ICCJ. Decizia nr. 3064/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3064/2011
Dosar nr. 5740/1/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra cauzei civile de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 679A din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de apelantele - reclamante M.M., O.D.M. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 29 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti şi intimatul-pârât Statul Român prin administrator Clubul Sportiv O. Bucureşti. A anulat în parte sentinţa apelată şi a reţinut procesul spre judecare. A respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin Decizia civilă nr. 261 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale a Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Clubului Sportiv O., cât şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Statului Român de către Clubului Sportiv O. Au fost obligaţi pârâţii Statul Român prin administrator Clubul Sportiv O. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, să soluţioneze notificările formulate de reclamantele M.M., O.D.M. şi I.E. în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această decizie, în rejudecarea cauzei, Curtea a reţinut următoarele:
După anularea cu reţinere a sentinţei apelate, la data de 27 august 2009 apelantele reclamantele au formulat cerere de chemare în judecată a Ministerului Tineretului şi Sportului, solicitând ca instanţa să-l oblige la emiterea deciziei motivate, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Statul Român, prin Clubul Sportiv O. a invocat următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Clubului Sportiv O., excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Clubului Sportiv O.
faţă de Statul Român, excepţia lipsei de obiect a acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Bucureşti, pe care instanţa, dând eficienţă prevederilor art. 137 C. proc. civ., le-a analizat cu prioritate faţă de fondul cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii, apelantul pârăt a renunţat la susţinerea acestei excepţii, astfel că, respectând principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, Curtea a luat act de atitudinea procesuală a părţii şi nu a mai trecut la analizarea acestui mijloc de apărare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 679/2006 pronunţată de Curte s-a reţinut faptul că Clubul Sportiv O. are calitate procesuală pasivă, fiind unitatea deţinătoare a terenului revendicat, instanţa a apreciat că se impune respingerea acestei excepţii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Clubului Sportiv O. faţă de Statul Român, având în vedere cele reţinute de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 679/2006 cu privire la Clubul Sportiv O., Curtea a apreciat că prin invocarea acestei excepţii se repune în discuţie în mod indirect problema legitimităţii sale procesuale în prezenta cauză, în condiţiile în care din economia tuturor actelor normative edictate în acest domeniu, începând cu anul 2000, rezultă că indiferent de forma de organizare sau denumirea instituţiei care a primit în administrare baza materială sportivă, aceste bunuri sunt proprietate publică sau privată a Statului, care le-a cedat în administrare fie ministerului de resort, fie agenţiei naţionale cu competenţă în această materie.
Terenul a fost preluat abuziv în perioada regimului comunist şi ulterior dat în folosinţa gratuită a clubului începând cu anul 1970. După preluarea abuzivă a fost dat succesiv în administrarea mai multor instituţii, în final ajungând în administrarea Clubului Sportiv O., iar după anul 1990 a trecut în patrimoniul ministerului de resort, cu titlu de administrare, în fapt rămânând în continuare în folosinţă clubului.
Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că se impune respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Statului Român invocată de apelanta pârâtă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Bucureşti, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea acestei excepţii, având în vedere că a fost invocată de Statul Român prin Clubul Sportiv O., care nu justifică niciun interes sub acest aspect, precum şi faptul că prin Decizia civilă nr. 679/2006 s-a anulat în parte sentinţa atacată, menţinându-se dispoziţia obligării Primăriei Municipiului Bucureşti la soluţionarea notificării formulate în baza Legii 10/2001 de către reclamantele apelante în rejudecare după anularea cu reţinere, instanţa neputând infirma această soluţie.
Având în vedere că obiectul acţiunii deduse judecăţii în cauza de faţă este reprezentat de obligarea unităţii deţinătoare a imobilului (teren) revendicat la soluţionarea notificării formulate de reclamante în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, Curtea, faţă de evoluţia în timp a reglementarilor din domeniul sportului, expuse în motivarea deciziei, a apreciat că în momentul de faţă instituţia care deţine prerogativa legală de administrare a terenului în litigiu şi care are putere decizională în privinţa notificării reclamantelor este Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reprezentat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Având în vedere cele statuate de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 679/2006 cu privire la Clubul Sportiv O., văzând şi dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., s-au respins ca nefondate excepţiile invocate de Statul Român prin Clubul Sportiv O. şi au fost obligaţi la soluţionarea notificării atât Statul Român prin Clubul Sportiv O. cât şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Împotriva celor două decizii a declarat recurs Clubul Sportiv O. Bucureşti, criticând-o, în esenţă, sub aspectul calităţii procesuale a sa şi a Statului.
Club sportiv nu poate avea calitate de reprezentant al Statului Român, bunul nefăcând parte din domeniul public de interes naţional.
A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârătului Statul Român prin administrator Clubul Sportiv O. Bucureşti, arătând că în susţinerea acesteia sunt depuse atât înscrisuri cât şi extrase din dispoziţiile imperative ale legii, făcând totodată dovada situaţiei juridice actuale reale a bunului imobil pentru care reclamantele au formulat notificările potrivit Legii nr. 10/2001.
Urmare analizării situaţiei juridice reale actuale a imobilului, instanţa a reţinut în mod corect că imobilul se găseşte în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Sport (în prezent Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret) motiv pentru care aceasta are calitatea de unitate deţinătoare.
Instanţa de apel, ţinută fiind de dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., l-a obligat la soluţionarea notificărilor alături de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reprezentat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
A formulat recurs în cauză şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, criticând-o sub următoarele aspecte:
- Pârâtul Clubul Sportiv O. nu are calitate procesuală pasivă în litigiul privind baza materială sportivă. Acest Club are un drept de folosinţă asupra bazei sportive, neavând o prerogativă decizională cu privire la aceasta.
Dreptul de administrare şi toate consecinţele juridice ce decurg din acesta sunt în sarcina Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
- Instanţa nu a motivat Decizia de obligare a sa la soluţionarea notificărilor, neprecizându-se temeiul de drept în baza căreia s-a impus această obligaţie în sarcina sa.
- Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile de soluţionare a notificărilor curge împotriva sa de la data învestirii cu soluţionarea acestora şi numai de la data depunerii tuturor actelor doveditoare în susţinerea acestora.
Reclamantele au susţinut în cauză, formulând şi întâmpinare, în care s-a consemnat acest lucru, că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a emis Ordinul de restituire în natură din 26 noiembrie 2010 prin care le-au fost soluţionate în mod definitiv notificările.
S-au depus la dosar, în copie: Ordinul din 26 noiembrie 2010 (sus-menţionat) prin care s-au restituit în natură 11.880 m.p. teren situaţi în Bucureşti, str. C.V., Decizia de impunere pe anul 2011 pe numele reclamantelor pentru acest imobil şi certificat de atestare fiscală emis pentru acelaşi imobil pe numele reclamantei.
Analizând deciziile de apel atacate, în raport de criticile formulate şi actele noi depuse în recurs, în lumina dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului declarat de pârâtul Clubul Sportiv O. şi respingerea celuilalt recurs formulat în cauză, cu aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea celor ce succed:
Cu referire la dispoziţiile legale incidente, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi-a recunoscut calitatea procesuală în cauză ca fiind titularul dreptului de administrare asupra bazei materiale sportive, cu prerogativă decizională în privinţa acesteia, în numele Statul Român, confirmând Decizia de apel sub acest aspect. În această calitate, a şi emis ordinul de restituire în natură, cu privire la care reclamantele recunosc că li s-au soluţionat în mod definitiv notificările.
Procedând în acest fel, în calitate de entitate abilitată legal să soluţioneze notificările, acest recurent s-a conformat dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în temeiul cărora a şi fost obligat în cauză să soluţioneze notificările. Este inutilă în acest context analiza ultimelor două motive de recurs formulate de acest recurent, iar recursul declarat este astfel nefondat.
În aceste condiţii, calitatea procesuală a Clubului Sportiv O., sub toate aspectele invocate în cauză, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea de pârât a Statului prin Clubul Sportiv O., într-un litigiu generat în aplicarea Legii nr. 10/2001, este întemeiată, urmând a se dispune în consecinţă.
Prin urmare, ţinând cont şi de limitele de judecată fixate în recurs, urmare admiterii recursului declarat de Clubul Sportiv O., se vor modifica în parte ambele decizii pronunţate de instanţa de apel în sensul că:
Se vor admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a Clubului Sportiv O. Bucureşti şi lipsei calităţii de reprezentant al Statul Român al recurentului Clubul Sportiv O. şi în consecinţă, se va respinge acţiunea formulată împotriva Statul Român prin Clubul Sportiv O. Bucureşti. Se vor păstra celelalte dispoziţii ale deciziilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Clubul Sportiv O. Bucureşti împotriva deciziilor nr. 679/A din 23 noiembrie 2006 şi nr. 261 din 15 aprilie 2010 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică, în parte, deciziile în sensul că:
Admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a Clubului Sportiv O. Bucureşti şi lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român, al recurentului susmenţionat şi în consecinţă, respinge acţiunea formulată împotriva Statului Român prin Clubul Sportiv O.l Bucureşti.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva deciziei nr. 261 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3029/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
