ICCJ. Decizia nr. 3046/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3046/2011
Dosar nr. 6433/107/2009
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 mai 2007 pe rolul Tribunalului Alba – secţia civilă sub dosar nr. 2039/107/2007 reclamantul B.C.H.W. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC F. SA, SC A. SRL şi SC A.L. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la soluţionarea Notificării din 13 noiembrie 2001 în temeiul Legii nr. 10/2001; să constate nevalabilitatea Deciziei nr. 4375/1954 a Comitetului Executiv de Naţionalizare a Oraşului Sebeş titlu în baza căruia Statul Român a preluat în mod abuziv imobilul proprietatea antecesorilor reclamantului situat administrativ în Sebeş, str. Gaterului (Mircea cel Mare), jud. Alba, în sensul că imobilul în suprafaţă de 22.220 mp format din curte şi clădiri împreună cu bunurile mobile aferente ce au constituit Î.C.H.B. au trecut fără titlu valabil în Proprietatea Statului Român; anularea tuturor actelor juridice ce au stat la baza transferului de proprietate ce privire la imobilele mai sus identificate; să dispună O.C.P.I. Alba – secţia carte funciară Sebeş să rectifice cărţile funciare în litigiu, în sensul anulării încheierilor de intabulare operate după anul 1945 şi restabilirii situaţiei anterioare de Carte Funciară; în subsidiar dacă restituirea în natură în totalitate sau în parte nu este posibilă, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 după modificarea Legii nr. 247/2005) prin compensare cu alte bunuri sau servicii.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003.
Ulterior reclamantul şi-a completat şi extins acţiunea cerând introducerea în cauză şi a pârâtelor SC A.C. SRL şi SC C. SA şi solicitând: constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeş, str. Mircea cel Bătrân; anularea parţială a Actului care a stat la baza intabulării în ce priveşte imobilul revendicat, anularea încheierii de intabulare din 20 noiembrie 2008, radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi restabilirea situaţiei anterioare de CF; constatarea nulităţii absolute a Contractului de garanţie imobiliară autentificat de BNP I.S. încheiat între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea încheierii de intabulare din 19 decembrie 2006 care a stat la baza înscrierii sarcinii de la pct. 4 asupra imobilului revendicat, constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară autentificat de BNP I.S. încheiat între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea încheierii de intabulare din 26 noiembrie 2007 care a stat la baza înscrierii sarcinii de la pct. 6 asupra imobilului revendicat. Reclamantul şi-a menţinut în esenţă aspectele invocate în cererea iniţială.
Pârâta A.V.A.S. a depus întâmpinare – prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de pretenţia reclamantului de restituire în natură a imobilului faţă de faptul că această obligaţie revine exclusiv societăţii deţinătoare a imobilului conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pe fondul cauzei pârâta A.V.A.S. a solicitat respingerea acţiunii întrucât potrivit art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Tribunalul Alba – secţia civilă prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009 a disjuns capetele de cerere din acţiunea principală vizând nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate încheiate între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA formându-se dosarul nr. 5932/107/2009.
Totodată Tribunalul Alba – secţia civilă a dispus suspendarea soluţionării litigiului având ca obiect anularea actelor de preluare a imobilului în litigiu, a obligării pârâţilor la soluţionarea notificării până la pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile în dosarul nr. 5932/107/2009.
Prin Încheierea nr. 1687/BIS/2009 pronunţată de Tribunalul Alba – secţia civilă în dosarul nr. 5932/107/2009 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect: nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară încheiate între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA şi s-a transpus cauza în favoarea secţiei comerciale şi de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba la data de 14 decembrie 2009 sub dosar nr. 6433/107/2009.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2010 pronunţată în dosar 6433/107/2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, s-a format dosarul nr. 5793/107/2010 care a fost declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa comercială nr. 420 din 9 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.C.H.W. împotriva pârâţilor SC A. SRL Sibiu, SC A.L. SRL Sebeş, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, SC C. SA Bucureşti.
S-a constatat nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeş, str. Mircea cel Bătrân.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. şi 1729/2007 de BNP I.S.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
- reclamantul B.C.H.W. a formulat notificare în anul 2001, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură/prin măsuri reparatorii cu privire la imobilele situate administrativ în Sebeş, str. Gaterului (Mircea cel Mare) (notificare adresată Prefecturii Alba şi depusă la dosarul nr. 2039/107/2007 al Tribunalului Alba);
- din CF Sebeş in extenso reiese că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în anul 1959, iar în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate imobilul s-a transcris în CF 23.400 în favoarea SC F. SA Sibiu, aceeaşi situaţie existând şi în ceea ce priveşte imobilele revendicate de reclamant şi înscrise în CF Sebeş, acestea fiind transmise în proprietatea Statului Român;
- imobilul în litigiu a făcut obiectul unor transmisiuni succesive, fiind transmisă proprietatea către SC F. SA Sibiu, apoi către SC A. SA Sibiu. La data de 2 septembrie 2004 imobilul în litigiu intră în proprietatea SC A.L. SRL, fiind transcris în CF Sebeş;
- din CF Sebeş in extenso reiese că asupra imobilului în litigiu aflat în proprietatea SC A.L. SRL s-au notat la rubrica sarcini contractele de garanţie imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 şi nr. 1729/2007 de BNP I.S. pentru sumele de 1.981.000 euro şi respectiv 2.833.000 euro, în favoarea SC C. SA.
- din hotărârea AGA din cadrul SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 reiese că asociaţii I.P. şi I.I. au decis în unanimitate divizarea SC A.L. SRL prin transmiterea de active şi pasive ale societăţii divizate către SC A.C. SRL, la care erau de asemenea asociaţi unici şi administratori. Ca urmare a acestei hotărâri AGA s-a transmis către SC A.C. SRL inclusiv imobilul situat în Sebeş, str. Mircea cel Bătrân, ce constituie obiectul notificării formulate de reclamantul B.C.H.W.;
- din încheierea de intabulare nr. 11811/2008 reiese că la transmisiunea proprietăţii de la SC A.L. SRL către SC A.C. SRL a existat acordul SC C. SA.
În drept, instanţa a reţinut că art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în formă nemodificată de la data reglementării până la data pronunţării prezentei sentinţe, prevede că, sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi. A mai reţinut instanţa că legea nu condiţionează această nulitate de buna sau de reaua credinţă a părţilor contractante sau de faptul cunoaşterii sau nu de către acestea a existenţei unei notificări pentru imobilul respectiv. Singura condiţie prevăzută de lege pentru a opera nulitatea absolută este ca să fie începută şi neterminată procedura administrativă/judiciară de revendicare a imobilului.
Raportat la aceste considerente s-a constatat că, după ce reclamantul a notificat autorităţilor competente intenţia de revendicare a imobilului în litigiu încă din anul 2001, deci a iniţiat o procedură administrativă conform Legii nr. 10/2001 - notificare adresată Prefecturii Alba şi depusă la dosarul nr. 2039/107/2007 al Tribunalului Alba - proprietarul de la acel moment al imobilelor SC A.L. SRL a procedat la ipotecarea acestora conform contractelor de garanţie imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. şi 1729/2007 de BNP I.S. pentru sumele de 1.981.000 euro şi respectiv 2.833.000 euro, în favoarea SC C. SA.
S-a arătat că potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, această ipotecare era interzisă, sancţiunea aplicabilă fiind nulitatea absolută a operaţiunii juridice şi a actului care o constată.
Pentru aceste considerente instanţa a constatat nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. şi 1729/2007 de BNP I.S.
Cu privire la Hotărârea AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 s-a reţinut că prin aceasta a operat o transmisiune a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, de la SC A.L. SRL către SC A.C. SRL, transmisiune interzisă de asemenea de Legea nr. 10/2001. Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea către care au fost transmise imobilele în litigiu are acelaşi acţionariat ca şi societatea transmiţătoare, având deci cunoştinţă de existenţa notificării, întrucât SC A.L. SRL a fost parte în procesele intentate de reclamantul B.C.H.W. cu privire la imobilul respectiv.
Pentru aceste considerente, faţă de prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeş, str. Mircea cel Bătrân.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâta A.V.A.S. Bucureşti, pe de o parte şi pârâtele SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL pe de altă parte.
Prin apelul formulat pârâta A.V.A.S. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiei invocate de A.V.A.S. şi constatarea lipsei capacităţii procesuale pasive a acesteia.
În motivele de apel se arată, în esenţă că, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competenţa de a restitui în natură imobilele revendicate de foştii proprietari şi nici de a acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc, dat fiind faptul că atribuţiile instanţei constau potrivit art. 25, în acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri şi servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Se mai arată că notificarea trebuia adresată A.V.A.S. pentru acordarea despăgubirilor stabilite de lege şi nu pentru restituirea în natură sau în despăgubiri băneşti, în speţă, notificarea fiind adresată Primăriei Sebeş.
Prin apelul formulat, SC A.C. SRL consideră că hotărârea AGA a SC A.L. SRL a fost dată cu respectarea art. 239 din Legea nr. 31/1990, aşa cum ea a fost modificată şi că nu există motive temeinice pentru anularea acesteia câtă vreme imobilul care a fost transmis făcea parte din patrimoniul societăţii transmiţătoare, neexistând niciun fel de piedici în transmiterea acesteia. Se arată că la baza intabulării imobilului în CF Sebeş a stat hotărârea AGA a SC A.L. SRL şi nu actul invocat nr. 1728/2008, că reprezentanţii SC A.L. SRL ca şi cei ai SC A.C. SRL sunt de bună credinţă şi nu au fost notificaţi în temeiul legal, notificarea nefiind înscrisă în cartea funciară.
S-a solicitat prin apel suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 5793/107/2010 al aceleiaşi instanţe.
Cea de-a treia apelantă, SC A.L. SRL, a solicitat admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei atacate şi rejudecând cauza să fie respinsă acţiunea reclamantului intimat, arătând că, în opinia sa, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 fără a avea în vedere prevederile art. 21 alin. (1) din acelaşi text legal, putând fi incident numai în situaţia în care imobilele în litigiu ar fi fost deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv luna februarie 2001 şi că imobilele revendicate de reclamant nu erau deţinute de o societate prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Se mai arată că atât hotărârea AGA din 17 noiembrie 2008 cât şi contractele de garanţie imobiliară sunt încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990.
Se mai susţine, de asemenea, că reclamantul nu justifică niciun interes în anularea hotărârii AGA şi a contractelor de garanţie imobiliară, câtă vreme nu s-a dispus anularea încheierii de intabulare, respectiv cea care a avut la bază certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin decizia nr. 8 din 2 februarie 2011, a respins, ca nefondate, cele trei recursuri, instanţa de control judiciar reţinând în esenţă legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti pe de o parte şi pârâtele SC A.L. SRL Sebeş şi SC A.C. SRL pe de altă parte.
Recurenta – pârâtă A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului cu schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale iar, pe fond, respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta – pârâtă A.V.A.S. îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., şi vizează în esenţă, interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţe în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a A.V.A.S., respectiv a art. 21, 29 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (2) şi Legea nr. 15/1990.
Recurentele – pârâte SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelurilor declarate împotriva sentinţei astfel atacate, schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată aferente.
Recurentele – pârâte îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
1. Instanţele, de fond şi apel, au făcut o greşită aplicare a legii, nesocotind dreptul celor două societăţi, dobândit în mod legal şi cu bună credinţă, atunci când au considerat că Hotărârea AGA luată de către SC A.L. SRL, este afectată de nulitate absoluta parţială în ceea ce priveşte transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeş, str. Mircea cel Bătrân, înscris în C.F. Sebeş, revendicat de către reclamant, cum afectate de nulitate absolută sunt şi contractele de garanţie bancară încheiate cu C. România.
În dezvoltarea acestei critici recurentele – pârâte fac trimitere la Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin dispozitivul acesteia, statuându-se în sensul că: ”Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv, Legea nr. 10/2001, şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta clin urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun numai în măsura în care astfel nu s-cir a duce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice”.
Se precizează că această decizie în interesul legii a fost publicată în M. Of. nr. 108/23 februarie 2009, dată de la care ea a devenit obligatorie pentru instanţe în privinţa dezlegării date problemelor de drept judecate, în conformitate cu art. 329 C. proc. civ. astfel încât, la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe, şi implicit la momentul pronunţării deciziei din apel, instanţele trebuiau să se raporteze la cele statuate în cuprinsul său. Faţă de această situaţie, arată recurentele se impune a se verifica dacă prin admiterea acţiunii reclamantului se aduce sau nu atingere vreunui alt drept de proprietate, ori securităţii raporturilor juridice. Se arată că în speţă, este vorba despre dreptul de proprietate al recurentelor iar pentru a se stabili dacă acestea sunt sau nu titularele unui drept de proprietate valabil este necesar să se facă o trecere în revistă a condiţiilor în care au devenit proprietare.
Precizează recurentele – pârâte că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2004 de către SC A.L. SRL a fost dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, la rândul său, vânzătoarea SC A. SA avea un drept de proprietate valabil dobândit, fiind deci în măsură să strămute valabil acest drept în favoarea subscrisei recurente, neaflându-se în situaţiile reglementate de art. 21 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001. Se arată în continuare aprecierea valabilităţii ori nevalabilităţii transmisiunilor succesive a dreptului de proprietate de la Statul Român la şirul de dobânditori subsecvenţi, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de subscrisa SC A.L. SRL cu SC A. SA poate fi făcută doar prin raportare la Legea nr. 10/2001, respectiv, în condiţiile stipulate de art. 46 din această lege, în redactarea sa iniţială, devenit art. 45 după republicarea legii. Or, reclamantul nu a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 rămânând în pasivitate faţă de posibilităţile pe care le confereau dispoziţiile acestei legi. Recurgerea la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamant ar fi prezentat relevanţă sub aspectul posibilităţii instanţei de a cenzura valabilitatea ori nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC A. SA Sibiu cu SC A.L. SRL Sebeş şi pe care noi îl invocăm ca fiind titlul valabil în temeiul căruia ne legitimăm ca proprietari şi de asemenea urmare acestui contract şi intabulăm dreptului nostru de proprietate am dispus asupra imobilelor din litigiu.
Conchid cele două recurente în sensul că rezolvarea litigiului în maniera relevată de sentinţa, respectiv de decizia recurată este greşită întrucât nu s-a avut în vedere dinamica fenomenului economic şi nici modul cum, într-un cadru legal determinat, s-a realizat capitalizarea şi intrarea în circuitul civil/comercial a activelor societăţilor comerciale, după privatizarea acestora. Sub acest aspect se invocă faptul că SC A.L. SRL a dobândit proprietatea, cu toate atributele sale, inclusiv dreptul de dispoziţie, asupra imobilelor în discuţie, în mod legal, în luna septembrie 2004, când acest imobil se afla în circuitul civil (comercial), lipsit de sarcini şi fără îngrădiri sau interdicţii, ca fiind titulara unui deplin drept de proprietate, cu toate atributele sale, fără restricţii sau îngrădiri, în mod legal SC A.L. SRL a dispus asupra acestui drept prin transferul proprietăţii în favoarea SC A.C. SRL şi prin încheierea contractelor de ipotecă cu C. România. Aşadar atât Hotărârea AGA luată de către SC A.L. SRL, cât şi contractele de garanţie bancară sunt legale, neputându-se susţine cu temei că ele contravin legii.
2. O a doua critică subsumată aceluiaşi motiv de modificare vizează interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţe a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, ipotecarea, grevarea sub orice formă, a bunurilor imobile terenuri şi/sau construcţii, notificate potrivit prezentei legi";. Se consideră că interpretarea dată de cele două recurente este necorespunzătoare faţă de faptul că cele două instanţe ar fi trebuit să facă o interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în contextul reglementării de ansamblu a art. 21 din lege. Se apreciază faptul că alin. (1) – (4) ale acestui articol se referă la imobilele deţinute de autorităţi sau organizaţii cooperatiste ori persoane juridice de drept public, asupra cărora trebuie să se dispună restituirea în natură nu şi la imobilele care au intrat în circuitul civil sau, după caz, comercial în mod legal, cum este cazul în speţă, pentru că legiuitorul a înţeles să protejeze pe dobânditorii de buna credinţă, că alin. (5) este integrat în mod logic conţinutului reglementării acestui articol şi prin urmare vizează situaţiile prevăzute de aliniatele precedente, cum este şi firesc, pentru că în situaţia realizării reparaţiei prin celelalte forme prevăzute de lege, nu prin restituirea în natură, nu se justifică scoaterea din circuitul civil (comercial) a imobilelor ce formează obiceiul Legii nr. 10/2001.
În situaţia relevată de probele administrate în cauză, - arată recurentele – pârâte - nefiind posibilă restituirea în natură a imobilelor ce formează obiectul notificării, intimatul - reclamant are posibilitatea, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, să solicite măsuri reparatorii prin echivalent.
În finalul cererii cele două recurente arată că o altă problemă care prezintă relevanţă în ceea ce priveşte modul de abordare a cadrului legislativ şi jurisprudenţial în care se examinează cererea reclamantului B.C.H.W., prin raportare cu precădere la deciziile C.E.D.O. în care Statul Român a fost parte, este aceea că Fondul Proprietatea, care asigură despăgubirea foştilor proprietari, începând cu data de 24 ianuarie 2011, a fost listat la bursă astfel că nu mai subzistă temerea, relevată de Curtea de la Strasbourg, că acest fond fiind inoperant nu se realizează scopul urmărit de lege, acela de a se asigura o justă despăgubire foştilor proprietari.
Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta.
Pentru a examina legalitatea deciziei atacate este necesar a preciza obiectul cauzei deduse judecăţii în raport de parcursul procesual al cauzei care a determinat limitele învestirii instanţei de fond.
Tribunalul Alba - secţia civilă prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009 a disjuns capetele de cerere din acţiunea principală vizând nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate încheiate între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA formându-se dosarul nr. 5932/107/2009.
Totodată Tribunalul Alba - secţia civilă a dispus suspendarea soluţionării litigiului având ca obiect anularea actelor de preluare a imobilului în litigiu, a obligării pârâţilor la soluţionarea notificării până la pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile în dosarul nr. 5932/107/2009.
Prin încheierea nr. 1687/BIS/2009 pronunţată de Tribunalul Alba - secţia civilă în dosarul nr. 5932/107/2009 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect: nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate încheiate între SC A.L. SRL şi SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA şi s-a transpus cauza în favoarea secţiei comerciale şi de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba la data de 14 decembrie 2009 sub dosar nr. 6433/107/2009.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2010 pronunţată în dosar nr. 6433/107/2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, s-a format dosarul nr. 5793/107/2010 care a fost declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Aşadar, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ a avut a se pronunţa asupra a două capete de cerere:
- nulitatea absolută parţială a hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008.
- nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară identificate în acţiune.
Instanţa de fond şi ulterior instanţa de apel, prin menţinerea în totalitate a sentinţei apelate, au făcut o greşită aplicare a legii raportat la obiectul învestirii întrucât au aplicat în mod impropriu, unei hotărâri AGA a unei societăţi comerciale sancţiunea nulităţii reglementată de art. 21 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Şi aceasta pentru că obiectul învestirii instanţei – sub aspectul primului capăt de cerere – situează judecata în sfera dreptului societar – singurul reper legislativ în soluţionarea acestui petit al acţiunii.
Cauzele de nulitate a unei hotărâri AGA cunosc o unică reglementare în Legea nr. 31/1990, modificată privind societăţile comerciale fiind expres şi limitativ determinate motiv pentru care aplicarea de către instanţe a unui temei juridic impropriu, respectiv cauza de nulitate prevăzută de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 constituie o încălcare ce va conduce în mod necesar la cenzurarea deciziei pronunţată de instanţa de control judecătoresc.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., se constată că şi sub acest aspect instanţa de apel, menţinând hotărârea instanţei de fond, a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, dat fiind faptul că A.V.A.S. nu a avut calitatea de acţionar la SC A.L. SRL nedeţinând în patrimoniu imobilul revendicat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, astfel că hotărârea AGA a acestei societăţi, din 17 noiembrie 2008 nu-i este opozabilă, hotărârii AGA neputându-i-se atribui caracter translativ de proprietate astfel cum în mod eronat au statuat cele două instanţe.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite cele două recursuri, va modifica decizia recurată, va admite apelurile pârâtelor, va schimba în tot sentinţa apelată şi va respinge acţiunea, ca neîntemeiată faţă de pârâtele SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii – pârâţi A.V.A.S., SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 8 din 2 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia Comercială pe care o modifică:
Admite apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei nr. 420/Com/2010 şi schimbă în tot sentinţa apelată.
Respinge acţiunea, ca neîntemeiată, faţă de pârâţii SC A.L. SRL şi SC A.C. SRL, şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3047/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
