nu s-a stabilit nici dacă modalitatea de preluare a imobilului (cu titlu de confiscare în temeiul deciziei penale nr. 206/1958 a Colegiului Militar Cluj) este una abuzivă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv, dacă a avut loc o condamnare „pentru o infracţiune de natură politică, prevăzută de legislaţia penală, săvârşită ca o manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist".
În rejudecare, prin Decizia nr. 87 A din 02 iunie 2010 Curtea de Apel Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei civile nr. 1266 din 29 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Mureş, a schimbat sentinţa, în sensul că a dispus acordarea în favoarea reclamanţilor de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 3.972 m.p., teren înscris în CF Sânvăsii nr. top. A, B, C şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În motivare, Curtea de Apel a arătat că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, faţă de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel a mai reţinut şi că imobilele solicitate de reclamanţi au format proprietatea defunctului M.L. (L.), conform menţiunilor din cartea funciară şi au fost preluat de Statul Român în baza Deciziei nr. 206/1958 a Tribunalului Suprem Colegiul Militar Cluj, conform menţiunii de sub B 23.
Prin sentinţa nr. 719 din 30 mai 1958 a Tribunalului Militar al Raionului 3 al Municipiului Cluj antecesorul intimaţilor, defunctul M.L. a fost condamnat la 10 ani de temniţă grea şi confiscarea totală a averii personale pentru infracţiunea de nedenunţare a crimei de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a Republicii Populare Române, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pentru terenurile ce fac obiectul prezentei cauze, reclamanţii au formulat şi cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, fiindu-le restituită suprafaţa de 42.400 m.p., din suprafaţa totală de 46.372 m.p.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că restul suprafeţei de 3.972 m.p.., care nu a fost cuprinsă în titlul de proprietate menţionat, nu este liberă, fiind ocupată de construcţii şi curţi aferente acestora, deţinute în proprietate de numiţii F.F., B.Ş. şi B.F., aşa încât s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Pârâtul a arătat că în mod greşit Curtea de Apel nu s-a pronunţat prin dispozitiv asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român în cauză.
În plus, la soluţionarea acestei excepţii instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se substituie şi dobândeşte calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 302/2009.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
În speţa de faţă, prin dispoziţia din 26 septembrie 2001 emisă de Primarul Comunei G., s-a stabilit că Primăria G. nu are calitate de unitate deţinătoare, situaţie în care în mod legal instanţele de fond au constatat că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Critica pârâtului referitoare la împrejurarea că instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe prin dispozitiv este nefondată.
Aceasta deoarece excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român a fost soluţionată de Tribunalul Mureş prin încheierea de şedinţă din 9 octombrie 2002, aceasta fiind o încheiere premergătoare care nu putea fi atacată decât odată cu fondul.
În urma declarării apelului de către pârât, Curtea de Apel a efectuat o nouă judecată a pricinii, ca efect al caracterului devolutiv al acestei căi de atac, în limitele criticilor formulate de pârât, aşa încât chestiunea calităţii procesuale pasive se soluţionează prin considerentele hotărârii şi nu se menţionează în dispozitivul acesteia.
Prin urmare, critica pârâtului pe acest aspect urmează a fi înlăturată.
Referitor la cea de a doua critică privind greşita aplicare a legii, respectiv a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa constată că nu a formulată pe calea apelului şi a fost adusă direct în recurs, aşa încât nu va fi analizată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei nr. 87 A din 02 iunie 2010 a Curţii de Apel Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3020/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
